Un pastor călătorea
în compartimentul aglomerat al unui tren. Un adolescent deranja călătorii
intrând și ieșind întruna din compartiment. Pastorul l-a întrebat, "Nu vezi că aici nu este loc
de un astfel de dute-vino? De ce nu stai într-un loc ca toți ceilalți?"
Adolescentul i-a răspuns, "Eu sunt “Fiul Rătăcitor” din Biblie. Mi-am
acoperit familia de rușine mergând la închisoare pentru furt. Azi am fost
eliberat. Din închisoare am scris mamei mele rugând-o să intervină la tatăl meu
pentru a mă ierta. I-am spus că, dacă el mă iartă, să lege o batistă albă în
cireșul din fața casei nostre. Trenul nostru trece pe lângă casă. Dacă văd
batista, i-am scris că mă voi întoarce și voi încerca să mă revanșez pentru răul
făcut. Dacă nu, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă alătur din nou
bandei. Trenul nostru se va apropia în curând de casă și sunt nervos. Nu am
nici măcar curajul să mă uit pe fereastră. Dacă nu este nici o batistă în
pom?"
Pastorul i-a spus tânărului să intre și să se așeze în compartiment. Se
putea el uita în numele băiatului și apoi îi va spune. După câteva minute,
pastorul, care căpătase explicațiile necesare pentru a recunoaște casa, a
strigat către tânăr, "Îmi pare rău prietene, nu este nici o batistă albă
în pom, dar în schimb este plin de cearceafuri mari albe! Atât de mult te
așteaptă tatăl tău."
Tatăl nostru ceresc ne iubește încă mai mult. Planul Lui de mântuire este
foarte simplu. Asta iubesc la învățătura lui Hristos. Până și un copil poate
înțelege. “Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace
cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos” scrie apostolul Pavel (Romani
5:1) O astfel de liniște sufletească este dincolo de înțelegere. Ea provine din
înțelegerea faptului că dragostea lui Dumnezeu continuă fără sfârșit. Slavă
Domnului pentru această speranță care nu amăgește. Trebuie să-L slăvim pe
Dumnezeu pentru că nu ne-a abandonat vreodată. Trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu
pentru dreptatea și sfințenia Lui. El triumfă totdeauna asupra răului. Este
extreme de liniștitor că fiind dedicați neprihanirii, răul va fi înfrânt. Este
un privilegiu să fii folosit de Dumnezeu pentru a-L releva și altora. Trebuie
să-L slăvim pentru perfecțiunea Lui. Iov a răspuns Domnului şi a zis: “Iată, eu
sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.” (Iov 40:2)
Îndurarea Domnului este fără margini. “El, care n-a cruțat nici chiar pe
Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu
El, toate lucrurile?” scrie iar Apostolul Pavel (Romani 8:32) Într-adevăr în
Parabola Fiului Rătăcitor, Dumnezeu, Tatăl este citat spunând, “tot ce am eu
este al tău!” (Luca 15:31)
Când Dumnezeu se arată lui Moise, Moise scrie că Dumnezeu i-a vorbit: “iată
care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: dupa ce vei scoate pe popor
din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. Moise a zis lui Dumnezeu:
"Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune:
"Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi"; si mă vor întreba:
"Care este Numele Lui?" Ce le voi răspunde? Dumnezeu a zis lui Moise:
"Eu sunt Cel ce sunt." Și a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui
Israel astfel: "Cel ce Se numește "Eu sunt", m-a trimis la voi.
(Exodul 3:12-14)
“Eu sunt” este dincolo de ceea ce numim în mod normal “este” și “nu este.” În vorbirea obișnuită, definim “strălucirea” ca “a fi”
lumină, în timp ce “întuneric” ca “a nu fi” lumină. Totuși, ceea ce numește una
“este” și alta “nu este” este conștiința noastră continuă. Dumnezeu: un “este
neîntrerupt!” Trebuie să nu avem nici o îndoială asupra existenței lui Dumnezeu
a cărui existență este dincolo de noțiunile limitate omenești a ceea ce credem
că există. De unde provin toate gândurile noastre de bunătate, iertare,
spiritualitate, inteligența noastră înaltă și cunoștințe avansate, purtarea noastră
cea mai bună, dacă Dumnezeu nu există ? Chiar și ignoranța nostră este o dovadă
a existenței lui Dumnezeu. Cum putem spera ca vreodată să cunoaștem mai mult și
mai bine decât având credința în existența unui Dumnezeu atoatecunoscător?
Datorită existenței unui Creator inteligent, oamenii pot fi siguri că dincolo
de limitele cunoașterii, nu se află doar haos ci cunoaștere fără limite. “Orice
ni se dă bun și orice dar desăvărșit este de sus, coborându-se de la Tatăl
luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. ” (Iacov 1:17)
Dumnezeul acesta numit “Eu sunt” este iubire! Creștinii trebuie să se
păstreze în iubirea lui Dumnezeu. (Iuda 1:17) Propria noastră existență este o
laudă adusă lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.