El
a venit la ai Săi și L-au primit într-un grajd. Mai târziu, niște simpli
păstori au venit să I se închine. Cel mai probabil nu au adus lapte sau brânză
pentru Maria și Iosif. Ei au fost urmați de magi, înțelepți bogați care
veniseră de departe și aduseseră daruri prețioase; dar dându-și seama că ar
putea avea probleme cu regele local, Irod, dacă continuă să se închine
Mântuitorul, nu s-au mai întors niciodată. Aparent,
lor nu le mai păsa de Cel pe care îl recunoscuseră drept Rege al poporului
ales. Dar Fiul lui Dumnezeu nu putea decât să se minuneze cum coborârea Lui pe
pământ a produs atâta tulburare chiar și un măcel crud al nevinovaților în
micul oraș Betleem.
Pe
măsură ce a crescut, Domnul a continuat să se mire de această lume ciudată. Pe
de o parte, s-a minunat de lipsa de credință a rudelor sale apropiate.
"Dar Iisus le-a zis: "Un proroc nu este disprețuit decât în patria
Lui, între rudele Lui și in casa Lui." (Marcu 6: 4). S-a minunat să
găsească cea mai puternică credință acolo unde se aștepta cel mai puțin (armata
romana de ocupație care nu era de origine evreiască), în timp ce în propriul
său popor găsea necredință. Astfel putem citi, "pe cand intra Iisus in
Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga și-I zicea: "Doamne,
robul meu zace in casă slabanog și se chinuie cumplit." Iisus i-a zis:
"Am să vin și să-l tămăduiesc. "Doamne", a răspuns sutașul,
"nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvant, și
robul meu va fi tămăduit. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași,
și zic unuia: "Du-te!", și se duce; altuia: "Vino!", și
vine; și robului meu: "Fă cutare lucru!", și-l face."
Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis
celor ce veneau după El: "Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o
credință așa de mare." (Matei
8: 5-10)
În
Ghetsimani, El a fost "înspăimântat și uimit". (Marcu 14:33) Se
întreba cum, un gest de iubire să fie folosit ca un gest de trădare.
"(Iuda), care L-a trădat, le daduse semnul acesta: "Pe care-L voi
săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!" (Matei 26:48) Când a fost
sărutat, Iisus a exclamat, cu neîncredere: "Iudo, cu o sărutare vinzi tu
pe Fiul omului?"(Luca 22:48)
Iisus
s-a mirat cum cel mai mare dintre apostolii Săi, Petru, l-ar renega repetat, în
timp ce toată trupa de discipoli L-ar părăsi și ar fugi iar El, Creatorul
întrupat, ar fi arestat de creaturile Sale!
După
430 de ani de sclavie în Egipt, evreii au asistat la miracolele incredibile pe
care Dumnezeu le-a adus: cele 10 plăgi prin care i-a pedepsit pe egipteni,
astfel încât evreii să poată fi eliberați. Cu toate acestea, când au fost
martori la despărțirea miraculoasă a Mării Roșii, au fost speriați de carele
egiptene care-i urmăreau. Plini de sarcasm, ei i-au spus lui Moise: "Nu
erau oare morminte in Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim
în pustiu? "
Moise
a trebuit să le liniștească lipsa de credință: "Moise a răspuns poporului:
"Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o
va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi,
nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stați
liniștiți. "(Exodul 14: 11-14)
Isus
se miră de faptul că atât de mulți sunt martori ai minunile Lui și totuși nu se
minunează. Trebuie să se minuneze El în locul lor. El nu a fost descurajat de
atitudinea oamenilor, ci "a făcut bine" (Faptele Apostolilor 10:38).
Iisus este Dumnezeu. Cum poate Dumnezeu să se mire și să fie uimit de astfel de
situații prerânduite? Ei bine, Domnul se pune în locul nostru în toate
lucrurile. El nu a cunoscut păcatul, ci a devenit păcat pentru noi și a purtat
pe cruce pedeapsa pe care noi o meritam. Se miră în locul nostru pentru că am
pierdut obiceiul de a ne mira. De la Betleem la Golgota, Isus Sa minunat despre
ceea ce a trăit. El se miră și de ceea ce se întâmplă astăzi. Uneori sunteți
ignorați de cei pe care îi iubiți mai mult, chiar dacă ați făcut lucrurile
potrivite. Nu poți avea o soartă mai bună decât cea a Stăpânului. Mirați-vă un pic,
și imitați pe Isus, începând să faceți bine. Isus s-a mirat despre atitudinea
oamenilor. El nu a căutat explicații. Când a întâlnit ură, El nu i-a cercetat
cauza. El spune: "M-au urât fără temei". (Ioan 15:25) Același lucru
este adevărat în domeniul spiritului. "Vântul suflă încotro vrea și-i auzi
vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine
este născut din Duhul." (Ioan 3: 8) Unii cred, alții nu cred, unii sunt
cruzi, unii sunt blânzi. În ceea ce te privește, nu trebuie să pierzi timpul
cercetând "de ce" în privința unor atitudini. Preocupați-vă
să faceți și să propovăduiți binele.
Richard Wurmbrand↓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.