✡ Rabin David Nagy: Despre Yom HaKipurim sau Ziua Ispăşirilor

• UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Yom Kippur.

In legatura cu originea cuvantului kipurim, este pluralul de la kipur, care vine de la kafar, care inseamna “a acoperi” si are sensul de ispasire sau rascumparare in contextul jertfelor/sacrificiilor. Gasim acest termen in Va’Yikra (Lev.) 17;11. Este interesant ca, in traditia evreiasca, de obicei se zice Yom Kipur (Ziua Ispasirii) cu referire la ispasirea unui an de greseli, pacate acumulate sau comise de la ultimul Yom Kipur. In realitate insa, este vorba nu doar de ispasirea pe “un an”, ci de mai multe jertfe pentru mai multe feluri de pacate.

Acest eveniment are loc in ziua a zecea a lunii a saptea (Tishri) si este o zi de smerire si pocainta “obligatorie” conform Torei (Pentateuhul), Va’Yikra (Lev.) 23;27,29,30,32. Este o zi in care trebuie tinuta o adunare sfanta.

Aceasta zi este singura ocazie din intreg anul in care Kohen haGadol (Marele Preot) intra in Kodesh HaKodashim (Sfanta Sfintelor). Pentru aceasta se fac anumite pregatiri preliminare si anume: 1. Se face o curatire / baie rituala, in ebraica mikveh. 2. Se echipeaza un preot de rezerva. 3. Se aduc diferite jertfe. 4. Se pronunta de trei ori Numele divin (a carui pronuntie originala NU se cunoaste in zilele noastre). Numele divin putea fi pronuntat numai de catre Kohen haGadol (Marele Preot). Pronuntia numelui divin NU este “Iehova”. Aceste nume a fost inventat si raspandit in lumea crestina de catre Galatinus, un teolog catolic al Papei din anii 1519/1520. Acest teolog, a amestecat cele patru litere din Numele Divin (YHVH) cu vocalele din ebraicul ELOAH. Deci acest termen nu este nici pronuntia corecta si nici  cea originala a numelui Creatorului, la fel cum nu este nici Iahve sau orice alt derivat. Este foarte incorect si periculos sa ne inchinam Creatorului adresandu-i-ne cu oricare dintre aceste derivate false, pentru ca, ne-am putea trezi ca, ne rugam la alt dumnezeu si nu lui Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel).

Se pregatesc doi tapi unul pentru Adonay si unul pentru Azazel, care sunt alesi pe baza unei trageri la sort a doua tablite de aur. Pe o tablita scrie: ” pentru Adonay” si pe cealalta scrie “pentru Azazel”. Azazel se spune ca este combinatia numelor a doi ingeri cazuti  Uza si Azel si ca reprezinta pe “demonul pustiei”, care de fapt este satan insusi. Tapul care a iesit la sort pentru Azazel se trimite cu un preot prin poarta de rasarit a Yerushalayimului, (Ierusalimului) la o distanta de cca 15-20 km. Pe coarnele acestui tap se lega o panglica rosie, ca semn distinctiv, pentru  ca oricine il vedea/intalnea sa nu se atinga de el sau sa-l prinda pentru ca era jertfa pentru Azazel.

In traditia moderna nu se mai aduc jertfe din cauza lipsei Templului din Yerushalayim. In sinagogi, rabinii imbraca un “halat” alb, numit kittel, care aminteste de preotie si sacrificiile de odinioara. Iar iertarea pacatelor in iudaismul mozaic se face pe baza faptelor bune (mitzvot), a caintei si a rugaciunilor. Acest lucru a fost introdus in religia evreiasca de catre Yochanan ben Zakkai, inca din primele secole de dupa distrugerea Templului. Care a ramas scris in scrierile talmudice la capitolul Avot, semnat de Rabi Natan 4:18. Acest principiu a fost introdus pe baza unei interpretari rabinice al versetului 6 din capitolul 6 al cartii profetului Hoshea (Osea).

Pe baza acestor principii s-a dezvoltat un ritual evreiesc religios care se numeste “Kaparot”. Este un ritual in care capul familiei ia un cocos alb si il invarte de trei ori deasupra capului in timp ce spune: “ Acesta este inlocuitorul meu, jertfa mea inlocuitoare, ispasirea mea. Aceasta pasare moare ca eu sa am o viata lunga, fericita si plina de pace.”

✡ Yom Kippur – Ziua Ispășirii

Dupa Sarbatoarea Trambitelor putem citi despre urmatoarea Sarbatoare a Lui Adonai, in Vaikra (Levitic) 23: 26-32 “Domnul a vorbit lui Moshe si a zis : In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi Ziua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nicio lucrare in ziua aceea, caci este Ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea , va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare, il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Shabat, o zi de odihna , si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Shabatul vostru.”

“Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Aceasta sa fie pentru voi toti o Zi de Shabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica.” (Vaikra 16: 30-31).

Ziua Ispasirii (Yom Kippur, in Ebraica) , este cea de-a zecea zi a lunii Tishrei (Septembrie / Octombrie) si este ultima Zi din cele Zece zile de penitenta infricosatoare ;  este considerata,  totodata,  cea mai solemna Zi din calendarul evreiesc. Intre evrei persista credinta ca tuturor acelora,  care n-au fost suficienti de buni ca sa fie inscrisi in Cartea Vietii in timpul Sarbatorii Trambitelor , li se mai ofera sansa celor 10 zile de cainta, dupa care soarta lor va fi pecetluita. De aceea intreaga Zi de Ispasire trebuie sa se consume in rugaciune si in post negru. Pentru ca este o Sarbatoare foarte solemna si trista , Ziua Ispasirii mai este numita simplu : Ziua aceea !  

Postul este una dintre cele mai serioase porunci pentru o asemenea zi. Torah afirma de cateva  ori, “Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nicio lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru.” (Levitic 16: 29) sau “In ziua a zecea a acestei luni a saptea, sa aveti o adunare sfanta, si sa va smeriti sufletele; atunci sa nu faceti nicio lucrare.” (Numeri 29: 1). Cuvantul de ordine pentru aceasta zi este “lepadarea de sine “  care, tradus in practica, ar coincide cu postul si marturisirea pacatelor.

A. Semnificatia istorica a Zilei Ispasirii

   Mijlocirea preoteasca 

In vechime marele preot intra in Sfanta Sfintelor ca sa faca Ispasirea pentru pacatele poporului. De Ziua Ispasirii, marele preot avea  de indeplinit o ceremonie mai speciala,  pentru ca el trebuia sa  mijloceasca,  intr-un fel unic, pentru  profanarea  Templului si pentru profanarea unei intregi natiuni.
Cheia acestei ceremonii consta in semnificatia darului de jertfa; trebuia sa  se ofere  un vitel si doi tapi, un sacrificiu triplu  pentru o vina multipla, din care nu era exclus nimeni,  nici macar Cohen ha Gadol . Prima data trebuia sacrificat vitelul pentru a indeparta nelegiuirea din Sanctuar,  datorata  faptelor imperfecte ale  marelui preot – deci era vorba despre o ispasire a preotului si a casei lui (acesta nu putea intra oricum in Sfanta Sfintelor): “Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire , si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui.” (Levitic 16 : 6) . In al doilea rand unul dintre tapi era ales ca sa fie sacrificat pentru a indeparta din Sanctuar toate nelegiuirile poporului : “Sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. Aaron sa arunce sortul pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul , si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire“ (Levitic 16: 7-9). In al treilea rand, al doilea tap, cel pentru Azazel, era dezlegat si trimis sa rataceasca in pustie, el purtand marca tuturor nelegiuirilor poporului (de fapt marele preot transfera,  pe acest animal,  toate pacatele si vinovatiile poporului): “Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel , sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie, pentru Azazel.” De aceea,  inainte ca tapul sa fie trimis in pustie, marele preot isi intindea mainile peste capul lui si marturisea faradelegile poporului, oricate ar fi fost acestea. El media de fapt transferul pacatelor de la om,  la animalul socotit de-acum ca fiind blestemat. Iata de ce Torah subliniaza ca: “Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit ; in pustie sa-i dea drumul.” (Levitic 16: 22).

Sa vedem acum care este semnificatia cuvantului Azazel.Termenul ebraic pentru constructia adjectivala tap ispasitor este a z a z e l . Pacatele poporului,  si implincit vina ca stare constienta si inconstienta,  erau asezate asupra tapului ispasitor ( expresia este destul de cunoscuta si in limba romana , pastrand aproximativ aceeasi semnificatie ). In fapt, tapul Azazel izgonit in pustie este o imagine a lui Satan care a fost predestinat – prin razvratirea sa initiala – unui iaz de foc incins : “ Si fiara a fost prinsa. si impreuna cu ea , a fost prins proorocul mincinos , care facuse inaintea ei semnele , cu cari amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa.” ( Apocalipsa 19 : 29 ).

Haideti acum , repede sa aruncam o  privire in interiorul ceremoniei propriu-zise, descrisa asa cum am vazut in Levitic 16: 7-10 . In Levitic 16 : 8,  primul sorti  este pentru Adonai – “ La Adonai “ , si al doilea sorti este pentru Azazel – “ La Azaael. ”Marele preot lua cei doi sorti, unul marcat cu “ La Adonai“ si celalalt  cu “La Azazel“ , si ii arunca deasupra capului fiecarui animal, pecetluindu-le soarta. Era considerat un semn bun,  daca sortului “ La Adonai “ ii revenea  mana dreapta a marelui preot.  Acest lucru  insemna ca Dumnezeu era  de partea poporului si ii primea  cu multumire jertfa. (Se stie – din nefericire – ca 40 de ani inainte de distrugerea Templului din Ierusalim, in anul 70 d. Ch, sortul “ La Adonai “ a fost tinut,   incontinuu,  de marele preot in mana stanga – consemnat in Talmud : Yoma 39a. ). La fiecare eveniment anual, pacatele oamenilor erau asezate peste tapul ispasitor (Levitic 16 : 21-22), insa in cei 40 de ani, inainte de daramarea Templului, lucrurile s-au schimbat, sortul “ La Adonai “ nu a mai cazut  in mana dreapta a marelui preot, ci in mana lui stanga.

La Ordinea Zilei: ✡ Yom Kippur – Interviu prin telefon cu pastorul Eugen Mitrea, de la Biserica Sar Shalom (Prințul Păcii) din Ierusalim

La Ordinea Zilei: ✡ Yom Kippur – Corespondență de la Ierusalim