,,Există în fiecare dintre noi personalitatea aparentă și personalitatea profundă, omul ascuns al inimii, care iese arareori la suprafață, preferând să rămână necunoscut tovărășiilor de circumstanță. Personalitatea profundă se descoperă doar în climatul iubirii adevărate, între prieteni, între soți, în ceasuri de intimitate adâncă, la nivelul sfânt al spovedaniei“ – Dr. A. Goste
Psalmul 130 (129 în Vulgata), este tradițional numit De profundis (,,Din fundul adâncului“), expresia din debutul textului în limba latină.
“Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!” (Psalmul 130:1).
Psalmii sunt hainele altora pe care trebuie să le îmbrăcăm și noi, experiențe personale pe care trebuie să le retrăim. Nu este ușor, nici la îndemâna oricui. Retrăirea unui psalm nu se poate face oricând și nici oriunde. Cere timp, cere meditație, cere pătrundere duhovnicească sau, cel puțin... necazuri asemănătoare.
Literatura orientală, mult superioară celei occidentale, care este liniară și conduce “rațional” spre o singură concluzie posibilă, folosește în locul silogismelor alte mecanisme ale gândirii: metafora, comparațiile și, mai ales, povestirile.
Domnul Isus vorbea în felul acesta. Citim mereu: “Împărăția cerurilor se aseamănă cu o…” și urmează de regulă o metaforă, o comparație Sau una din celebrele Lui povestiri/pilde.
Dumnezeul Bibliei promovează gândirea orientală! Ea este neliniară, fiind deschisă mai multor explicații posibile, echilibrate în balansul ideilor alternative. Ceea ce ne dă de multe ori peste cap este că adeseori lipsesc “calificativele”. Nu ni se spune dacă ceea ce a făcut “cutare” a fost bine sau rău. Ni se spune doar că a făcut-o și suntem lăsați să tragem propriile concluzii, de parcă Dumnezeu vrea să ne învețe să gândim noi înșine.
Matematic vorbind, literatura orientală este mereu o ecuație cu mai multe necunoscute
Vă propun o incursiune în gândirea orientală, într-una din formele ei cele mai desăvârșite, așa cum apare ea în capodopera Psalmului 130.
Când te apropii de psalmul 130, caută să te transpui în patru ipostaze diferite și învață ce înseamnă să te încrezi în îndurarea Domnului. Circumstanțele sunt doar schițate într-o sală a umbrelor nesigure. Trăirile sunt însă intense ca niște torțe în noapte. Ce vine spre noi este De profundis (,,Din fundul adâncului“).
În fundul adâncului (v. 1–2).
“Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!” (Psalm 130:1-2).
Te copleșește disperarea adâncă. Ești ca unul căruia i-a trecut apa peste cap și se îneacă. Nu este nimeni să te scape. Singurul lucru pe care-l mai poți face este să strigi la Domnul după ajutor. Repeți experiența prin care a trecut profetul Iona când a fost aruncat în mare din corabie (Iona 1 și 2). Ești ca unul aruncat în temnița întunecată, unde-și așteaptă speriat osânda.
În sala de judecată (v. 3–4).
“Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Psalmul 130:3-4).
Visezi că ești adus în fața judecătorului să fi osândit pentru vinovăția ta și n-ai nici un avocat care să te apere. Judecătorul, cu puterea pe care o are, te-ar putea absolvi de pedeapsă și să-ți dea drumul să pleci.
În întuneric (v. 5–6).
“Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduinţa Lui. Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât așteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineaţa. (Psalmul 130:5-6).
Aștepți nerăbdător în miez de noapte și ți se pare că nu mai vine dimineața. Aștepți clipa izbăvirii, dar nu știi dacă odată cu zori va veni pedeapsa sau va veni izbăvirea.
Pe stâncă (v. 7–8).
“Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea și la El este belșug de El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui” (Psalmul 130:7-8).
Singurul lucru pe care te poți sprijini este nădejdea că Dumnezeu va interveni pentru tine cum a făcut-o de atâtea ori pentru alții. El te va răscumpăra în bunăvoința Sa, așa cum un sclav este cumpărat de la un stăpân rău, și te va face să simți bunătatea Lui. Credința aceasta este stânca pe care-ți poți odihni sufletul. Dumnezeu este Savlatorul tău și El nu va întârzia să vină. Într-un fel sau altul, El îți va face bine!
Iar aceasta este credință în Dumnezeul... harului. Scris este în finalul finalului:
“El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui”. Nu din toate necazurile lui! Nu din toate nedreptățile care i se fac! Ci “din toate nelegiuirile lui”. Va scrie peste toate: “Achitat și anulat!”
Gloria “de Profondis” până “in Excelsis“ Deo ! A sæculo et usque in aeternum.
(Prelucrarea unui articol din With the Word de W. W. Wiersbe).
Daniel Brânzei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.