luni, 22 februarie 2016

† Mina Ianovici – Răspuns privind acuzaţiile aduse lui Florin Ianovici

DUMNEZEU NE VA AJUTA!

Întrucât în ultimele zile soţul meu, Florin Ianovici, a fost denigrat grosolan pe net, iar unii şi-au permis să vorbească în numele meu, analizându-mi poeziile într-un mod în care nu ştiu dacă prevalează răutatea sau prostia, mă văd nevoită să spun câteva cuvinte pe această temă.

Eu şi soţul meu ştim de acest material audio încă de acum aproape 3 ani, când a fost ticluit şi înregistrat cu scopul de a fi folosit de oameni care se pretează dureros la aşa ceva.

Cea care spune o poveste învăţată, pe care nu şi-a asumat-o niciodată, nu a recunoscut-o niciodată, nu este decât un pion. Importanţi sunt „greii” din spatele ei, care au pus-o să spună ceea ce a spus, cei care au încercat şi încearcă să îşi rezolve pe seama ei diverse ambiţii.

Deşi cunosc firul real al acestei făcături destul de amănunţit şi interesele din spatele ei, împreună cu Florin am decis să nu vorbim public despre ele. Peste toate judecăţile rămâne judecata divină.

Toţi căutăm să dăm sens vieţii noastre, să lăsăm ceva în urmă, acolo unde Dumnezeu ne-a pus, ca nu cumva la moartea noastră lumea să devină un loc mai bun, pentru că a mai plecat un om rău. Însă unii au făcut din a-i ataca pe alţii sensul vieţii lor, trăiesc ca să murdărească, „justiţiari” cu o „pică universală”. Urăsc tot, fără discriminare. Ei nu au un interes anume, aruncă cu noroi în general, în tot ce se poate. Aceştia sunt „pioni  neliniştiţi”, de neliniştea cărora profită alţii. Hai să ne punem cu toţi întrebarea principală:  cine le furnizează în permanenţă materiale  şi de ce?

Nu înţeleg de ce un învrăjbit al sorţii îşi permite să scrie un car de minciuni despre mine, cumva în numele meu, ca să lovească în Florin. Am remarcat în materialele scrise  ideaţie delirantă, specifică anumitor probleme psihiatrice.

Nu îmi place să spun asta, pentru că e un lucru al sufletului meu şi aş fi vrut să nu devină public: Florin este omul pe care îl iubesc şi îl respect cel mai mult. Dacă el nu ar mai fi, aş prefera ca Dumnezeu să pună punct vieţii mele în următoarea secundă. De când ne-am cunoscut ne-am iubit enorm, ne-am respectat, ne-am înţeles şi ne-am simţit favorizaţi de Dumnezeu că ne avem unul pe altul.
Am trăit împreună un car de bucurii şi un car de necazuri, toate ne-au apropiat mai mult.

Florin îşi trăieşte aproape fiecare zi a vieţii lui în post şi rugăciune...pentru alţii. Să îţi pui mâinile peste oameni şi să te rogi fără o pregătire spirituală este ori naivitate, ori spectacol. Iubeşte pe Dumnezeu din toată inima lui şi iubeşte lucrarea Duhului Sfânt. Iubeşte oamenii şi are milă şi de cei care îl sapă şi îi fac rău, pentru că aşa vrea Dumnezeu. Munceşte până la epuizare, fără să se plângă.

În urmă cu vreo 10 ani am făcut o boală gravă. Teoretic nu mai aveam nicio şansă. A intat în post imediat după ce a debutat boala, aproape zi de zi, până la epuizare. După 5 ani am fost vindecată. Toată căsnicia noastră e presărată de gesturi uluitoare pe care Florin le-a făcut faţă de mine, faţă de copiii noştri, dar şi faţă de alţii.

Fără el, pământul mi-ar părea un loc urât şi otrăvit.

Mă aştept ca unii să vorbească rău despre mărturia mea: pentru cel curat toate sunt curate, iar pentru cel murdar, toate sunt murdare.

                                                                 Doamne ajută!
                                                                 Mina Ianovici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.