Pasajul
care descrie sarbatoarea se gaseste in VaYikra (Levitic) 23;33-44. Aceasta
sarbatoare este una de pelerinaj, care inseamna ca toti barbatii erau obligati
sa mearga la Miskan (Cortul Intalnirii) sau mai tarziu, la Beyt HaMikdash
(Templul), in functie de unde se practica inchinarea la momentul respectiv.
Acest lucru este poruncit in Sh’mot (Exod) 23:14-17. Scriptura ne spune ca este
o sarbatoare caracterizata de o mare bucurie care, pe de o parte, se datoreaza
recoltei, iar pe de alta parte, faptului ca asa cum se spune la aceasta
sarbatoare s-a inaugurat/dedicat primul Templu si a coborat peste El si in El,
Shechinah (prezenta divina). 2 Cronici 5:3, 1 Regi 8:10-11, 2 Cronici 7:1-10.
In aceasta perioada in Israel
se faceau rugaciuni pentru ploaie. In perioada existentei Templului se
organizau pelerinaje in grupuri cat mai mari si pelerinii cantau cu veselie
pana ajungeau la Yerushalayim (Ierusalim).
Tot in aceasta perioada, in
asteptarea ploii dupa o vara calduroasa specifica Orientului mijlociu, se
aducea asa numita “jertfa de apa”. Kohen HaGadol (Marele Preot), disdedimineata
pornea impreuna cu alti preoti din Templu la scaldatoarea Shiloam. Ei duceau un
vas de aur care avea doua manere si capatul de jos era conic, pentru a nu fi
lasat din mana nici o clipa. Asa de deplasau spre Poarta de Apa a Yerushalayimului
(Ierusalim). Un alt grup de credinciosi intre timp acopereau altarul cu ramuri
de salcie.
Desi inceputul Sarbatorii se
vesteste prin sunet de shofar (corn de antilopa/berbec), in aceasta perioada la
Templu se foloseau si trompetele de argint. Iar in timpul deplasarii, pentru a
duce apa de la scaldatoare la altar, se cantau psalmii (t’hilim) “Halel”, adica
psalmii de la 113-118. La
fiecare treapta de la Templu se canta cate un psalm “al treptelor”. Poporul se
apropia de Templu si inspre cu crengi de palmieri si spuneau Hoshana,
adica “Salveaza-ne/Mantuieste-ne Te
rugam”. Obicei specific Sarbatorii de Sukot si care este legat de venirea si
instaurarea domniei lui HaMashiach (Mesia). Un lucru interesant de observat
este ca, in Noul Legamant, in Yochanan
(Ioan) 12:13, credinciosii in Yeshua, au facut exact ritual descris mai sus, cu o
saptamana inainte de Pesach (Paste), la intrarea lui Yeshua HaMashiach in
Yerushalayim (Ierusalim). Acest fapt i-a consternat pe toti evreii si in
special pe liderii lor religiosi, pentru ca, acest obicei era si este strict legat
de Sukot (Colibe) si ca atare, trebuia pus in practica doar in aceea perioada,
adica toamna si nicidecum primavara, inainte de o sarbatoare care are cu totul
alte reguli si alte obiceiuri. De aici rezulta cat de mare era credinta
poporului evreu in faptul ca Yeshua HaMashiach (Isus Christos) este Mesia. De
aceea, L-au intampinat si L-au aclamat pe Yeshua (Isus) ca fiind Mesia, cu un
ritual specific Sukotului.
Deci Sarbatoarea Sukot (Colibelor) reprezinta
domnia sau era mesianica, adica a lui Mesia. Si corespunde cu instaurarea
domniei lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) dupa revenirea Lui.
Un alt obicei de la Templu era asa-zisa
“iluminare” a Templului cand toti credinciosii se adunau in curtea femeilor de
la Templu dansand, tinand in maini faclii aprinse si ridicand o Menorah
(sfesnic cu sapte brate) in interiorul curtii. La acest lucru participau si cei
din Sanhedrin (judecatorii religiosi) iar preotii recitau psalmii de la 120 la
134, cate un psalm pentru fiecare treapta pe care o urcau.
Yeshua din Nazaret a participat si El la aceasta
sarbatoare, ca de altfel si la toate celalalte si conform Yochanan (Ioan) 8:12
a declarat intr-una din zilele acestei sarbatori ca El este Lumina Lumii. Tot
in timpul acestei sarbatori a uns ochii unui orb cu noroi si l-a trimis sa se
spele la scaldatoarea Shiloam, unde probabil acest orb s-a intalnit cu Marele
Preot si cu cei care il insoteau Yochanan (Ioan) 9:6-7. Sa nu uitam ca la cele
doua sarbatori anteriore exista obiceiul care se numeste “taslich”, cand evreii
credinciosi se duceau la scaldatoarea Shiloam si aruncau farmituri de paine din
“buzunarele “ lor in apa, ca simbol al lepadarii pacatelor, cu scopul ca ele sa
ajunga in “marea uitarii”. Interesanta conexiune intre spalarea noroiului ca
simbol al pacatului si capatarea vederii orbului.
In toata perioada acestei sarbatori se spun
rugaciunile “Hoshanot” pentru salvarea/mantuirea poporului si in fiecare zi se
aducea jertfa de apa la altar. Iar in ultima zi, care incheie sarbatoarea, se
spunea si se spune “Hosha na rabah”, adica “Marele Hoshana”, Yochanan (Ioan)
37-38.
In traditia moderna fiecare evreu in limita
posibilitatilor isi face o sukah (coliba) si isi procura un lulav sau arba
minim (buchet cu cele 4 specii, specific de sukot). Acest lulav (buchet)
contine o ramura de lulav (palmier), o ramura de hadas (mirt), una de arava
(salcie) si un etrog (fruct asemanator cu lamaia). Pentru ca la aceasta
sarbatoare este poruncita si citirea Torei (Legii), dupa ultima zi a sarbatorii,
se tine Simchat Torah (Bucuria Torei), ocazie cu se care incheie si se reincepe
ciclul de citire a Torei (Pentateuh) pe un an.
Aceasta sarbatoare ca si toate celalalte
poruncite de Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel) sunt vesnice.
Acest lucru reiese si din pasajul care ne vorbeste la viitor despre obligatia
tuturor natiunilor de a participa la aceasta sarbatoare, Z’charyahu (Zaharia)
14:16-19. Deci asa cum am mai mentionat, aceasta sarbatoare este “umbra”
domniei lui HaMashiach (Mesia) de pe pamant.
Un alt lucru nestiut de multi este faptul ca
Yeshua HaMashiach (Isus Christos) s-a nascut in preajma acestei sarbatori, Sukot,
fapt care poate fi dovedit din Scripturi. Dar acest lucru va constitui
subiectul unui alt articol. Va dorim un Chag Sukot Sameach, o sarbatoare de
Sukot fericita si sa aveti parte de domnia mesianica a lui Yeshua haMashiach
atunci cand El va reveni.
Rabin David Nagy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.