Evreii din întreaga lume sărbătoresc Hanuka - Sărbătoarea luminilor | Știre Alfa Omega TV

Realitatea la zi: LUMINA PRIN SCRIPTURĂ - SĂRBĂTOAREA LUMINILOR 🔴 Invitat: Daniel Stanger

Daniel Stanger ✡ Hanuka – Sărbătoarea Luminii

O sarbatoare a luminii, a albului, a copiiilor. Asa este caracterizata aceasta sarbatoare. Ea nu apare in Scriptura in Levitic 23, deci nu face parte din Sarbatorile Domnului, insa e mentionata totusi in Scriptura in Noul Testament in Ioan 10:22, o sarbatoare la care Ieshua a participat. Ea provine din anii 170-165 i.H. pe cand la puterea Ierusalimului de atunci era Antiohus Epifanus (maretul), un om caruia nu ii placeau legile si sarbatorile evreiesti. Acesta a interzis tinerea shabatului si a sarbatorilor si a profanat templul de la Ierusalim, aducand pe altar jertfa un porc (porcul fiind mentionat ca animal necurat in Scriptura si interzis de a fi consumat). Imaginatia lui era deosebita si pentru legile pe care le-a dat si pentru purtarea sa a fost poreclit de cei din vremea respectiva Epimanus (smintitul).

Unii evrei curajosi au luat initiativa si s-au rasculat impotriva lui si a regimului de atunci provocand o revolta, reusind pana la urma sa recucereasca templul si Ierusalimul. Prima lor grija a fost sa reinnoiasca templul ca sa poata aduce din nou jertfe. Pentru aceasta trebuia aprinsa Menora (sfesnicul cu 7 brate) in templu, sfesnic care se intretinea cu ulei sfintit. Uleiul ca sa fie sfintit trebuie sa treaca printr-un proces de cateva zile pentru a putea fi folosit in templu, insa pentru ei nu era timp, sfesnicul trebuia aprins. Au gasit in templu o cantitate mica de ulei care impartita la cele 7 brate ale sfesnicului, ajungea pentru o zi, au pus uleiul in sfesnic si probabil s-au rugat pentru o minune, si cand inimile oamenilor sunt sincere, Domnul face imposibilul. Sfesnicul nu s-a stins timp de 8 zile, asta fiind o minune. Intre timp uleiul a fost sfintit. De atunci se sarbatoreste sarbatoarea Luminilor sau a innoirii templului in fiecare an dupa calendarul evreiesc pe 25 kislev. [...] Aceasta tine 8 zile dupa numarul zilelor cat minunea a existat.

Cum se sarbatoreste ?

Shaliach David: Despre Chanukah

Inainte de a incepe sa explicam termenul Chanukah si semnificatia acestei sarbatori, am dori sa facem o distinctie intre sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) si cele evreiesti.

Sarbatorile Lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) (pe care le gasim intr-o prima forma structurata in VaYikra/Levitic capitolul 23), sunt acelea care nu numai ca apar in Kitvey HaKodesh (Sfintele Scripturi) dar tinerea lor este poruncita de catre El Insusi. Acest lucru inseamna ca sarbatorile poruncite de Adonay Elohim (Domnul D-zeu) nu sunt doar ale evreilor, ci a tuturor celor care cred in unicul Creator, Dumnezeul lui Israel. Deci sunt sarbatori pe care neevreii ar trebui sa le tina si ei, ele fiind valabile pentru toti cei care-L numesc pe Adonay ca Domnul, Elohimul (D-zeul) sau Tatal lor. Desigur, in aceste sarbatori sunt si elemente care tin doar de evrei (cum ar fi carnea de miel cu ocazia sarbatorii de Pesach, despre care Adonay Elohim (Domnul D-zeu) spune ca “nici-un necircumcis sa nu manance din ea”), dar restul elementelor sarbatorii (cum ar fi data in care trebuie tinuta sau consumarea azimelor 1Kor.5;7,8.) sunt valabile si pentru credinciosii neevrei.

Cat despre sarbatorile “evreiesti”, acestea sunt sarbatori care nu au fost poruncite de catre Adonay Elohim (Domnul D-zeu) sa fie tinute, dar ele nu sunt nici interzise. Insa acestea sunt sarbatori legate de evenimente ce tin de poporul evreu. Cum ar fi Purimul sau in cazul de fata Chanukah. Asa ca noi evreii le tinem ca parte a culturii, istoriei si identitatii noastre, insa neevreii nu sunt obligati sa le tina pe acestea.

Referitor la sarbatoarea Chanukah, termenul inseamna “rededicare” si se refera la rededicarea, reconsacrarea Templului pangarit de catre pagani.

Noul Legamant mentioneaza aceasta sarbatoare si faptul ca si Yeshua HaMashiach o tinea si participa la ea in Yochanan/Ioan 10;22,23.

Nu vom reda toate datele si descrierea istorica a evenimentelor ce au dus la infiintarea acestei sarbatori pentru ca oricine poate sa le gaseasca in cartile apocrife ale Makabeilor.

Insa, dorim sa mentionam ca, dupa ce grecii nu au reusit sa infranga identitatea si credinta evreiasca nici prin legi antievreiesti, nici prin executii si nici prin pangarirea Templului, evreii au inceput rededicarea sau reconsacrarea Templului si a ustensilelor sfinte de acolo. Este cunoscut faptul ca in nici un cult in care se aduceau sacrificii, nu se jertfeau porci, porcul fiind considerat necurat chiar si pentru a fi oferit/inchinat zeilor pagani. Si grecii, care la fel, se inchinau la mai multi zei, nu aduceau ca jertfa porci in cinstea zeilor lor. Grecii cunosteau faptul ca evreii nu consumau carne de porc si nici nu aduceau ca jertfa Creatorului. Din acest motiv ei au sacrificat porc pe altarul sfant din Yerushalayim (Ierusalim) si apa fiarta cu sangele si grasimea rezultata au aruncat-o peste sulurile sfinte si obiectele sfinte de la Templu. Acest act de desecrare si profanare extrema a fost facut in cinstea zeului soarelui in data de 25 decembrie, ziua in care acesta este celebrat. A fost un act malefic indreptat  impotriva credintei in unicul Creator, Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel). De aici se vede legatura directa intre obiceiul taierii porcului in preajma zilei de 25 decembrie, din calendarul neevreiesc.

Parte a consacrarii si dedicarii Templului a fost si restaurarea sfesnicului care trebuia sa arda neincetat in locul sfant, doar ca vasele in care era tinut uleiul sfant, aproape toate au fost distruse. S-a gasit doar atata ulei sfant cat sa ajunga sa arda sfesnicul (menorah) timp de numai o zi. Scriptura spune ca atunci cand se face un nou amestec de ulei sfant pentru sfesnic,acesta trebuie sa stea sapte zile si numa dupa aceea va fi considerat sfant si va putea fi folosit la sfesnic. Miracolul de Chanukah consta in faptul ca cei care au rededicat Templul, altarul, ustensilele si au aprins sfesnicul, au vazut ca uleiul care era de ajuns pentru o singura zi, a fost de ajuns pentru inca sapte zile, in mod miraculos. Adica pana cand s-au sfintit noile cantitati de ulei pentru sfesnic. Asa ca, minunea a tinut in total opt zile si de la flacarile sfesnicului i s-a dat si aceasta denumire de sarbatoare a luminilor.

De atunci evreii isi fac niste sfesnice cu ocazia acestei sarbatori care se numesc chanukiah. Aceste sfesnice au noua brate. Flacara celui din mijloc se numeste shamash si serveste la aprinderea a cate o flacara timp de opt zile incepand cu data la care a inceput miracolul si anume 25 din luna Kislev din anul 165 inaintea erei noastre. In zilele noastre, sarbatoarea fiind legata de miracolul inmultirii uleiului, se consuma gogosi prajite in ulei (sufganiyot) si latkes care sunt un fel de chiftele din mix de legume, prajite si ele in ulei.

In mod practic si spiritual, aceasta sarbatoare semnifica victoria luminii asupra intunericului, a monoteismului asupra paganismului, a credintei si a identitatii evreiesti asupra asimilarii.

Pentru ca vrajmasul nostru, al tuturor credinciosiilor, evrei si neevrei a avut dintotdeauna doua modalitati prin care a incercat sa ne distruga. Prima este exterminarea, iar a doua asimilarea. Conculzia este ca, daca noi dorim sa traim o viata placuta lui Adonay Elohim (Domnul D-zeu) va trebui sa nu ne lasam asimilati, adica sa nu mergem cu lumea si cu valul, ci sa tinem la lucrurile, principiile, doctrinele care ne diferentiaza, dar in acelasi timp sa nici nu dispretuim/respingem pe nimeni.

✡ Hanukah – Sărbătoare a Luminii, pentru că în fiecare seară, în timpul celebrării, se aprinde câte o lumânare din setul celor nouă, un gest simbolic care amintește o mare minune...

Sarbatorile Hanukah si Purim sunt considerate Sarbatori “mici“ si nu sunt mentionate in Torah, insa amandoua beneficiaza de profunde si sigure conotatii spiritual - nationaliste (nu trebuie sa ne sperie formularea, spiritualitatea Israelului biblic este intr-adevar una nationalist – teocratica).

In Talmud Shabat 25 se pune intrebarea: Mahi Hanuka? (Ce este Hanuka?). 
Hanukah (în Ebr. חֲנֻכָּה sau חנוכה ) se sarbatoreste  de la 25 Kislev (seara), timp de 8 zile, si  mai este numita  in ivrit si Hag ha-Orim (Sarbatoarea Luminilor) . Iar Hanukah  chiar se vrea a fi  o Sarbatoare a Luminii, pentru ca in fiecare seara,  in timpul celebrarii,  se aprinde cate o lumanare din setul celor noua, un  gest simbolic care aminteste o mare  minune. 

Daca Purimul are o baza scripturala, Cartea Esterei, cu totul altfel stau lucrurile in ceea ce priveste Hanukah, o Sarbatoare postbiblica, si de aceea ignorata de karaiti. Daca Purimul aminteste de salvarea fizica a unui popor in exil“, Hanuhah  (lit. inaugurare, sfintire a Templului“) evoca reconsacrarea spirituala din Tara Sfanta,  si eliberarea de jugul strain al compromisului. Ea comemoreaza de fapt istoria Macabeilor in lupta lor impotriva ocupatiei si a politicii de elenizare fortata, pe care suveranul seleucit Antioch al IV -lea Epifanul a exercitat-o asupra Tarii Sfinte (167- 164  in Ch). Profanarea Templului si interzicerea exprimarii religiei iudaice, sacrificiile pagane impuse prin constrangere au starnit atunci o rascoala , care a dus nu doar la o  restaurare religioasa, ci, mai ales, la o independenta politica care sa le ofere evreilor dreptul exprimarii  fara compromis.

De fapt ce se urmarea ? Ca notiunea greaca de oikumene, unificata intr-o unica si mare civilizatie,  sa se asocieze cu notiunea iudaica de Dumnezeu universal. Existau si pe  vremea aceea in Israel – ca de altfel in orice comunitate religioasa – cativa intelectuali reformisti care se straduiau din rasputeri sa elibereze Scripturile de caracterul lor provincial. Astfel,   ei au formulat  curajos si raspicat  prima opinie critica la adresa Bibliei,  care, din nefericire,  ii va costa foarte mult pe evreii generatiilor viitoare. Asa cum era de asteptat,  cei care s-au opus vehement reformei au fost hasideenii   (aripa conservatoare a Iudaismului)  care percepusera pericolul iminent al elenizarii,   si care incepusera o lupta dura cu iudei reformatori (acestia incercau sa elibereze Iudaismul de acele elemente care interziceau participarea evreilor la cultura greaca – de exemplu , afirmarea nuditatii care ii tinea pe evrei in afara gimnaziului scolastic si a stadionului). Intr-un fel reformistii incercau sa universalizeze religia evreiasca,  militand pentru o unire imediata a polisului grec cu Dumnezeul moral al evreilor. Din pacate  ceea ce doreau ei marja pe o contradictie fundamentala. Grecii nu erau monoteisti, erau politeisti; ei au preluat de la egipteni sincretismul , adica rationalizarea nenumaratilor zei,  care se concretizasera in cultura  pana la urma  in cativa polizei . Un asemenea zeu – mutant era Apollo – Helios – Hermes , zeul – soare. Grecii au contopit cultul egiptean al lui Isis cu propriile lor ritualuri dionisiace.  Asadar,  ajungand sub stapanirea greaca, dusmanul real al evreilor a devenit elenismul.  Ca urmare, lupta dintre greci si evrei a fost o lupta dura intre doua mari idei : cultura elena a lui Alexandru si religia iudaica a profetilor. La sfarsit  au  invins cei care  au  fost mai puternici:  profetii. Elenizarea evreilor a inceput in mod discret. Intai le-a fost afectata limba , deprinderile , obiceiurile, apoi  ispita a fost infiltrata in  conduita lor, in  etica si in  religia lor.  Cuvinte grecesti au inceput  “nevinovat“ sa se furiseze in scrierile religioase ale evreilor, chiar si sinagogile imprumutau tot mai mult din aspectul templelor grecesti. Tinerii evrei au cedat in fata placerilor consumabile oferite de greci, iar intelectualii evrei s-au lasat vrajiti de filosofii greci,  pe care evreii ortodocsi ii priveau cu mai multa ingrijorare decat pe curtezane.Acestea din urma – spuneau inteleptii – corupeau doar trupul, in vreme ce primii corupeau mintea. 

Desi influentele elenizarii au fost considerabile totusi marea majoritate a evreilor a ramas antielenista . Doua elemente ideologice puternic afirmate i-au ajutat pe evrei sa se pastreze uniti: unul era prestigiul si puterea Legii Mozaice , pe care populatia o considera de origine divina; al doilea a fost convingerea ferma ca dinastia davidica va fi restaurata, conform profetiilor mesianice.Toate acestea au dus la crearea unei noi partide intre evrei , cea a hasideenilor (sau a pietistilor). Aceasta partida la inceput s-a alcatuit ca o forma de protest impotriva obiceiului de-a bea si de-a chefui, care era in floare printre greci , declarandu-se la un moment dat si impotriva epicurienilor si a tot ce era grecesc, in general. Pe masura ce tot mai multi se strangeau sub stindardul ei, aceasta grupare a devenit treptat o forta politica majora care a jucat un rol dominant in evenimentele ulterioare. Prin urmare,  acesti rigoristi evlaviosi au apelat  la inradacinatul instinct biblic, pentru a rasturna ordinea existenta  si a transforma o polemica religioasa intr-o revolta impotriva fortei de ocupatie.   Modul in care poporul incerca sa supravietuiasca intr-un asemenea creuzet devastator devenise de nesuportat. Timp de 125 de ani, seleucizii si ptolemeicii (factiuni   ale Imperiului lui Alexandru cel Mare), s-au razboit pentru a obtine controlul asupra Palestinei. 

In 175 i Ch, miscarea reformista iudaica a fost indusa fatal in eroare de un “aliat“ entuziast dar foarte periculos:  monarhul  seleucid Antiochus Epiphanes (Antioh Epifanul).  Epifanul dorea  sa grabeasca ritmul elenizarii in regatul sau, pe de o parte ca element al politicii sale de globalizare,  dar si pentru considerentul strategic  ca ar fi  putut  mari  veniturile provenite din impozite, armata lui suferind de o lipsa cronica de  fonduri necesare razboaielor.  I-a sustinut fara ezitare pe reformistii evrei, inlocuindu-l pe marele preot ortodox, Onias III,  cu Yoshua,  un tanar preot cu vederi liberale,  care n-a pregetat sa-si  elenizeze numele imediat ce a fost investit in functie, in  Iason. Tinarul si necugetatul Iason a inceput repede sa transforme Ierusalimul intr-un pollis, l-a rebotezat Antiohia, construind ungymnasium (loc de socializare si de instruire pentru jocurile publice ale tinerilor greci) chiar la poalele Muntelui Templului. Cartea a Doua a Macabeilor consemneaza cu indignare ca preotii Templului “nu se mai sarguiau  spre slujbele altarului, ci nebagand de seama de Templul Domnului si parasind jertfele , se grabeau sa se impartaseasca cu privirea  cea fara de Lege a luptei la disc, dupa ce se auzea chemarea crainicilor.” Etapa urmatoare a fost abaterea fondurilor Templului de la nesfarsitele si costisitoarele sacrificii , spre diverse activitati ale pollisul-ui,  cum ar fi intrecerile sportive internationale si concursurile de teatru. Marele preot controla fondurile publice atata vreme cat se plateau impozitele. De la el aceste  impozite ajungeau la colectori , incat visteria Templului ajunsese un fel de banca de stat pentru populatie. In 171 iCh Antiochus il inlocuieste pe Iason cu Menelau, care era un filogrec si mai  inrait, intarind in acest fel puterea grecilor in Ierusalim prin construirea unei acropole, care domina Templul. In 17O  iCh conflictul ajunge  la apogeu, prin emiterea unui decret ce abolea Lege Mozaica , inlocuind-o cu legea profana, reducand Templul la un simplu lacas ecumenic de inchinaciune. Daca Antiochus s-ar fi multumit doar cu atat ruptura ar fi putut fi reparata,  dar , din nefericire , mandria lui ranita nu i-a ingaduit acest lucru. Cu dispret suveran a scos in afara Legii Ziua de Shabat , si a interzis circumcizia. Partida rigorista,  destul de subtiata de reprimarile seleucide, incepea sa renasca, gasind noi adepti printre acei evrei care inainte se pronuntasera in favoarea unei elenizari moderate.  Era inevitabila o revolta de proportii, si,  ca de obicei, un eveniment cu  totul neprevazut a aprins scanteia.  Intr-un mic oras din afara Ierusalimului,  un grec bogat si influent a incercat sa oblige un preot  evreu pios sa aduca sacrificii zeilor greci. Preotul se numea Matatias si se tragea din familia Hashmoneilor. Decat sa comita acest sacrilegiu Matatias a preferat sa-l ucida pe grec . Antiochus revoltat a ordonat noi represalii, iar pupulatia s-a ridicat cu mic- cu mare sa-l apere pe Matatias, care impreuna cu cei cinci fii ai sai a preluat conducerea rascoalei. Ei au ramas in Istorie sub numele de Macabei , dupa cuvantul ebraic פטיש  (“ciocan“),  deoarece in bataliile pe care le-au dat au pravalit adevarate lovituri de ciocan asupra seleucizilor. Asa a incerput un razboi crunt , dus cu o hotarare de neclintit, fara sa se tina seama de urmari, de pierderile iremediabile de vieti omenesti. Uluiti, grecii seleucizi priveau cum acest popor murea cu stoicism si eroism pentru apararea ideilor,  nu a averilor. Deoarece  fiecare evreu ducea Templul in propria sa inima , seleucizii au inteles cu tristete ca ar fi trebuit sa-i omoare pe toti daca doreau sa le ucida ideile religioase. Si cum fiecare evreu lupta pentru a-si apara valorile,  a inceput o disputa lunga si sangeroasa care a durat peste 20 de ani.

Legenda Macabeilor s-a raspandit astfel in toata lumea elena.  La inceput Antiochus n-a acordat prea multa atentie acestei revolte, continuand sa-i dispretuiasca pe evreii carora el insusi, ca un adevarat suveran, indraznise sa le spurce Templul aruncand inauntrul acestui Salas sfant un animal necurat (un porc)  de care evreii aveau oroare. A trimis totusi  impotriva macabeilor un mic corp expeditionar de soc, cu gandul sa le dea o lectie . Insa evreii l-au anihilat. Starnit de aceasta infrangere, Epifanul  si-a propus sa se razbune . Si-a strans o armata numeroasa,  formata din soldati unul si unul,  si a pornit in fruntea ei impotriva Ierusalimului. Era atat de convins de victorie incat a luat cu sine un batalion de cumparatori de sclavi . Numai ca prezicatorii “ victoriei “ sale nu citisera corect stelele. In anul 164 iCh (Atentie! Yeshua Ben David, Ben ELOHIM,  inca nu venise pe pamant sa salveze omenirea pierduta , si conform profetiilor tanachice  trebuia sa moara in  Ierusalim !!!) evreii i-au spulberat armatele si au recucerit Ierusalimul.  Templul a fost curatat de toti idolii pagani ( majoritatea erau zei greci, introdusi cu  forta in Templu) si a fost inca o data dedicat lui Dumnezeu , dand nastere Sarbatorii de Hanukah. 

Razboiul cu seleucizii a durat timp de douazeci si cinci de ani. Armatele evreilor au fost binecuvantate nu numai cu vitejie dar si cu succese continue. Au castigat batalie dupa batalie,  si treptat seleucizii s-au retras de pe pamantul palestinian. Antiochus Epiphanes a murit fara sa-si implineasca visul de a-i vinde pe evrei in targurile de sclavi din lume. Succesorul sau le-a oferit evreilor libertate religioasa deplina . Unul cate unul , patru dintre cei cinci fii ai lui Matatias au fost omorati in razboiul sangeros . Shimon,  singurul care a supravietuit (urmandu-i  fratelui sau in functia de mare preot)  , a devenit arhiereu si carmuitor , semnand tratatul de pace in anul 143 i. Ch.  Dupa un razboi incredibil,  imposibilul a fost infaptuit,   s-au pus bazele unui nou regat evreiesc independent  al lui Yuda ( dupa 440 de ani  de asteptare)  

Intr-un amplu studiu dedicat Macabeilor, profesorul Josy Eisenberg  (fascinat de eroismul celor sase Macabei, (batranul Matatias si cei cinci fii ai sai) noteaza (fragmentul a  fost  introdus ulterior inIstoria sa): “Razboiul pe care l-au purtat impotriva armatelor siriene (seleucide) evreii legati de Torah – ei isi dadusera numele de Hasidim (literal = evlaviosi, devotati lui Dumnezeu) – constituie una dintre cele mai inaltatoare fapte din Istoria evreilor. Este o adevarata epopee; Handel va compune un maiestuos oratoriu: Judas Macchabeus , in cinstea acestui triumf.”

✡ Adevărul.ro: VIDEO: Hanuca, sărbătoarea evreilor din toată lumea. Ritualul specific are o dublă semnificaţie

Evreii au intrat în Sărbătoarea Luminilor, Hanuca, în care timp de 8 zile vor aprinde seara lumânări într-un sfeşnic special cu 8 braţe („hanuchia“) şi vor înălţa rugăciuni. Hanuca înseamnă „inaugurare“ (sau „dedicare“, „educaţie“) în ebraică, fiind închinată păstrării religiei mozaice, în ciuda vicisitudinilor. Sărbătoarea are dublă semnificaţie - istorică şi spirituală.

Duminică seara, evreii au aprins prima lumânare de Hanuca. Marţi seara ei încep să spună în rugăciune cuvintele „Veten tal umatar livraha” („Şi dă rouă şi ploaie de belşug“) - după cum anunţă rabinul Rafael Shaffer, liderul Cultului Mozaic din România, care a transmis tuturor urări de „Shabat Shalom!“ („Sărbători cu pace!“) şi „Hanuka Sameah!“ („Hanuca fericită!“). 

Citeste mai mult: adev.ro/pj7et0

✡ Radio România Actualităţi: Evreii din întreaga lume sărbătoresc în aceste zile Hanuka

Evreii sărbătoresc în aceste zile Hanuka, ţinută de obicei în decembrie şi care, anul acesta, se suprapune cu sărbătoarea Naşterii Domnului.   

Sărbătoarea a început Sâmbătă, 24 decembrie, la asfinţit; ea reaminteşte de un moment de acum peste 2.200 de ani, când a fost reinaugurat Templul din Ierusalim ca loc de cult evreiesc, după ce fusese pângărit de seleucizi, care încercau să elenizeze popoarele pe care le dominau, printre care şi cel evreu.   

Hanuka este o Sărbătoare a Luminilor, deoarece uleiul sfânt găsit în Templu, suficient pentru o zi, a ars timp de opt zile. Minunea este evidenţiată prin apriderea unei lumânări în fiecare din cele 8 zile de sărbătoare. 

www.romania-actualitati.ro

Vezi şi:

• ✡ Hanuka – Sărbătoarea Luminii
• ✡ Rabin David Nagy: Despre Chanukah
• ✡ Hanukah – Sărbătoare a Luminii, pentru că în fiecare seară, în timpul celebrării, se aprinde câte o lumânare din setul celor nouă, un gest simbolic care amintește o mare minune...