Mă tot minunez, când văd în rândul creştinilor, o sperietură de moarte, în care totul este sumbru, parcă Domnul lor a rămas tot în mormânt şi nu este viu. Se comportă ca având un domn străin de tot ce se petrece în lume. Când vorbim de un om realist, ne gândim la omul care rămâne cu picioarele pe pământ, nu se teme de nimic, are o credinţă în Cel ce este viu! Este îngrijorător faptul că acest curent de pesimism circulă printre băncile bisericilor. Mai trist, urcă şi pe la amvoane. Oare biserica nu trebuie să fie realistă? Nu trebuie să predice o Evanghelie a speranţei? Nu-L predică pe Hristosul cel viu? Nu pe El Îl aşteptăm noi? Conspiraţionistul aşteaptă, cu teamă, sfârşitul şi, la fiecare etapă a vieţii, din orice mişcare şi modificare pe scară largă, vede apocalipsa. Etichetează pe oricine ca antihrist şi semnul fiarei este văzut ca venind din orice nu înțelege. Se teme, devine anxios, transmite frică, îşi adună adepţi de teapa lui şi... uite aşa, conspiraţiile îşi fac locul în sufletele oamenilor naivi; mulţi sunt duşi în rătăcire. Nu aş vrea să am parte de o Evanghelie transmisă de conspiraţionişti, nu aş vrea să cred o astfel de Evanghelie sumbră. Evanghelia Domnului Isus Hristos este una reală, plină de nădejde, de dragoste, de optimism. Evanghelia ne vorbeşte desrpre o destinaţie finală. Aici suntem chiriaşi, suntem trecători, nu avem de stat mult pe acest pământ, locuinţa definitivă este în altă parte! Un conspiraţionist ar dori să prelungească orice, dacă se poate, să nu vină apocalipsa, să nu vină sfârşitul şi..., uite aşa, se dau de gol că iubesc pământul mai mult decât cerul! Unde este înţelegerea reală a pasajului ,,...dacă trăim pentru Domnul trăim, dacă murim pentru Domnul murim?” Oare nu este doar un simplu slogan pentru cei care se ascund în văgăuni, în buncăre... de teama apocalipsei? Ce făceau primii creştini? Erau convinşi că viaţa lor este în pericol, dar cântau, se rugau şi mergeau în arenele pline de animale salbatice, înfometate, fără nicio ezitare. Ei nu erau conspiraţionişti, erau realişti! Nu este aici totul, ci dincolo este locul pe care şi-l doreau. Au apărut erezii care i-au derutat pe unii şi duhul conspiraţionist s-a perpetuat până la noi, din nefericire. Am toată convingerea că un conspiraţionist este la limita dintre erezie şi realitate, dacă nu este chiar eretic!
Indiferent despre ce discutăm, dacă lăsăm imaginaţia să
zboare în largul lumii, vom prinde tot felul de unde străine şi... devenim
penibili. Cred că mulţi au ajuns penibili, datorită inepţiilor exprimate,
indiferent în ce mod. Să fim realişti este o binecuvântare, să fii
conspiraţionist este un chin și nu aş dori să îmi petrec anii chinuindu-mă în
jurul unei lumi paralele şi imaginare. Cred că această categorie face parte dintr-o
altă categorie... şi este de plâns. Evanghelia lui Hristos produce oameni
realişti! Indiferent de ce anume ne rezervă vitorul, nu este treaba noastră
să-l puricăm, ci problema noastră este să ştim Cine este stăpânul Universului!
Viitorul nostru, în mâinile Lui, este în siguranţă!
Cigher Sorin, Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.