Shaliach David: Despre Chanukah

Inainte de a incepe sa explicam termenul Chanukah si semnificatia acestei sarbatori, am dori sa facem o distinctie intre sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) si cele evreiesti.

Sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) (pe care le gasim intr-o prima forma structurata in VaYikra/Levitic capitolul 23), sunt acelea care nu numai ca apar in Kitvey HaKodesh (Sfintele Scripturi) dar tinerea lor este poruncita de catre El Insusi. Acest lucru inseamna ca sarbatorile poruncite de Adonay Elohim (Domnul D-zeu) nu sunt doar ale evreilor, ci a tuturor celor care cred in unicul Creator, Dumnezeul lui Israel. Deci sunt sarbatori pe care neevreii ar trebui sa le tina si ei, ele fiind valabile pentru toti cei care-L numesc pe Adonay ca Domnul, Elohimul (D-zeul) sau Tatal lor. Desigur, in aceste sarbatori sunt si elemente care tin doar de evrei (cum ar fi carnea de miel cu ocazia sarbatorii de Pesach, despre care Adonay Elohim (Domnul D-zeu) spune ca “nici-un necircumcis sa nu manance din ea”), dar restul elementelor sarbatorii (cum ar fi data in care trebuie tinuta sau consumarea azimelor 1Kor.5;7,8.) sunt valabile si pentru credinciosii neevrei.

Cat despre sarbatorile “evreiesti”, acestea sunt sarbatori care nu au fost poruncite de catre Adonay Elohim (Domnul D-zeu) sa fie tinute, dar ele nu sunt nici interzise. Insa acestea sunt sarbatori legate de evenimente ce tin de poporul evreu. Cum ar fi Purimul sau in cazul de fata Chanukah. Asa ca noi evreii le tinem ca parte a culturii, istoriei si identitatii noastre, insa neevreii nu sunt obligati sa le tina pe acestea.

Referitor la sarbatoarea Chanukah, termenul inseamna “rededicare” si se refera la rededicarea, reconsacrarea Templului pangarit de catre pagani.

Noul Legamant mentioneaza aceasta sarbatoare si faptul ca si Yeshua HaMashiach o tinea si participa la ea in Yochanan/Ioan 10;22,23.

Nu vom reda toate datele si descrierea istorica a evenimentelor ce au dus la infiintarea acestei sarbatori pentru ca oricine poate sa le gaseasca in cartile apocrife ale Makabeilor.

Insa, dorim sa mentionam ca, dupa ce grecii nu au reusit sa infranga identitatea si credinta evreiasca nici prin legi antievreiesti, nici prin executii si nici prin pangarirea Templului, evreii au inceput rededicarea sau reconsacrarea Templului si a ustensilelor sfinte de acolo. Este cunoscut faptul ca in nici un cult in care se aduceau sacrificii, nu se jertfeau porci, porcul fiind considerat necurat chiar si pentru a fi oferit/inchinat zeilor pagani. Si grecii, care la fel, se inchinau la mai multi zei, nu aduceau ca jertfa porci in cinstea zeilor lor. Grecii cunosteau faptul ca evreii nu consumau carne de porc si nici nu aduceau ca jertfa Creatorului. Din acest motiv ei au sacrificat porc pe altarul sfant din Yerushalayim (Ierusalim) si apa fiarta cu sangele si grasimea rezultata au aruncat-o peste sulurile sfinte si obiectele sfinte de la Templu. Acest act de desecrare si profanare extrema a fost facut in cinstea zeului soarelui in data de 25 decembrie, ziua in care acesta este celebrat. A fost un act malefic indreptat  impotriva credintei in unicul Creator, Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel). De aici se vede legatura directa intre obiceiul taierii porcului in preajma zilei de 25 decembrie, din calendarul neevreiesc.

Parte a consacrarii si dedicarii Templului a fost si restaurarea sfesnicului care trebuia sa arda neincetat in locul sfant, doar ca vasele in care era tinut uleiul sfant, aproape toate au fost distruse. S-a gasit doar atata ulei sfant cat sa ajunga sa arda sfesnicul (menorah) timp de numai o zi. Scriptura spune ca atunci cand se face un nou amestec de ulei sfant pentru sfesnic,acesta trebuie sa stea sapte zile si numa dupa aceea va fi considerat sfant si va putea fi folosit la sfesnic. Miracolul de Chanukah consta in faptul ca cei care au rededicat Templul, altarul, ustensilele si au aprins sfesnicul, au vazut ca uleiul care era de ajuns pentru o singura zi, a fost de ajuns pentru inca sapte zile, in mod miraculos. Adica pana cand s-au sfintit noile cantitati de ulei pentru sfesnic. Asa ca, minunea a tinut in total opt zile si de la flacarile sfesnicului i s-a dat si aceasta denumire de sarbatoare a luminilor.

De atunci evreii isi fac niste sfesnice cu ocazia acestei sarbatori care se numesc chanukiah. Aceste sfesnice au noua brate. Flacara celui din mijloc se numeste shamash si serveste la aprinderea a cate o flacara timp de opt zile incepand cu data la care a inceput miracolul si anume 25 din luna Kislev din anul 165 inaintea erei noastre. In zilele noastre, sarbatoarea fiind legata de miracolul inmultirii uleiului, se consuma gogosi prajite in ulei (sufganiyot) si latkes care sunt un fel de chiftele din mix de legume, prajite si ele in ulei.

In mod practic si spiritual, aceasta sarbatoare semnifica victoria luminii asupra intunericului, a monoteismului asupra paganismului, a credintei si a identitatii evreiesti asupra asimilarii.

Pentru ca vrajmasul nostru, al tuturor credinciosiilor, evrei si neevrei a avut dintotdeauna doua modalitati prin care a incercat sa ne distruga. Prima este exterminarea, iar a doua asimilarea. Conculzia este ca, daca noi dorim sa traim o viata placuta lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) va trebui sa nu ne lasam asimilati, adica sa nu mergem cu lumea si cu valul, ci sa tinem la lucrurile, principiile, doctrinele care ne diferentiaza, dar in acelasi timp sa nici nu dispretuim/respingem pe nimeni.

✡ Rabin David Nagy 🔴 Despre Sukot / Colibe

Denumirea acestei sarbatori, care este cea de a saptea dintre cele anuale poruncite de Adonay (Domnul) pentru toti cei care cred in El, provine de la sukah, adica coliba. Iar Sukot este pluralul de la coliba, adica, colibe. Deci, aceasta sarbatoare se numeste Chag Sukot sau Sukot – Sarbatoarea Colibelor sau Colibele. Incepe in data de 15 a lunii Tishri cand trebuie tinuta o intrunire sfanta si trebuie sa tina sapte zile, dupa care, in a opta zi, trebuie tinuta din nou, o intrunire sfanta. 

Pasajul care descrie sarbatoarea se gaseste in VaYikra (Levitic) 23;33-44. Aceasta sarbatoare este una de pelerinaj, care inseamna ca toti barbatii erau obligati sa mearga la Miskan (Cortul Intalnirii) sau mai tarziu, la Beyt HaMikdash (Templul), in functie de unde se practica inchinarea la momentul respectiv. Acest lucru este poruncit in Sh’mot (Exod) 23:14-17. Scriptura ne spune ca este o sarbatoare caracterizata de o mare bucurie care, pe de o parte, se datoreaza recoltei, iar pe de alta parte, faptului ca asa cum se spune la aceasta sarbatoare s-a inaugurat/dedicat primul Templu si a coborat peste El si in El, Shechinah (prezenta divina). 2 Cronici 5:3, 1 Regi 8:10-11, 2 Cronici 7:1-10.

In aceasta perioada in Israel se faceau rugaciuni pentru ploaie. In perioada existentei Templului se organizau pelerinaje in grupuri cat mai mari si pelerinii cantau cu veselie pana ajungeau la Yerushalayim (Ierusalim).

Tot in aceasta perioada, in asteptarea ploii dupa o vara calduroasa specifica Orientului mijlociu, se aducea asa numita “jertfa de apa”. Kohen HaGadol (Marele Preot), disdedimineata pornea impreuna cu alti preoti din Templu la scaldatoarea Shiloam. Ei duceau un vas de aur care avea doua manere si capatul de jos era conic, pentru a nu fi lasat din mana nici o clipa. Asa de deplasau spre Poarta de Apa a Yerushalayimului (Ierusalim). Un alt grup de credinciosi intre timp acopereau altarul cu ramuri de salcie.

Desi inceputul Sarbatorii se vesteste prin sunet de shofar (corn de antilopa/berbec), in aceasta perioada la Templu se foloseau si trompetele de argint. Iar in timpul deplasarii, pentru a duce apa de la scaldatoare la altar, se cantau psalmii (t’hilim) “Halel”, adica psalmii de la 113-118. La fiecare treapta de la Templu se canta cate un psalm “al treptelor”. Poporul se apropia de Templu si inspre cu crengi de palmieri si spuneau Hoshana, adica  “Salveaza-ne/Mantuieste-ne Te rugam”. Obicei specific Sarbatorii de Sukot si care este legat de venirea si instaurarea domniei lui HaMashiach (Mesia). Un lucru interesant de observat este ca,  in Noul Legamant, in Yochanan (Ioan) 12:13, credinciosii in Yeshua, au  facut exact ritual descris mai sus, cu o saptamana inainte de Pesach (Paste), la intrarea lui Yeshua HaMashiach in Yerushalayim (Ierusalim). Acest fapt i-a consternat pe toti evreii si in special pe liderii lor religiosi, pentru ca, acest obicei era si este strict legat de Sukot (Colibe) si ca atare, trebuia pus in practica doar in aceea perioada, adica toamna si nicidecum primavara, inainte de o sarbatoare care are cu totul alte reguli si alte obiceiuri. De aici rezulta cat de mare era credinta poporului evreu in faptul ca Yeshua HaMashiach (Isus Christos) este Mesia. De aceea, L-au intampinat si L-au aclamat pe Yeshua (Isus) ca fiind Mesia, cu un ritual specific Sukotului.

Deci Sarbatoarea Sukot (Colibelor) reprezinta domnia sau era mesianica, adica a lui Mesia. Si corespunde cu instaurarea domniei lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) dupa revenirea Lui.

✡ Rabin David Nagy: Despre Yom HaKipurim sau Ziua Ispăşirilor

• UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Yom Kippur.

In legatura cu originea cuvantului kipurim, este pluralul de la kipur, care vine de la kafar, care inseamna “a acoperi” si are sensul de ispasire sau rascumparare in contextul jertfelor/sacrificiilor. Gasim acest termen in Va’Yikra (Lev.) 17;11. Este interesant ca, in traditia evreiasca, de obicei se zice Yom Kipur (Ziua Ispasirii) cu referire la ispasirea unui an de greseli, pacate acumulate sau comise de la ultimul Yom Kipur. In realitate insa, este vorba nu doar de ispasirea pe “un an”, ci de mai multe jertfe pentru mai multe feluri de pacate.

Acest eveniment are loc in ziua a zecea a lunii a saptea (Tishri) si este o zi de smerire si pocainta “obligatorie” conform Torei (Pentateuhul), Va’Yikra (Lev.) 23;27,29,30,32. Este o zi in care trebuie tinuta o adunare sfanta.

Aceasta zi este singura ocazie din intreg anul in care Kohen haGadol (Marele Preot) intra in Kodesh HaKodashim (Sfanta Sfintelor). Pentru aceasta se fac anumite pregatiri preliminare si anume: 1. Se face o curatire / baie rituala, in ebraica mikveh. 2. Se echipeaza un preot de rezerva. 3. Se aduc diferite jertfe. 4. Se pronunta de trei ori Numele divin (a carui pronuntie originala NU se cunoaste in zilele noastre). Numele divin putea fi pronuntat numai de catre Kohen haGadol (Marele Preot). Pronuntia numelui divin NU este “Iehova”. Aceste nume a fost inventat si raspandit in lumea crestina de catre Galatinus, un teolog catolic al Papei din anii 1519/1520. Acest teolog, a amestecat cele patru litere din Numele Divin (YHVH) cu vocalele din ebraicul ELOAH. Deci acest termen nu este nici pronuntia corecta si nici  cea originala a numelui Creatorului, la fel cum nu este nici Iahve sau orice alt derivat. Este foarte incorect si periculos sa ne inchinam Creatorului adresandu-i-ne cu oricare dintre aceste derivate false, pentru ca, ne-am putea trezi ca, ne rugam la alt dumnezeu si nu lui Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel).

Se pregatesc doi tapi unul pentru Adonay si unul pentru Azazel, care sunt alesi pe baza unei trageri la sort a doua tablite de aur. Pe o tablita scrie: ” pentru Adonay” si pe cealalta scrie “pentru Azazel”. Azazel se spune ca este combinatia numelor a doi ingeri cazuti  Uza si Azel si ca reprezinta pe “demonul pustiei”, care de fapt este satan insusi. Tapul care a iesit la sort pentru Azazel se trimite cu un preot prin poarta de rasarit a Yerushalayimului, (Ierusalimului) la o distanta de cca 15-20 km. Pe coarnele acestui tap se lega o panglica rosie, ca semn distinctiv, pentru  ca oricine il vedea/intalnea sa nu se atinga de el sau sa-l prinda pentru ca era jertfa pentru Azazel.

In traditia moderna nu se mai aduc jertfe din cauza lipsei Templului din Yerushalayim. In sinagogi, rabinii imbraca un “halat” alb, numit kittel, care aminteste de preotie si sacrificiile de odinioara. Iar iertarea pacatelor in iudaismul mozaic se face pe baza faptelor bune (mitzvot), a caintei si a rugaciunilor. Acest lucru a fost introdus in religia evreiasca de catre Yochanan ben Zakkai, inca din primele secole de dupa distrugerea Templului. Care a ramas scris in scrierile talmudice la capitolul Avot, semnat de Rabi Natan 4:18. Acest principiu a fost introdus pe baza unei interpretari rabinice al versetului 6 din capitolul 6 al cartii profetului Hoshea (Osea).

Pe baza acestor principii s-a dezvoltat un ritual evreiesc religios care se numeste “Kaparot”. Este un ritual in care capul familiei ia un cocos alb si il invarte de trei ori deasupra capului in timp ce spune: “ Acesta este inlocuitorul meu, jertfa mea inlocuitoare, ispasirea mea. Aceasta pasare moare ca eu sa am o viata lunga, fericita si plina de pace.”

✡ Rabin David Nagy: Despre Yom T’ruah sau Rosh Ha’Shanah

 Descrierea acestei sarbatori trebuie impartita in doua parti. Pe de o parte, sarbatoarea este un eveniment mentionat si poruncit a se tine in Scripturi, iar pe de alta parte, a primit niste conotatii specific evreiesti dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim).

In Kitvey Ha’Kodesh (Sfintele Scripturi), aceasta sarbatoarea se numeste Yom T’ruah, adica Ziua Sunatului din shofar (instrument de suflat/sunat confectionat din corn de berbec sau antilopa).

In traditia evreiasca, aceasta sarbatoarea se numeste Rosh Ha’Shanah, adica Anul Nou sau Inceputul Anului.

Continuarea AICI

✡ Rabin David Nagy: Despre Shavuot – Cincizecime

Denumirea sarbatorii Shavuot isi are originea in cuvantul ebraic shavua care inseamna saptamana. Shavua, adica saptamana provenind de la ebraicul sheva care inseamna sapte. Deci Shavuot care este pluralul de la shavua se traduce prin Saptamani. Mai tarziu, crestinismul a preluat sarbatoarea din cauza evenimentelor de la primul Shavuot de dupa invierea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Hristos), moment marcat de revarsarea Lui Ruach Ha’Kodesh (Spiritul/Duhul Sfant) peste primii credinciosi in Yeshua, care erau evrei. Asadar, in crestinism s-a transpus sarbatoarea sub denumirile de “Cincizecime” de la grecescul pentecost (cincizeci) si Rusalii de la petalele de trandafir care se spune ca semanau cu “limbile de foc” care marcau revarsarea.

O alta denumire a sarbatorii este Chag ha’katzir in ebraica, denumire care o si descrie, insemnand sarbatoarea recoltei.–

Originea sarbatorii tine de cele patru sarbatori de primavara, care au fost implinte de Mesia la prima Lui venire. 1 - Sarbatoarea de Pesach (Pastele) marcheaza sacrificiul Lui Yeshua, 2 - Sarbatoarea Chag Ha’Matzot (Azimile) marcheaza trupul Sau fara pacat (nedospit) si care nu s-a descompus, 3 - Sarbatoarea (Chag) Ha’Bikurim (primele roade) coincide cu invierea Lui, iar 4 - Shavuot (saptamanile) care este implinirea “promisiunii”.

Conform traditiei evreiesti, la aceasta sarbatoare a fost data Torah (Legea) pe muntele Sinay. Si au denumit-o “zman mattan Toratenu”, adica “vremea darii Legii noastre”. Ca atare, evreii de pretutindeni discuta toata noaptea la aceasta sarbatoare din si despre Torah (Lege). Iar cu ocazia acestei sarbatori se consuma produse lactate (kreplach, branzoici, placinte/clatite, linzert cu branza…) pentru ca Scriptura este ca “laptele si mierea”.

✡ Rabin David Nagy: Despre Pesach – Paştele evreiesc

Pesach este un cuvânt în ebraică care s-a tradus prin Paşte. Termenul are ca rădăcină cuvântul pasach care înseamnă a ocoli, a evita. Pasach este un termen referitor la ocolirea caselor evreilor care aveau sânge de miel pe uşiorii uşii lor în noaptea când au murit întâii născuţi ai egiptenilor, înainte de ieşirea din Egipt (Mitzrayim).

Pentru că în lumea credincioşilor neevrei în Yeshua Ha’Mashiach nu se prea cunosc detaliile şi contextul evreiesc al sărbătorii şi al desfăşurării evenimentelor din noaptea trădării Lui Yeshua, vom prezenta pe scurt introducerea la aceste evenimente şi apoi derularea serii respective în contextul evreiesc.

În contextul sărbătorilor anuale poruncite de Adonay (Dumnezeul lui Israel), avem patru sărbători de primăvară şi trei sărbători de toamnă. Primele patru sărbători au fost împlinite de Yeshua Ha’Mashiach la prima Lui venire, iar cele trei de toamnă vor fi împlinite începand cu revenirea Lui.

Primele patru sau cele de primăvară sunt Pesachul (Paştele), care corespunde cu tăierea mielului, adică sacrificiul Lui Yeshua Ha’Mashiach, Chag ha’matzot (Azimile), care sunt Trupul Lui care era fără păcat şi “n-a văzut descompunere”, Bikurim (Primele roade), care reprezintă învierea Lui şi Shavuot (Săptămânile/Cincizecimea), când salvarea/mântuirea a fost revarsată peste primii credincioşi prin Ruach Ha’Kodesh (Duhul/Spiritul Sfânt).

De observant este faptul că Chag ha’matzot (Sărbătoarea Azimilor) trebuie ţinută şapte zile după tăierea mielului, iar noi ştim că Mielul nostru a înviat după trei zile. Atunci se ridică întrebarea: de ce Azimile mai ţin încă patru zile? Răspunsul este că în Trupul Lui înviat, care este o azimă (fără păcat), am fost introduşi şi noi ca şi membre/organe şi am devenit şi noi azime datorită Trupului Său. Deci suntem “continuarea” fizică a învierii Lui aici pe pământ.

În primul rând am menţiona faptul că sărbătoarea Pesach trebuia să aibă loc în data de 14 Nisan al calendarului lăsat de Creator. Iar, conform Scripturilor, din ziua de 13 se curăţau toate produsele de panificaţie cu aluat sau dospite, în zilele noastre incluzând şi drojdia, bicarbonatul de sodiu, oţetul etc. Această poruncă stă şi la baza obiceiului de curăţenie generală de dinaintea Paştelui. Iar în 1Kor. 5:6-8 scrie: “... Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte toată frământătura? Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi o frământătură nouă, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Ha’Mashiach, Mielul nostru de Pesach, a fost sacrificat. Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.” Acest pasaj ne vorbeşte despre aplicarea spirituală a principiilor sărbătorii în relaţiile şi viaţa credinciosului, dar şi despre faptul că sărbătoarea trebuia ţinută de către credincioşii evrei mesianici şi neevrei. Într-o altă traducere apare: “să prăznuim dar praznicul” adică să “sărbătorim sărbătoarea”, citat care se referă clar la valabilitatea sărbătorii pentru toţi credincioşii în Yeshua Ha’Mashiach.

Un alt lucru de menţionat este că Yeshua a frânt o azimă din două motive. Primul motiv este acela că porunca interzicea să fie ceva dospit, nu numai în casă, dar şi în hotarele evreilor. Şi dacă Yeshua ar fi procurat (deşi i-ar fi fost greu) pâine dospită dintr-un oarecare motiv (pentru că nu avea motiv să facă asta), ar fi încălcat porunca, şi dacă încălca porunca era vinovat de păcat, şi dacă ar fi fost vinovat de un singur păcat nu mai putea să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru omenirea păcătoasă. Al doilea motiv este acela că azima reprezenta Trupul Lui fără păcat, iar pe noi, credincioşii în El, ne-a “inclus” în acest Trup al Său. Deci nu putea fi întinat Trupul Lui primindu-ne pe noi, păcătoşii, ci noi am fost curăţiţi şi am devenit azima prin adăugarea la Trupul Său, ca şi în pasajul de mai sus.

Am dori să menţionăm şi despre ramurile de palmier dinaintea intrării Lui Yeshua Ha’Mashiach în Yerushalayim (Ierusalim) faptul că acest obicei provine de la sărbătoarea Sukot (Colibelor), când aşteptarea Lui Mesia este la punctul culminant şi când se fac colibele şi din ramuri de palmier, se leagănă “lulavul”, buchetul cu cele patru specii printre care şi ramura de palmier, simbolizând era Mesianică. Aşa că, un ritual al unei sărbători care cade pe perioada de toamnă s-a aplicat la intrarea Lui Yeshua Ha’Mashiach în Oraşul sfânt, primăvara, ca semn că oamenii au crezut că El este Mesia şi va instaura era Mesianică şi eliberarea de sub romani.

În legătură cu ordinea ritualurilor din seara trădării, trebuie ştiut că aproape toate elementele practicate de pe vremea aceea s-au păstrat în obiceiul evreiesc până în zilele noastre.

În ebraică mulţimea ritualurilor care se practică de Pesach se numeşte seder (ordine). În primul rând, ritualul este condus de “capul familiei” care în cazul nostru a fost Yeshua Însuşi. Apoi, în legătură cu aşezarea întinsă în jurul mesei puse, la dreapta capului familiei era cel mai mic baiat (mezinul) care era “de serviciu” să pună întrebările. În cazul  nostru e vorba de Yochanan (Ioan), de aceea Keyfa (Petru) când a vrut să afle cine-L va trăda pe Yeshua, i-a transmis acest lucru lui Yochanan (Ioan). În seara respectivă, bazat pe porunca de a relata evenimentele legate de ieşirea din Mitzrayim (Egipt), trebuiau reluate în fiecare an, în fiecare generaţie, de aceea evreii puneau pe cel mai mic copil să pună “cele patru întrebări” legate de sărbătoare, la care mai târziu capul familiei răspundea.

Un alt aspect al ritualului sunt cele patru cupe de vin (pentru că interdicţia legată de alimente fermentate se referea la produsele de panificaţie, nu şi la rodul viţei) pe care le consumau la masa de seder sau cina de paşti.

Şi acum iată ritualul urmat de Yeshua Ha’Mashiach:

✡ Rabin David Nagy: Chag Purim – Sărbătoarea Purim

In data de 14 si 15 a lunii Adar dupa calendarul lasat de Creator pentru poporul Sau, are loc in fiecare an sarbatoarea Purim. Anul acesta aceasta data cade pe 9 si 10 Martie 2020. Acest decalaj in calendare se datoreaza diferentei calendarului lasat de Creator si cel in uz in lumea intreaga.

 In contextul poporului evreu, toata lumea stie despre ce este vorba la Purim, fiindca este o sarbatoare care implica foarte mult tineretul si copiii datorita obiceiurilor sale. Asa ca, evreii in general stiu de mici copii despre sarbatoare si despre ce reprezinta ea pentru evrei.

Sarbatoarea de Purim isi are originea in cartea sau cum se numeste in ebraica, megilah (sulul) lui Ester din Sfintele Scripturi. Esenta acelor evenimente s-au petrecut in imperiul Persan, aproximativ Iranul de astazi. Unde, la un moment dat, niste dusmani ai evreilor au pregatit exterminarea lor. Ca de altfel de mai multe ori din mai multe perioade si tari sau imperii dealungul istoriei.

Scriptura relateaza, ca planul respectiv dupa un sir de evenimente aparent “orchestrate” parca de Creator, a esuat si a culminat prin pedepsirea a insusi dusmanilor poporului evreu si prin salvarea intregului popor evreu de exterminare. “Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul tuturor evreilor, plănuise exterminarea evreilor, aruncând „Pur”, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, însă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva evreilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. De aceea au numit aceste zile „Purim”, după cuvântul Pur.” Ester 9;25-26.

In legatura cu “orchestrarea” evenimentelor din aceasta carte a Scripturii, este interesant, ca e singura carte in care nu apare deloc Numele Divin al Creatorului in tot textul. De aici inteleptii evrei au tras concluzia, ca El, Creatorul este prezent si ne ajuta si in situatiile cand, noi nu “vedem” ca s-ar implica. Asa ca, una din invataturile acestei carti este, ca noi trebuie sa ramanem credinciosi Creatorului nostru si poporului nostru, facand tot ce este cu putinta pentru a scapa de rau.

Tot interesant este si faptul ca, desi sustinuta de intreg poporul, eliberarea a venit printr-o femeie, la fel cum salvarea pentru poporul evreu si nu numai tot printr-o femeie s-a materializat in lumea aceasta.

In ceea ce priveste obiceiurile legate de aceasta sarbatoare, in poporul evreu se fac urmatoarele: se fac niste “fursecuri” in forma de triunghi care in europa se numesc hamentaschen, sau traista lui Haman iar in Israel ozney Haman – urechile lui Haman. Acestea se servesc ca un semn al victoriei evreilor asupra dusmanilor poporului nostru. In sinagogi se citeste tot sulul (cartea) Ester. Iar cand se ajunge la citirea numelui lui Haman, copiii si nu numai, fac galagie (cu niste sperietoare de ciori) sa nici nu se auda numele lui.

Un alt obicei si poate cel mai cunoscut este costumarea de Purim. Se face o festivitate unde toti cei care doresc se costumeaza in personaje din cartea Ester, sau alte personaje din Scripturi respectiv din lume. Acest obicei isi are originea in faptul ca, la un moment dat, cand Imparatul Persiei si-a adus aminte de binefacerea lui Mordechay (Mardoheu), l-a imbracat in hainele lui, i-a pus coroana si i-a dat inelul imparatesc plimbandu-l pe calulu lui in fata tuturor.

Un alt obicei este, sa se faca scenete biblice pe baza cartii Ester. Acest obicei a luat amploare intre evrei cam de prin evul mediu si s-a transformat in tot felul de scenete hazlii (semnificand bucuria scaparii de exterminare) care s-au numit purimschpiel sau scenete de Purim. Unii spun ca aceste momente stau la originea a ceea ce numim azi stand-up comedy.

Versetul de baza a intregii carti pentru noi credinciosii ar putea fi Ester 4;13,14.

“Mordechay a trimis următorul răspuns lui Ester: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi evreii, pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi eliberarea vor veni din altă parte pentru evrei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”

Seri de evanghelizare la Biserica Betleem Aleșd

✡ Rabin David Nagy: Despre Yom T’ruah sau Rosh Ha’Shanah

• UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Sărbătoarea Rosh Ha'Shanah.

Descrierea acestei sarbatori trebuie impartita in doua parti. Pe de o parte, sarbatoarea este un eveniment mentionat si poruncit a se tine in Scripturi, iar pe de alta parte, a primit niste conotatii specific evreiesti dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim).

In Kitvey Ha’Kodesh (Sfintele Scripturi), aceasta sarbatoarea se numeste Yom T’ruah, adica Ziua Sunatului din shofar (instrument de suflat/sunat confectionat din corn de berbec sau antilopa).

In traditia evreiasca, aceasta sarbatoarea se numeste Rosh Ha’Shanah, adica Anul Nou sau Inceputul Anului.

Va’yikra/Levitic 23;23-25. (versiunea mesianica)

“Adonay a vorbit lui Mosheh şi a zis: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de shofar, şi o întrunire sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Lui Adonay jertfe mistuite de foc.””

Prima data ne vom ocupa de primul aspect si anume, semnificatia sarbatorii din punct de vedere al traditiei evreiesti. In mod interesant, conform traditiei evreiesti, aceasta sarbatoare se numeste Anul Nou. Fapt care practic contrazice Scriptura, daca e sa o luam dupa calendarul stabilit sau lasat de Adonay Elohim (Domnul “D-zeu”) in Scripturi. Pentru ca, data sau ziua cand aceasta sarbatoare trebuie sa aibe loc, este prima zi a lunii a 7-a. Deci nu poate fi “Anul Nou”, pentru ca nu are loc in prima zi a primei luni. Atunci de ce totusi traditia evreiasca a numit-o “Anul Nou” sau Rosh Ha’Shanah? Unul din motive este ca, trebuia sa fie o sarbatoare legata de jertfe, iar jertfele puteau fi aduse doar la Templu, in Yerushalayim. Insa, dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim), exista pericolul ca poporul care a ajuns in exil sa “uite” sarbatoarea. Deci, ca sa nu se uite sarbatoarea, trebuie sa i se atribuie si o semnificatie pe baza careia sa poata fi tinuta si in afara Ierusalimului si fara Templu. Asa ca, i s-a atribuit aceasta semnificatie de An Nou, bazata pe scrierile din Talmud (colectie de interpretari evreiesti despre Scriptura), care spun ca, in acea zi, adica in prima zi a lunii a saptea, (Tishri) a fost creat omul. Pe de alta parte, in Iudaism exista mai multe date cu semnificatia de An Nou. De exemplu “Anul nou al pomilor”… etc. Asa ca, iudaismul celebreaza aceasta sarbatoare ca o comemorare a creatiei omului. Si conform traditiei si al unui joc de cuvinte, se consuma cap de peste, ca in anul care urmeaza, evreul sa fie cap si nu coada, rosh insemnand cap. Se mai consuma mere imbibate in miere ca anul care vine sa fie unul fructuos si dulce.

Eveniment evanghelistic cu Jean Chiforeanu, David Nagy, Daniel Drumea, Samuel Caba și Florin Dan la Ceica, județul Bihor

David Nagy la Cluj-Napoca

Maine dl. Shaliach David Nagy va fi la serviciul nostru de Erev Shabat la Cluj-Napoca. 
Informatii despre locatie si ora la nr. de telefon din imagine. Va asteptam cu drag!

✡ Conferința "Temelia iudaică a credinței" cu David Friedman, Howard Morgan şi David Nagy la Bucureşti

✡ Întâlnirea evreilor mesianici cu rabinul David Nagy la Biserica Stânca Timișoara

Vineri 20 aprilie, ora 18:30 are loc intalnirea evreilor mesianici. Va invitam sa descoperiti revelatiile mesianice conform cu Kitvey Hakodesh (Sfintele Scripturi).

Shavua tov!

✡ Serviciu evreiesc mesianic cu David Nagy la Biserica Stânca Timișoara

Vineri, 9 Februarie 2018, ora 18:30

Digi 24.ro: Săptămâna pentru unitatea creștină la Oradea

Mai multe persoane, un singur gând. Orădeni de diferite confesiuni participă în această săptămână la slujbe speciale, organizate pe rând în mai multe lăcașuri de cult din oraş. Fără a lua în considerare diferențele între religii, toţi ridică rugăciuni pentru unitatea creștinilor. Evenimentul simbolic este marcat la nivel global, în fiecare început de an. 

Alături de enoriaşii ortodocşi, pragul Bisericii cu Lună a fost trecut aseară şi de creştini de alte confesiuni. A fost gestul prin care toți și-au exprimat dorința de unitate prin rugăciune.

"În această seară am venit pentru a ne ruga împreună cu frații noștri și pentru a le aminti tuturor că cel ce ne unește este Iisus Hristos."

"Este un lucru deosebit de important și binevenit pentru unirea bisericilor în rugăciune, să meargă mai bine în țara asta."

Cu același gând au venit și prelaţii care slujesc în alte alte lăcaşuri de cult.

"Noi ne închinăm aceluiași Elion, aceluiași Dumnezeu și acest lucru ne unește și este vremea după atâtea sute de ani de disensiuni, de neînțelegeri, este vremea măcar în lucrurile comune să ne unim", spune rabinul David Nagy, președintele Federației Comunităților Evreiești Mesiance din România.

Continuarea pe www.digi24.ro