Cartea lui Isaia conține un remarcabil compliment adresat împăratului persan Cirus, numit "unsul lui Dumnezeu", pentru că a fost ales pentru a elibera poporul evreu din sclavia babiloniană. (Isaia 45: 1)
În timpul domniei sale, un rege învins al unei țări dușmane și familia sa au fost aduși înaintea lui Cirus. Acesta l-a întrebat: "Ce-mi vei da dacă te eliberez?" Prizonierul a răspuns: "Jumătate din împărăția mea." Și dacă-ți eliberez și copiii? "Întregul meu regat." - Ce vei da pentru soția ta? "Mă ofer să-ți fiu sclav." Răspunsul i-a plăcut lui Cirus, care i-a eliberat pe toți, fără să ceară vreo răscumpărare. În timp ce prizonierii de mai înainte călătoreau spre casă, regele i-a spus soției: "Nu este Cirus un om nobil și drept?". Soția sa a răspuns: "Te-am văzut numai pe tine, omul gata să se ofere în schimbul meu.
Mulți dintre noi au fost bătuți de vânturile vieții. Unii au fost măturați cu totul de furtuni în care partenerii de căsătorie, copii, părinți sau prieteni au devenit în mod neașteptat dușmanii noștri. În astfel de cazuri, familiile, bisericile și instituțiile sunt împrăștiate în cel mai scurt timp. Lucrurile dragi nouă se destramă. Trombe de pasiune care nu am crezut că ar putea exista în noi - dragostea nelegitimă, pofta irezistibilă pentru faimă sau bani, tentațiile de a paria, de a bea sau de a folosi droguri, excesele de mândrie, mânie sau ură au distrus tot ceea ce consideram sigur în viața noastră materială și spirituală. Trombe devastează deasemeni națiuni întregi.
La fel și astăzi, deși sunt multe persoane care impresionează, lucruri și ideologii care ne ispitesc, numai Iisus, care s-a jertfit pe sine însuși murind pe cruce, ne poate elibera. Creștinii ar trebui să se uite numai la El.
Adeseori suntem mustrați: "Nu vă implicați în lume, Nu vorbiți decât de lucruri positive. Nu atacați guvernele și sistemele pentru răul din ele, Fiți preocupați doar de îndatoririle voastre față de Dumnezeu". Acești sfătuitori ar putea avea argumente bune pentru poziția lor, dar noi îl ascultăm pe Iisus. Deși El ar fi putut duce o viață liniștită de rabin sau de medic, El a ales să vorbească împotriva a ceea ce era rău în timpul Lui și chiar a folosit un bici împotriva a ceea ce astăzi am numi oameni de afaceri de succes care își desfășurau afacerea chiar în templu! Comerțul lor de succes a fost gonit de Iisus cu biciul, strigând: "Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie!"
Mărturia unui creștin nu este numai pentru, ci și hotărât împotrivă. (Luca 9: 5) Creștinii nu sunt dependenți de politicile și obiceiurile șau tradițiile lumii. Ori de câte ori văd nedreptate, ar trebui să vorbească. În același fel, nu suntem de acord cu liderii bisericii care s-au acomodat regimurilor fără Dumnezeu, s-au acomodat tendințelor imorale ale societății, care nu spun, chiar cu riscul vieții lor, că acestea sunt satanice, care nu avertizează oamenii pentru a evita învățăturile atee. Nu este suficient pentru ca creștinii să protesteze atunci când ei înșiși sunt persecutați. Ei trebuie săși îndrepte opoziția împotriva întregului sistem demonic. Un creștin care vorbește împotriva păcatului, în special a ateismului și a comuniștilor, atrage rapid ura lumii. Cel care nu este anticomunist nu este cu adevărat creștin. A trecut mult timp de când biserica nu și-a scuturat de pe picioare praful printr-o mărturie împotriva comunismului, care este în mod intrinsec rău. Ceea ce poate părea bun în el sunt de fapt diavoli deghizați în îngeri de lumină.
În 1815 generalul britanic Wellington a luptat cu Napoleon. În acele zile nu existau telegrafe sau telefoane. Vestea bătăliei a fost adusă de o navă pe coasta engleză, de unde a fost transmisă la Londra prin semafor. S-a transmis: "Wellington învins". Apoi, o pătură de ceață a coborât și a ascuns vederii semnalul. Londra a început să jelească. Mai târziu, ceața s-a ridicat, dezvăluind mesajul complet: "Wellington l-a învins pe Napoleon!"
Astăzi se pare că știrea tristă de pretutindeni este: "Creștinii învinși", dar când trece norul, vom vedea că creștinii au învins multe "isme", cum ar fi comunismul, socialismul, marxismul.