Suntem onorați pentru acceptul primit din partea fratelui Mihai Wurmbrand de a publica în portalul NewsNet Creştin o serie de meditații nepublicate ale pastorului Richard Wurmbrand:
Stimati frati si stimate surori,
Scrisoarea alaturata contine a meditatie nepublicata a tatalui meu, pastorul decedat Richard Wurmbrand. Pe pagina de web:
www.asociatiacrestinasabinawurmbra
Va rog sa cititi aceste marturii si copiilor din familia sau biserica voastra.
Aceasta asociatie continua lucrarea caritabila inceputa de tatal meu Richard Wurmbrand si mama mea Sabina. Asociatia Crestina Sabina Wurmbrand ajuta orfani, multi crestini in virsta care au suferit ani de zile in inchisorile comuniste in diverse tari din estul Europei si din Asia si copii dezavantajati din liceul Richard Wurmbrand in Iasi.
Daca doriti sa daruiti pentru aceasta lucrare, pe pagina de web veti gasi datele bancare cit si un buton intitulat - Donate - pentru daruri prin carti de credit. Pentru a ajunge la pagina de web dati click pe linkul de mai sus. Deasemeni daca sunteti interesati in aceasta lucrare va rog sa raspinditi scrisorile noastre in bisericile din care faceti parte.
Pace,
Mihai Wurmbrand
Cunoaștem noi bogățiile lui Dumnezeu?
Un cerșetor a spus
odată unui împărat: "Dacă vrei să-mi dați ceva, trebuie să o faceți
respectând o condiție." Împăratul, care nu întâlnise vreodată un asemenea
cerșetor, a întrebat care este condiția. “Trebuie să-mi umpleți cu vârf
castronaşul,” spuse cerșetorul. "Eu nu sunt cerșetor! Pot să îți umplu
micul tău vas chiar și cu diamante", a răspuns împăratul și a ordonat să
se facă asta. Multe pietre prețioase au fost turnate în castron, dar dispăreau
în momentul în care ajungeau în vas. Atunci, împăratul a spus furios:
"Chiar dacă întregul meu regat dispare, nu pot permite ca acest cerșetor
să mă facă de rușine". Dar diamantele au continuat să dispară. În cele din
urmă, împăratul l-a rugat pe cerșetor să-i spună secretul vasului de cerșit. "Este
făcut din EUL uman, din egoism", răspunse cerșetorul. "Se bucură de
toate, dar rămâne mereu gol, flămând, niciodată mulțumit". Mașini luxoase,
conturi bancare consistente, case frumoase, poziție și reputație înalte sunt
doar provocări pentru EUL nostru de a cere mai mult.
Există totuși un mod
în care acest "vas fără fund, al egoismului uman" să fie umplut.
"Bogățiile nepătrunse ale lui Hristos" pot umple "castronul fără
fund al egoismului uman". Cum? Evanghelia povestește cum doi dintre discipolii
lui Iisus, Iacov și Ioan, au venit la el spunând: "Dă-ne", I-au zis
ei, "să ședem unul la dreapta Ta, și altul la stânga Ta, cand vei fi
îmbrăcat în slava Ta." "Ei nu au știut ce cer." Iisus le-a spus
ucenicilor Săi: " oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul
vostru și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi sa fie robul tuturor.
Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea
viața răscumpărare pentru mulți!" (Marcu 10: 37-45) Astfel,"
bogățiile nepătrunse ale lui Hristos "au fost descrise de Domnul Isus
Însuși: Fiul lui Dumnezeu Însuși fiind robul nostru și îl urmăm ca jertfă
pentru adevăr. Singura glorie adevărată este renunțarea la slavă. Chiar și
făpturile cerești își aruncă cununile inaintea scaunului de domnie al lui Hristos.
(Apocalipsa 4:10)
În timpul comunismului, mii și mii de creștini
au primit aceste "bogății ale lui Hristos". Domnul Isus a spus:
"Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și
pe voi vă vor prigoni. " (Ioan 15:20) Creștinii care stau liniștiți în
Lumea Liberă trebuie să caute urgent "aceste bogății ale lui Hristos"
prin cercetarea fraților și surorilor lor, persecutați pentru credința lor.
Suferințele prin care trec ei sunt de neimaginat. Pastorul penticostal al unei
biserici din Turda, România, fratele Deteșan Mircea descrie suferințele prin
care a trecut sub regimul comunist: "În 1987, deși eram căsătorit cu trei
copii, dar nefiind membru al partidului comunist, nu am putut obține un
apartament, așa că a trebuit să locuim înghesuiți în locuința modestă a
părinților mei. Poliția secretă comunistă m-a chemat în repetate rânduri,
cerându-mi să fiu informatorul lor. Ei vroiau să știe cine sunt membrii
bisericii, care sunt creștinii activi? Comuniștii mi-au spus: "Nu vă cerem
prea mult." "Într-adevăr, nu prea mult", am răspuns: "Să
fiu doar un Iuda! Și nu pot face asta." M-au amenințat că vor inventa ceva
ca să mă aresteze. După doi ani de hărțuire, în 1989, am fost reținut de
poliția locală. În fața mea era un ofițer de poliție secretă comunist care,
pentru a mă impresiona, a scos pe loc cătușe și un baston de cauciuc și le-a
așezat pe masă. Mi-a cerut să mărturisesc o minciună, că aș fi tipărit și
difuzat pliante anticomuniste. În acel moment miau apărut în minte versetele
din Biblie din Faptele Apostolilor 12: 1 și versetele urmatoăre, cum regele
Irod l-a prins pe apostolul Petru și l-a pus în închisoare. Vremea aceea venise
și pentru mine. Timp de mai multe zile, am fost arestat dimineața devreme și
eliberat la miezul nopții. De fiecare dată tortura era aceeași. Ofițerul m-a
obligat în mod repetat în fiecare zi, începând de dimineața, să mă întind cu
fața în jos pe podeaua din lemn. Mia pus cătușele și mi-a scos pantofii. Din
nou și din nou, am fost lovit peste tălpile picioarelor cu bastonul de cauciuc.
Apoi, după un timp, aceste bătăi erau întrerupte pentru aproximativ o jumătate
de oră numai pentru a fi reluate, continuând ore întregi până noaptea târziu.
Am strigat de durere, picioarele mele se umflaseră de nu le mai recunoșteam.
Loviturile au continuat peste tot corpul. Într-o ultimă seară, ofițerul
comunist m-a pus în genunchi, prinzând-mi mâinile cu ajutorul cătușelor în
jurul unuia dintre picioarele mesei grele. Am văzut prin fereastră ceasul
bisericii. Am început să mă rog și m-am gândit că sunt în comuniune cu alți
creștini de afară care se rugau pentru mine. Am fost eliberat la miezul nopții,
spunându-mi-se cu asprime că voi fi ucis dacă dezvăluiam cuiva tortura la care
am fost supus. Pentru că nu puteam să mă țin pe picioare, m-am târât în
genunchi spre casa mea. Am crezut că sunt în sfârșit liber, dar dimineață
devreme, trei ofițeri ai poliției secrete au venit la mine acasă. Am fost dus
din nou în aceeași cameră de interogatoriu. Un nou ofițer a strigat: "El
este conducătorul bisericii care a refuzat să colaboreze cu noi!" A
început să-mi dea cu pumnii în cap. Mi-au strigat: "Înțelege! Nu există
alt Dumnezeu în această țară, decât noi, securitatea comunistă!"
După-amiaza am fost lăsat acasă, fiind avertizat:" În următoarele trei
luni te vom lichida, soția ta va fi luată de altcineva, copiii tăi vor deveni
copii ai străzii. Atunci să te văd, unde va fi Dumnezeul tău? " Mi-a venit
în minte versetul Bibliei din Psalmul 46: 1-2: "Dumnezeu este adăpostul și
sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodata în nevoi. De aceea nu ne
temem, chiar daca s-ar zgudui pământul! " Aceasta a fost la sfârșitul
lunii octombrie 1989 și nu au trecut nici măcar două luni întregi, când
"zeul securitații comuniste ", dictatorul Ceaușescu a fost împușcat
împreună cu soția sa . M-am întâlnit cu fostul ofițer de Securitate care a
mărturisit: "Într-adevăr, nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeul vostru
adevărat!" Aceste sacrificii sunt bogățiile de nepătruns ale lui Hristos
care inundă inimile credincioșilor adevărați. (Pastorul penticostal Deteșan
Mircea este acum implicat în lucrarea misionară creștină în Vietnam și Sudanul
de Sud. N.E.)
Richard Wurmbrand