marți, 4 decembrie 2018

✡ Rabin David Nagy: Despre Chanukah

Inainte de a incepe sa explicam termenul Chanukah si semnificatia acestei sarbatori, am dori sa facem o distinctie intre sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) si cele evreiesti.

Sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) (pe care le gasim intr-o prima forma structurata in VaYikra/Levitic capitolul 23), sunt acelea care nu numai ca apar in Kitvey HaKodesh (Sfintele Scripturi) dar tinerea lor este poruncita de catre El Insusi. Acest lucru inseamna ca sarbatorile poruncite de Adonay Elohim (Domnul D-zeu) nu sunt doar ale evreilor, ci a tuturor celor care cred in unicul Creator, Dumnezeul lui Israel. Deci sunt sarbatori pe care neevreii ar trebui sa le tina si ei, ele fiind valabile pentru toti cei care-L numesc pe Adonay ca Domnul, Elohimul (D-zeul) sau Tatal lor. Desigur, in aceste sarbatori sunt si elemente care tin doar de evrei (cum ar fi carnea de miel cu ocazia sarbatorii de Pesach, despre care Adonay Elohim (Domnul D-zeu) spune ca “nici-un necircumcis sa nu manance din ea”), dar restul elementelor sarbatorii (cum ar fi data in care trebuie tinuta sau consumarea azimelor 1Kor.5;7,8.) sunt valabile si pentru credinciosii neevrei.

Cat despre sarbatorile “evreiesti”, acestea sunt sarbatori care nu au fost poruncite de catre Adonay Elohim (Domnul D-zeu) sa fie tinute, dar ele nu sunt nici interzise. Insa acestea sunt sarbatori legate de evenimente ce tin de poporul evreu. Cum ar fi Purimul sau in cazul de fata Chanukah. Asa ca noi evreii le tinem ca parte a culturii, istoriei si identitatii noastre, insa neevreii nu sunt obligati sa le tina pe acestea.

Referitor la sarbatoarea Chanukah, termenul inseamna “rededicare” si se refera la rededicarea, reconsacrarea Templului pangarit de catre pagani.

Noul Legamant mentioneaza aceasta sarbatoare si faptul ca si Yeshua HaMashiach o tinea si participa la ea in Yochanan/Ioan 10;22,23.

Nu vom reda toate datele si descrierea istorica a evenimentelor ce au dus la infiintarea acestei sarbatori pentru ca oricine poate sa le gaseasca in cartile apocrife ale Makabeilor.

Insa, dorim sa mentionam ca, dupa ce grecii nu au reusit sa infranga identitatea si credinta evreiasca nici prin legi antievreiesti, nici prin executii si nici prin pangarirea Templului, evreii au inceput rededicarea sau reconsacrarea Templului si a ustensilelor sfinte de acolo. Este cunoscut faptul ca in nici un cult in care se aduceau sacrificii, nu se jertfeau porci, porcul fiind considerat necurat chiar si pentru a fi oferit/inchinat zeilor pagani. Si grecii, care la fel, se inchinau la mai multi zei, nu aduceau ca jertfa porci in cinstea zeilor lor. Grecii cunosteau faptul ca evreii nu consumau carne de porc si nici nu aduceau ca jertfa Creatorului. Din acest motiv ei au sacrificat porc pe altarul sfant din Yerushalayim (Ierusalim) si apa fiarta cu sangele si grasimea rezultata au aruncat-o peste sulurile sfinte si obiectele sfinte de la Templu. Acest act de desecrare si profanare extrema a fost facut in cinstea zeului soarelui in data de 25 decembrie, ziua in care acesta este celebrat. A fost un act malefic indreptat  impotriva credintei in unicul Creator, Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel). De aici se vede legatura directa intre obiceiul taierii porcului in preajma zilei de 25 decembrie, din calendarul neevreiesc.

Parte a consacrarii si dedicarii Templului a fost si restaurarea sfesnicului care trebuia sa arda neincetat in locul sfant, doar ca vasele in care era tinut uleiul sfant, aproape toate au fost distruse. S-a gasit doar atata ulei sfant cat sa ajunga sa arda sfesnicul (menorah) timp de numai o zi. Scriptura spune ca atunci cand se face un nou amestec de ulei sfant pentru sfesnic,acesta trebuie sa stea sapte zile si numa dupa aceea va fi considerat sfant si va putea fi folosit la sfesnic. Miracolul de Chanukah consta in faptul ca cei care au rededicat Templul, altarul, ustensilele si au aprins sfesnicul, au vazut ca uleiul care era de ajuns pentru o singura zi, a fost de ajuns pentru inca sapte zile, in mod miraculos. Adica pana cand s-au sfintit noile cantitati de ulei pentru sfesnic. Asa ca, minunea a tinut in total opt zile si de la flacarile sfesnicului i s-a dat si aceasta denumire de sarbatoare a luminilor.

De atunci evreii isi fac niste sfesnice cu ocazia acestei sarbatori care se numesc chanukiah. Aceste sfesnice au noua brate. Flacara celui din mijloc se numeste shamash si serveste la aprinderea a cate o flacara timp de opt zile incepand cu data la care a inceput miracolul si anume 25 din luna Kislev din anul 165 inaintea erei noastre. In zilele noastre, sarbatoarea fiind legata de miracolul inmultirii uleiului, se consuma gogosi prajite in ulei (sufganiyot) si latkes care sunt un fel de chiftele din mix de legume, prajite si ele in ulei.

In mod practic si spiritual, aceasta sarbatoare semnifica victoria luminii asupra intunericului, a monoteismului asupra paganismului, a credintei si a identitatii evreiesti asupra asimilarii.

Pentru ca vrajmasul nostru, al tuturor credinciosiilor, evrei si neevrei a avut dintotdeauna doua modalitati prin care a incercat sa ne distruga. Prima este exterminarea, iar a doua asimilarea. Conculzia este ca, daca noi dorim sa traim o viata placuta lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) va trebui sa nu ne lasam asimilati, adica sa nu mergem cu lumea si cu valul, ci sa tinem la lucrurile, principiile, doctrinele care ne diferentiaza, dar in acelasi timp sa nici nu dispretuim/respingem pe nimeni.

De aceea, cu aceasta ocazie dorim tuturor credinciosilor, evrei si neevrei sa-si pastreze credinta si identitatea scripturala, slujindu-L pe Adonay Elohim (Domnul D-zeu) in sfintenie si asa cum ne cere El. In incheiere, va incurajam cu urmatorul verset din Noul Legamant care ne arata ca noi am primit harul tocmai ca sa avem puterea sa nu ne compromitem credinta si poruncile, respectiv voia Lui.

“Căci harul lui Elohim (D-zeu), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat  şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea gloriei marelui nostru Elohim (D-zeu) şi Mântuitor Yeshua HaMashiach (Iisus Christos).” Titos 2;11,12,13.
Rabin David Nagy


Despre autorul acestui articol citeşte:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.