marți, 11 aprilie 2017

✡ Rabin David Nagy: Despre Pesach – Paştele evreiesc

Pesach este un cuvânt în ebraică care s-a tradus prin Paşte. Termenul are ca rădăcină cuvântul pasach care înseamnă a ocoli, a evita. Pasach este un termen referitor la ocolirea caselor evreilor care aveau sânge de miel pe uşiorii uşii lor în noaptea când au murit întâii născuţi ai egiptenilor, înainte de ieşirea din Egipt (Mitzrayim).

Pentru că în lumea credincioşilor neevrei în Yeshua Ha’Mashiach nu se prea cunosc detaliile şi contextul evreiesc al sărbătorii şi al desfăşurării evenimentelor din noaptea trădării Lui Yeshua, vom prezenta pe scurt introducerea la aceste evenimente şi apoi derularea serii respective în contextul evreiesc.

În contextul sărbătorilor anuale poruncite de Adonay (Dumnezeul lui Israel), avem patru sărbători de primăvară şi trei sărbători de toamnă. Primele patru sărbători au fost împlinite de Yeshua Ha’Mashiach la prima Lui venire, iar cele trei de toamnă vor fi împlinite începand cu revenirea Lui.

Primele patru sau cele de primăvară sunt Pesachul (Paştele), care corespunde cu tăierea mielului, adică sacrificiul Lui Yeshua Ha’Mashiach, Chag ha’matzot (Azimile), care sunt Trupul Lui care era fără păcat şi “n-a văzut descompunere”, Bikurim (Primele roade), care reprezintă învierea Lui şi Shavuot (Săptămânile/Cincizecimea), când salvarea/mântuirea a fost revarsată peste primii credincioşi prin Ruach Ha’Kodesh (Duhul/Spiritul Sfânt).

De observant este faptul că Chag ha’matzot (Sărbătoarea Azimilor) trebuie ţinută şapte zile după tăierea mielului, iar noi ştim că Mielul nostru a înviat după trei zile. Atunci se ridică întrebarea: de ce Azimile mai ţin încă patru zile? Răspunsul este că în Trupul Lui înviat, care este o azimă (fără păcat), am fost introduşi şi noi ca şi membre/organe şi am devenit şi noi azime datorită Trupului Său. Deci suntem “continuarea” fizică a învierii Lui aici pe pământ.

În primul rând am menţiona faptul că sărbătoarea Pesach trebuia să aibă loc în data de 14 Nisan al calendarului lăsat de Creator. Iar, conform Scripturilor, din ziua de 13 se curăţau toate produsele de panificaţie cu aluat sau dospite, în zilele noastre incluzând şi drojdia, bicarbonatul de sodiu, oţetul etc. Această poruncă stă şi la baza obiceiului de curăţenie generală de dinaintea Paştelui. Iar în 1Kor. 5:6-8 scrie: “... Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte toată frământătura? Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi o frământătură nouă, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Ha’Mashiach, Mielul nostru de Pesach, a fost sacrificat. Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.” Acest pasaj ne vorbeşte despre aplicarea spirituală a principiilor sărbătorii în relaţiile şi viaţa credinciosului, dar şi despre faptul că sărbătoarea trebuia ţinută de către credincioşii evrei mesianici şi neevrei. Într-o altă traducere apare: “să prăznuim dar praznicul” adică să “sărbătorim sărbătoarea”, citat care se referă clar la valabilitatea sărbătorii pentru toţi credincioşii în Yeshua Ha’Mashiach.

Un alt lucru de menţionat este că Yeshua a frânt o azimă din două motive. Primul motiv este acela că porunca interzicea să fie ceva dospit, nu numai în casă, dar şi în hotarele evreilor. Şi dacă Yeshua ar fi procurat (deşi i-ar fi fost greu) pâine dospită dintr-un oarecare motiv (pentru că nu avea motiv să facă asta), ar fi încălcat porunca, şi dacă încălca porunca era vinovat de păcat, şi dacă ar fi fost vinovat de un singur păcat nu mai putea să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru omenirea păcătoasă. Al doilea motiv este acela că azima reprezenta Trupul Lui fără păcat, iar pe noi, credincioşii în El, ne-a “inclus” în acest Trup al Său. Deci nu putea fi întinat Trupul Lui primindu-ne pe noi, păcătoşii, ci noi am fost curăţiţi şi am devenit azima prin adăugarea la Trupul Său, ca şi în pasajul de mai sus.

Am dori să menţionăm şi despre ramurile de palmier dinaintea intrării Lui Yeshua Ha’Mashiach în Yerushalayim (Ierusalim) faptul că acest obicei provine de la sărbătoarea Sukot (Colibelor), când aşteptarea Lui Mesia este la punctul culminant şi când se fac colibele şi din ramuri de palmier, se leagănă “lulavul”, buchetul cu cele patru specii printre care şi ramura de palmier, simbolizând era Mesianică. Aşa că, un ritual al unei sărbători care cade pe perioada de toamnă s-a aplicat la intrarea Lui Yeshua Ha’Mashiach în Oraşul sfânt, primăvara, ca semn că oamenii au crezut că El este Mesia şi va instaura era Mesianică şi eliberarea de sub romani.

În legătură cu ordinea ritualurilor din seara trădării, trebuie ştiut că aproape toate elementele practicate de pe vremea aceea s-au păstrat în obiceiul evreiesc până în zilele noastre.

În ebraică mulţimea ritualurilor care se practică de Pesach se numeşte seder (ordine). În primul rând, ritualul este condus de “capul familiei” care în cazul nostru a fost Yeshua Însuşi. Apoi, în legătură cu aşezarea întinsă în jurul mesei puse, la dreapta capului familiei era cel mai mic baiat (mezinul) care era “de serviciu” să pună întrebările. În cazul  nostru e vorba de Yochanan (Ioan), de aceea Keyfa (Petru) când a vrut să afle cine-L va trăda pe Yeshua, i-a transmis acest lucru lui Yochanan (Ioan). În seara respectivă, bazat pe porunca de a relata evenimentele legate de ieşirea din Mitzrayim (Egipt), trebuiau reluate în fiecare an, în fiecare generaţie, de aceea evreii puneau pe cel mai mic copil să pună “cele patru întrebări” legate de sărbătoare, la care mai târziu capul familiei răspundea.

Un alt aspect al ritualului sunt cele patru cupe de vin (pentru că interdicţia legată de alimente fermentate se referea la produsele de panificaţie, nu şi la rodul viţei) pe care le consumau la masa de seder sau cina de paşti.

Şi acum iată ritualul urmat de Yeshua Ha’Mashiach:

1. Capul familiei toarna prima cupă de vin şi spune binecuvântarea pentru dedicarea întregii seri Lui Adonay (Domnul). Se numeşte cupa sfinţirii/dedicării.

2. Capul familiei se spală pe mâini şi începe evenimentul prin a înmuia “ierburi amare”, în general pătrunjel, în apa sărată, care reprezintă lacrimile şi amărăciunea robiei/sclaviei din Mitzrayim (Egipt). După acestea, în ritualul modern, se iau 3 azime, azima din mijloc se rupe în două jumătăţi, din care o jumătate se ascunde prin casă. Acest obicei provine de la mesianici care “văd” pe Fiul în azima din mijloc şi Trupul Său frânt şi ascuns de evreii care încă nu cred în El.

3. Urmează cele patru întrebări puse de “cel mai mic”, descris în Yochanan (Ioan) 13:23.

4. Capul familiei toarnă a doua cupă de vin şi începe să înşire evenimentele legate de exod, ca răspuns la întrebări. Se enumeră şi plăgile, de aceea aceasta este cupa judecăţii, după care se cântă Psalmii “Halel”, adică Psalmii 113-118.

5. Se fac pregătirile pentru cina propriu-zisă care începe cu spălarea mâinilor tuturor participanţilor, spălare care a fost completată cu spălarea picioarelor din partea Lui Yeshua Ha’Mashiach.

6. Se înmoaie o bucată de azimă în charoset (un amestec de mere, nuci şi miere sau vin, care reprezintă mortarul sau cărămizile din Egipt) şi se dă la fiecare. La acest moment L-a întrebat Yochanan (Ioan) pe Yeshua cine Îl va trăda. Yeshua, după ce i-a spus, S-a întors cu bucata spre stânga Lui şi i-a dat-o lui Yehudah Ish K’riot (Iuda, bărbatul din Keriot). Yoch (Ioan) 13:21-27. După ce a luat bucata, a plecat de acolo.
ATENŢIE! La acest moment Seudat ha’Adon (Masa Domnului) încă NU a fost instituită, deci Yehudah nu a mâncat din ea.

7. “După cină” (Luk.22:20), aşa cum spune şi Noul Legământ, a luat cupa şi a binecuvântat-o, apoi azima, şi a instituit Seudat ha’Adon (Masa Domnului). Chiar dacă în Lukas (Luca) este menţionat că El ar fi vorbit la prezent despre trădător, ca fiind încă prezent la masă, trădătorul nu a mâncat din elementele Trupului şi Sângelui Său. Aceasta este a treia cupă, care se numeşte “cupa salvării/mântuirii”.

8. După acestea urma a patra cupă, cea a laudei, dar despre care Yeshua a zis că nu o va bea până când nu o va bea împreună cu ei în Împărăţie (Mat.26:29).

9. Tot ritualul se încheie cu cântece de laudă şi anume din T’hilim (Psalmi) de la 115 la 118 (Merită citite să vedeţi ce au cântat Yeshua şi ucenicii Lui).

Ca încheiere menţionăm că în tradiţia modernă există o azimă (cea din mijloc), care este ruptă în două şi a cărei jumătate se ascunde prin casă, a cărui nume este afikoman. În mod interesant se spune că acest cuvânt nu este de origine ebraică ci grecească şi provine din ikneomai care înseamnă “am venit”.

Chag Pesach sameach! Un Pesach fericit tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.