Denumirea sarbatorii Shavuot isi are originea in cuvantul
ebraic shavua care inseamna saptamana. Shavua, adica saptamana provenind de la
ebraicul sheva care inseamna sapte. Deci Shavuot care este pluralul de la
shavua se traduce prin Saptamani. Mai tarziu, crestinismul a preluat
sarbatoarea din cauza evenimentelor de la primul Shavuot de dupa invierea Lui
Yeshua Ha’Mashiach (Isus Hristos), moment marcat de revarsarea Lui Ruach
Ha’Kodesh (Spiritul/Duhul Sfant) peste primii credinciosi in Yeshua, care erau evrei.
Asadar, in crestinism s-a transpus sarbatoarea sub denumirile de “Cincizecime”
de la grecescul pentecost (cincizeci) si Rusalii de la petalele de trandafir
care se spune ca semanau cu “limbile de foc” care marcau revarsarea.O alta denumire a sarbatorii este Chag ha’katzir in ebraica, denumire care o si descrie, insemnand sarbatoarea recoltei.–
Originea sarbatorii tine de cele patru sarbatori de primavara, care au fost implinte de Mesia la prima Lui venire. 1 - Sarbatoarea de Pesach (Pastele) marcheaza sacrificiul Lui Yeshua, 2 - Sarbatoarea Chag Ha’Matzot (Azimile) marcheaza trupul Sau fara pacat (nedospit) si care nu s-a descompus, 3 - Sarbatoarea (Chag) Ha’Bikurim (primele roade) coincide cu invierea Lui, iar 4 - Shavuot (saptamanile) care este implinirea “promisiunii”.
Dar sa analizam si un alt aspect. In Sfintele Scripturi scrie ca: ”Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Lui Adonay, să nu fie dospite; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat dospit sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.” Va’yik./Lev. 2;11. Acest lucru este poruncit in contextul in care “aluatul” adica substanta care dospeste, fie drojdie, praf de copt… etc. reprezinta pacatul, ca si in cazul interdictiei referitoare la produsele de panificatie in contextul sarbatorii de Pesach / Paste si a cinei de la aceasta ocazie. Insa atunci cand se vorbeste de jertfele pentru Shavuot, citim: ” Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi dospite cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Adonay.” Va’yik./Lev. 23;17.
Oare de ce aceasta contradictie? Daca, este vorba de contradictie.
Iar daca ne gandim in contextul promisiunii Noului Legamant din Yirm’yahu 31;31-33. “Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Adonay: Voi pune Torah (Legea) Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Elohimul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”, atunci vedem, ca de fapt trimiterea sau revarsarea Lui Ruach Ha’Kodesh, a avut ca scop pe langa inzestrarea cu putere, implementarea Noului Legamant, prin credinta, prin nasterea din nou, in inima credinciosului in Yeshua Ha’Mashiach, scriind Torah (Legea) in inimile evreilor si neevreilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.