Înapoi în socialism - un strigăt de ajutor din America

 (Scrisoare către Boris Reitschuster din parte unei prietene emigrată, cu ani în urmă,

din Rusia în SUA)

Sunt vremuri grele. Ultimele zile m-au rupt în bucăți. Pentru oricine a asistat, lucid, la preluarea puterii de către Putin în Rusia, și care își amintește cum s-a întâmplat și cum totul s-a schimbat sub ochii noștri, e ca și când ar trăi aceeași agresiune pentru a doua oară. Google, Apple, Facebook și Amazon care limitează libertatea de opinie, "democrații" care vor prelua, în câteva zile, o putere practic necontrolată, după niște alegeri foarte suspecte - totul e un coșmar. Încerc să mă adun. Soțul meu îmi spune că exagerez, că SUA nu e Rusia, că sunt aici instituții democratice, instanțe. Însă mi-e teamă. Și nu e clar ce e de făcut, mi se pare că tot ce este important și esențial se află sub o mare amenințare. Este și mai înfricoșător că orice spui public pe tema asta poate fi imediat umflat și denaturat. Riști să fii concediat. Chiar și să donezi pentru politicienii conservatori a devenit problematic. În mediul nostru, și e un mediu de oameni educați, nu există aproape nimeni cu aceleași opinii... pur și simplu au înnebunit și nu înțeleg spre ce marșează cu ura lor față de Trump și dorința lor de a construi, aici în America, o societate nouă, luminoasă. E înspăimântător. Am mai văzut asta o dată și a trebuit s-o înghit. Mă simt la fel de neajutorată cum eram prin anii 2000, când le spuneam tuturor că Putin e o veste rea. Nu mi-aș fi putut imagina că voi vedea așa ceva în America. Spre deosebire de Rusia în anii 2000, de aici nu mai am unde să fug.

Îmi amintesc cum stăteam la o cafenea din Moscova și vorbeam despre lucruri asemănătoare, doar că despre Rusia. Cine ar fi ghicit cum vor evolua lucrurile. Că va trebui să apărăm aceleași principii, dar în vest. Nu mi-aș fi închipuit nici în vis. Într-un fel, acum e chiar mai rău. Căci în Rusia mi se părea că nu am nimic de pierdut. Nu mă temeam atât de mult ca acum. Acum, aici, cu un copil, totul e o chestiune de supraviețuire. Oponenții de aici sunt motivați ideologic. În Rusia sunt meschini și mercantili. Și întrebarea e: cât de mult suntem pregătiți să sacrificăm pentru a încerca măcar să îi oprim?

Mă înspăimântă școlile. Au început efectiv să-i învețe pe copii că toți albii sunt rasiști, că în America "negrii sunt bătuți". Mi se pare că este ca și când ar fi copiat totul din manualele comuniste sovietice. Fiul meu încă nu merge la școală. Când va merge, cu siguranță mă va ului.

Totul e aici înspăimântător. Auzim în mass-media prea puțin despre Europa. Vechiul continent ne e prezentat în cea mai roză lumină, ne spun că la voi totul e minunat. În ce privește migrația, e cam la fel ca la voi, dar cu latino-americani. Cum ei predomină în școli, se vorbește foarte puțin engleza. Trump măcar a încercat să contracareze lucrul ăsta. Acum vine Biden și va deschide complet granițele.

Să rămânem în contact, măcar să nu fiu atât de singură în nenorocire.