Ne-am chinuit cu toții în lockdown. Ne-am simțit unii altora lipsa. Mâinile întinse. Îmbrățișările. Sărutările sfinte. Bucuria de-a fi împreună. Masa Domnului laolaltă. Cântarea și rugăciunea comună. Apoi ne-am chinuit prin curți, prin parcări, prin parcuri. Pe suprafețe betonate ori cu iarbă deasă. În „Biserica de afară”. Am stat cu umbrelele în ploaie, în fața bisericilor, în spatele lor. În cimitire. Ori am suportat arșița lui Cuptor, a lui Gustar, și-am tremurat în Brumărel. Împreună. Toți. Umăr la umăr. Chiar dac-am stat la cca 1,5 metri. Eram toți. Cu măștile aferente. Iar inima bătea pentru cel de lângă noi. Ne-am dat seama de importanța unității. Și acum? Acum când a venit printre noi Vaccinul? Unde-am ajuns? Căci suntem de-a dreptul șocați de reacțiile evanghelicilor din ultima vreme ! Teze, sinteze și antiteze, urmate apoi de o serie de reacții pro și contra. Auzim pe unii frați care se vaccinează cum îi condamnă pe cei ce nu o fac, cum îi declară retardați. Medievali! Iar cei ce nu se vaccinează îi anatemizează pe cei ce acceptă imunizarea cu ser! Îi bagă în turma Antihristului!
Mi-a zis cineva că dacă nu sunt vaccinat și intru în contact cu o persoană vaccinată pot să-i transmit virusul, și chiar dacă pentru acesta nu mai e periculos, individa/individul îl poate duce la cei cu care intră în contact și sunt nevaccinați! (Dar de unde știe că pot avea virus?) Unde ne-a ajuns imaginația!
Și opisul acuzațiilor ar continua din belșug upgrade. Dar nu acesta îmi este ținta! Întrebarea este dacă vaccinați sau nu ne mai considerăm Biserică, frați, uniți în Hristos? Căci dacă virusul Covid ne-a unit, vaccinul anti-Covid ne divizează! Ori nu cumva nu vedem asta? Mai sunt fratele dumneata dacă refuz vaccinul? Mai sunt fratele dumneata dacă sunt vaccinat? Mă mai iubești, ori ba dacă nu sunt ca tine? Îți este frică de mine? Rămâi distant, mă suspectezi, mă anatemizezi că am dat mâna cu Antihristul?
Când a luat ființă Biserica lui Hristos, creștinii au îmbrățișat leproșii, s-au dus printre bolnavii de ciumă, de tifos, de boli incurabile și i-au îngrijit. Au acceptat bolnavi în biserică, s-au împărtășit cu ei dintr-un pahar, dintr-o pâine! Mai mult: i-au vindecat! Pe păgânii, pe boșimanii, pe chinezi, pe sălbaticii din Amazonia. Oriunde a ajuns, Bisericii nu i-a fost frică! E drept nu toți suntem Maica Tereza. Și nici atât părintele Damian ori Gaetano Nicosia - îngerii leproșilor! Dar suntem condamnați să rămânem uniți! Prin aceasta vom arăta lumii că suntem poporul sfânt al lui Hristos: prin unitate! ( „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine, și Eu în Tine” - Matei 17:21; „...pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis” - Matei 17:23).
E absolut necesar să ne informăm. Și noi și pe ai noștri. Să avem opinii. (Poate diferite). Dar să ne anatemizăm unii pe alții pentru un vaccin e ceva… diabolic! Ura, cearta, dezbinarea, NU sunt de la Hristos! Și nu cred că vrea cineva să fie în slujba Satanei. Altfel vom studia pe pielea noastră sintagma lui Esop: „Uniți rămânem împreună, divizați vom fi învinși”.
Filozoful și teologul Albert Schweitzer spunea odată că „suntem mult prea mulți împreună, dar murim din singurătate!” Da, Covidul ne-a vrut singuri. Acum vaccinul ne vrea tot singuri. Biserica nu poate fi alcătuită din singuratici. Până să vină Covidul am crezut că cel mai greu lucru din lume este să rămâi singur pe lume (am trăit pe pielea mea asta). Dar în ultima vreme (de suspiciune) am învățat că mai rău decât atât este să trăiești lângă oamenii care te fac să te simți singur! Mai ales în Biserică...
Biserica are o muzică aparte ce se trăiește numai într-un singur fel: împreună. În bucurie, în prigoană, în extaz, în suferință, în pandemie, în vaccin, în… moarte! Lev Tolstoi scria că „împreună se moare mai uşor!” Dar n-a fost aprobat. Altfel nu înțeleg de ce a murit singur!
Prietenul Onisim Botezatu îmi scria azi că în 2021 România are numai 6,2% creștini protestanți. „E foarte puțin. Trebuie demarate proiecte consistente. România trebuie dezghețată. Trebuie să avem o vedere mai largă asupra Evanghelizării. Caravane, terenuri de fotbal înțesate cu oameni, misiune din sat în sat, în parcuri, în piețe… Asta arde în sufletul meu!” Dar într-al nostru?
Hai să rămânem împreună! Nu doar mână în mână, ci inimă lângă inimă. Opinez cu Napoleon: „când inimile se despart, mâinile nu mai au sens să fie împreună!”. Cine nu e împreună se roagă degeaba!
PS: Nu vă sfătuiesc aici să fiți nici pro-vaccin, nici contra-vaccin. Eu vă implor: faceți voia Domnului!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.