Suntem onorați pentru acceptul primit din partea fratelui Mihai Wurmbrand de a publica în portalul NewsNet Creştin o serie de meditații nepublicate ale pastorului Richard Wurmbrand:
Scrisoarea alaturata contine a meditatie nepublicata a tatalui meu, pastorul decedat Richard Wurmbrand. Pe pagina de web:
www.asociatiacrestinasabinawurmbra
Va rog sa cititi aceste marturii si copiilor din familia sau biserica voastra.
Aceasta asociatie continua lucrarea caritabila inceputa de tatal meu Richard Wurmbrand si mama mea Sabina. Asociatia Crestina Sabina Wurmbrand ajuta orfani, multi crestini in virsta care au suferit ani de zile in inchisorile comuniste in diverse tari din estul Europei si din Asia si copii dezavantajati din liceul Richard Wurmbrand in Iasi.
Daca doriti sa daruiti pentru aceasta lucrare, pe pagina de web veti gasi datele bancare cit si un buton intitulat - Donate - pentru daruri prin carti de credit. Pentru a ajunge la pagina de web dati click pe linkul de mai sus. Deasemeni daca sunteti interesati in aceasta lucrare va rog sa raspinditi scrisorile noastre in bisericile din care faceti parte.
Pace,
Mihai Wurmbrand
Păcatul Apatiei
Există o indiferență de nezdruncinat, o insensibilitate, o apatie față de suferință. Ne întrebăm uneori de ce oamenii nu reacționează atunci când li se spune povestea crucii lui Hristos, de ce ei rămân insensibili când aud despre suferințele creștinilor persecutați din atâtea țări. Era o mulțime de oameni pe dealul numit Golgota care au participat la răstignire, de oameni care au auzit strigătele lor atunci când cuiele străpungeau mâinile și picioarele condamnaților. Mulți erau romani sau greci care aveau doar o cunoaștere superficială a limbilor locale, ebraica sau aramaica. Romanii și grecii au rămas neimpresionați, indiferenți la pedeapsa crudă a răstignirii. În jurul anului 70 î.H., nu mai puțin de cinci mii de persoane, au fost pedepsite prin crucificare ca urmare a revoltei lui Spartacus din Italia. Mulți din jurul crucii lui Iisus erau evrei care strigau "să-L răstignească", când guvernatorul roman Pilat l-a prezentat pe Iisus. Totuși, trebuie să fi fost unii care să fi știut că cel puțin unul dintre cei trei înălțați pe cruci era cel mai bun dintre oameni. Altminteri, El nu s-ar fi rugat pentru cei care-L torturau. Altfel, El nu ar fi avut grijă să aducă un hoț la Dumnezeu în timp ce trecea prin suferințe fizice insuportabile. Iisus a strigat, în disperare, "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?" Și care a fost reacția mulțimii? Ei și-au zis unul altuia: "Haideți să vedem!" Nu a trecut prin mintea lor un gând de empatie, o intenție de a atenua suferința Lui, cel puțin oferindu-I un pic de apă sau un cuvânt de compasiune. "Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască. Ilie nu este numai numele propriu al unui profet din vechime. În ebraică este o propoziție scurtă care înseamnă "Iehova este Dumnezeul meu". În acest sens, oricine poate fi un Ilie. În acest sens Domnul a spus că Sfântul Ioan Botezătorul era Ilie. Fiecare dintre noi trebuie să aibă pe Iehova ca Dumnezeul lui. Dacă Dumnezeu plin de compasiune, Iehova, este stăpânul vieții noastre, nu putem rămâne niciodată pasivi atunci când vedem nevinovați suferind. Cei care sunt în realitate fără Dumnezeu au atitudinea "Lasă să vedem." Cartea Faptelor Apostolilor descrie modul în care oficiali religioși ai zilei au incercat prin bataie sa-i înfricoseze pe primii apostoli (Fapte 5:39). Oameni de acest fel au participat la crucificările de pe Golgota și nu au fost impresionați. Astfel de persoane nu vor fi mișcate de mesajul Bisericii suferinde. Sunt blestemați. Nu le pasă dacă puținii frați ai lui Iisus sunt înfometați sau în închisoare. Lăsăm pe acești oameni la judecata lui Dumnezeu.
Există o cantitate mare de inerție și rămășițe de apatie care trebuie depășite de aleșii lui Dumnezeu. Lor li se adresează meditația actuală. Unii lideri de culte abia dacă sunt mai mult decât birocrați cinstiți, dar insensibili. La scurt timp după sosirea în Statele Unite, m-am întâlnit cu unul dintre episcopii unui cult mare. Am vorbit cu el îndelung despre suferința bisericilor subterane din diferite țări comuniste. Episcopul a fost prietenos la început și mi-a spus: "Vrem să ajutăm creștinii persecutați, să le trimitem Biblii și cărți creștine și să ajutăm financiar familiile ale căror rude sunt în închisoare și așa mai departe și cred că am putea da 50.000 de dolari din fondurile noastre pentru acestă lucrare.“ L-am întrebat: "Când credeți că putem începe?" 50.000 de dolari erau dincolo de cele mai îndrăznețe visuri! Omul a răspuns: "Sunteți refugiați, nu înțelegeți cum funcționează lucrurile aici in America, eu nu am acești 50.000 de dolari, bugetul este făcut pentru anul viitor, așa că nu vi-i putem da. Poate peste doi ani îl putem aduce în discuție și aproba și pune la dispoziție pentru ajutorarea acestor creștini care suferă, peste trei ani ". El era extrem de onest și nevinovat și nu era pregătit pentru mentalitatea noastră și graba noastră care eram proaspăt scăpați din comunism. Până în acest punct, discuția fusese extrem de prietenoasă și favorabilă cauzei creștinilor suferinzi care i-am prezentat-o. Dar am continuat: "Știu cum neați putea da acum banii". Era un proiect mare, un proiect de 50.000 de dolari. “Putem începe în 1-2 săptămâni.” Vorbeam engleza fluent dar cu un accent. "Putem avea cei 50.000 de dolari în două săptămâni!" Episcopul a devenit curios și, probabil, se întreba cum această persoană, care a suferit 14 ani de închisoare în România comunistă, avea idee cum să vină cu o soluție de a face rost de 50.000 de dolari. Am continuat, “este foarte ușor! Scriem tuturor pastorilor din eparhie să renunțe la 15% din salariu, dar nu pentru totdeauna, ci doar îi împrumutăm de la aceștia și în trei ani când se aprobă bugetul, îi plătim înapoi." Episcopul m-a respins repede și apoi a trimis o scrisoare tuturor pastorilor de sub el, spunând: "Vă rog să nu îl invitați pe pastorul Wurmbrand să vorbească pentru că este irațional, este nebun, iată ce a spus - vrea să renunțați anul acesta la 15% din salariul vostru, o sumă care vă va fi înapoiată numai peste trei ani, pentru a ajuta creștinii persecutați din lumea comunistă ".