Suntem onorați pentru acceptul primit din partea fratelui Mihai Wurmbrand de a publica în portalul NewsNet Creştin o serie de meditații nepublicate ale pastorului Richard Wurmbrand:
Stimati frati si stimate surori,
Scrisoarea alaturata contine a meditatie nepublicata a tatalui meu, pastorul decedat Richard Wurmbrand. Pe pagina de web:
www.asociatiacrestinasabinawurmbra
Va rog sa cititi aceste marturii si copiilor din familia sau biserica voastra.
Aceasta asociatie continua lucrarea caritabila inceputa de tatal meu Richard Wurmbrand si mama mea Sabina. Asociatia Crestina Sabina Wurmbrand ajuta orfani, multi crestini in virsta care au suferit ani de zile in inchisorile comuniste in diverse tari din estul Europei si din Asia si copii dezavantajati din liceul Richard Wurmbrand in Iasi.
Daca doriti sa daruiti pentru aceasta lucrare, pe pagina de web veti gasi datele bancare cit si un buton intitulat - Donate - pentru daruri prin carti de credit. Pentru a ajunge la pagina de web dati click pe linkul de mai sus. Deasemeni daca sunteti interesati in aceasta lucrare va rog sa raspinditi scrisorile noastre in bisericile din care faceti parte.
Pace,
Mihai Wurmbrand
Este nevoie de credința creștină?
Răspunsul la acest întrebare depinde de altul. Există viață după moarte? Dacă totul se termină cu moartea, dacă Dumnezeu nu există, nici judecată, nici recompensă, nici pedeapsă, dacă omul nu răspunde pentru faptele sale, atunci, bineînțeles, religia nu are nici un sens. Apostolul Pavel scrie: ” Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1Corinteni 15:19)
Este ușor să arătăm că oamenii sunt mai mult decât trupurile lor. Nevoile corpului matur pot fi ușor satisfăcute într-un mediu abundent. Cu toate acestea, citim de multe ori despre oameni bogați, confortabili, având toate facilitățile imaginabile, înconjurați de prieteni și rude iubitoare, care se sinucid. La începutul anilor 1930 când chibriturile erau necesare pentru a aprinde focul, și astfel acestea erau la mare căutare, extrem de bogatul Ivan Krueger, supranumit “ regale chibriturilor”, s-a sinucis la 52 ani. Motivul oferit a fost că, "era în depresie". Trupul său nu avea niciun motiv să fie deprimat. Trupul său nu avea îndeajunsă mâncare sau îmbrăcăminte? Trupul său nu a avut de ales dintre toate plăcerile posibile? Trupul său nu avea nici un motiv să fie în depresie. În cazul său, o tristețe de moarte a copleșit altceva decât corpul.
Pe de altă parte, uitați-vă la martiri. Ei suferă în închisoare, flămânzi, goi, bătuți, departe de cei dragi lor... și cântă.
Sufletul a fost cel căruia, acest om bogat care s-a sinucis, nu i-a acordat atenție. Există o zicală chinezească, "sufletul este ca un om total negru, îmbrăcat în negru, care locuiește în întuneric total. Este imposibil de vazut. Dacă este deranjat, fuge cu ușurință." Omul este construit după chipul lui Dumnezeu. Biblia scrie,"(Dumnezeu) Își făcuse întunericul invelitoare." (Psalmii 18:11) Domnul Iisus spune: “Si ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă îsi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" (Marcu 8:36-37)
În Faptele Apostolilor (16:25-34) citim cum, în timp ce erau închiși, "pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deșteptat; și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia si era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Sa nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel si ale lui Sila i-a scos afară și le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Și ei au spus, “Crede în Domnul Iisus, și vei fi mântuit tu si casa ta.” Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât și tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui."
Ce i-a făcut pe acești creștini să cânte? Cine poate fi bucuros în timp ce corpul îi este torturat? La gândul că onoarea îi va fi pătată, comandantul închisorii a fost atât de disperat, încât a vrut să se omoare. Apoi a fost impresionat de cinstea prizonierilor săi creștini. El a fost impresionat de miracolul lanțurilor prizonierilor creștini care s-au desfăcut. A dorit să obțină aceeași mântuire. A devenit creștin. Toate aceste evenimente nu au fost percepute de trup. Frica onoarei pierdute, bucuria de a fi găsit mântuirea, toate sunt ale sufletului. Mulți ne-creștini, mulți dintre cei ce au torturat creștini nu au putut explica cum e posibil ca, în cele mai cumplite circumstanțe, victimele creștine ale represiunii, puteau să aibe fețele strălucitoare. În cei 14 ani petrecuți în închisorile comuniste, am fost martor când un profesor universitar i-a cerut unui simplu țăran creștin, fără educație: “Te rog, învață-mă un verset din Biblie. M-am gândit și am discutat despre toată fizica, chimia, filozofia, istoria, pe care le-am învățat și sunt deprimat în această celulă de închisoare, deoarece toate aceste lucruri sunt inutile între acești pereți. Văd că un verset din Biblie vă aduce atâta pace, bucurie și aveți un inepuizabil subiect de gândire.”
Sufletul este cea mai importantă parte a unei persoane. Sufletul este ceea ce este etern. Nimeni nu a văzut sufletul pe moarte. Înțeleptul rege Solomon scrie: "(Dumnezeu) a pus în inima (oamenilor) chiar și gândul veșniciei” (Eclesiastul 3:11). În timp ce corpul îmbătrânește, în timp ce membrele obosesc, capacitățile sufletului de a percepe adevărul nu se estompează. Există o legend indiană despre un om care a înnebunit. Nebunia lui era să privească în oglindă și să pretindă că nu-și vede capul. Așa sunt și cei care ignoră sufletul. Domnul Iisus, de asemeni, a spus: “Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.” (Matei 10:28)
Multe școli teologice predau apologetica. Apologetica oferă argumente arheologice, medicale, istorice recente și chiar descoperiri științifice, încercând să demonstreze că anumite afirmații din Biblie sunt corecte. Mulți încearcă să explice cum ar putea fi făcute mai credibile cele zece plăgi asupra Egiptului sau descrierea miraculoasei despărțiri a apelor Mării Roșii, așa cum au avut loc. Învățătura Domnului Isus spune să NU se citească Scriptura în lumina slabă a descoperirilor arheologice sau științifice, ci în lumina puterii absolute a lui Dumnezeu. Chiar și un ateu trebuie să recunoască ca nu omul a creat universul. Odată ce acceptăm că "La început Dumnezeu a creat cerul și pământul" ce altceva ar fi imposibil pentru Dumnezeu și ce descriere a miracolelor lui Dumnezeu trebuie făcută mai acceptabilă prin comentariile noastre? Orice moment pe care îl trăim este un miracol. Elihu în Cartea lui Iov, oprește îndelungatele discuții dintre Iov și prietenii săi, spunându-le: “Dacă (Dumnezeu) nu S-ar gândi decât la El, dacă Și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărână.” (Iov 34:14,15) Nu există nici o alternativă, nici o altă opțiune decât să te încrezi în Puterea lui Dumnezeu.