✡ Rabin David Nagy: Despre Yom T’ruah sau Rosh Ha’Shanah

• UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Sărbătoarea Rosh Ha'Shanah.

Descrierea acestei sarbatori trebuie impartita in doua parti. Pe de o parte, sarbatoarea este un eveniment mentionat si poruncit a se tine in Scripturi, iar pe de alta parte, a primit niste conotatii specific evreiesti dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim).

In Kitvey Ha’Kodesh (Sfintele Scripturi), aceasta sarbatoarea se numeste Yom T’ruah, adica Ziua Sunatului din shofar (instrument de suflat/sunat confectionat din corn de berbec sau antilopa).

In traditia evreiasca, aceasta sarbatoarea se numeste Rosh Ha’Shanah, adica Anul Nou sau Inceputul Anului.

Va’yikra/Levitic 23;23-25. (versiunea mesianica)

“Adonay a vorbit lui Mosheh şi a zis: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de shofar, şi o întrunire sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Lui Adonay jertfe mistuite de foc.””

Prima data ne vom ocupa de primul aspect si anume, semnificatia sarbatorii din punct de vedere al traditiei evreiesti. In mod interesant, conform traditiei evreiesti, aceasta sarbatoare se numeste Anul Nou. Fapt care practic contrazice Scriptura, daca e sa o luam dupa calendarul stabilit sau lasat de Adonay Elohim (Domnul “D-zeu”) in Scripturi. Pentru ca, data sau ziua cand aceasta sarbatoare trebuie sa aibe loc, este prima zi a lunii a 7-a. Deci nu poate fi “Anul Nou”, pentru ca nu are loc in prima zi a primei luni. Atunci de ce totusi traditia evreiasca a numit-o “Anul Nou” sau Rosh Ha’Shanah? Unul din motive este ca, trebuia sa fie o sarbatoare legata de jertfe, iar jertfele puteau fi aduse doar la Templu, in Yerushalayim. Insa, dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim), exista pericolul ca poporul care a ajuns in exil sa “uite” sarbatoarea. Deci, ca sa nu se uite sarbatoarea, trebuie sa i se atribuie si o semnificatie pe baza careia sa poata fi tinuta si in afara Ierusalimului si fara Templu. Asa ca, i s-a atribuit aceasta semnificatie de An Nou, bazata pe scrierile din Talmud (colectie de interpretari evreiesti despre Scriptura), care spun ca, in acea zi, adica in prima zi a lunii a saptea, (Tishri) a fost creat omul. Pe de alta parte, in Iudaism exista mai multe date cu semnificatia de An Nou. De exemplu “Anul nou al pomilor”… etc. Asa ca, iudaismul celebreaza aceasta sarbatoare ca o comemorare a creatiei omului. Si conform traditiei si al unui joc de cuvinte, se consuma cap de peste, ca in anul care urmeaza, evreul sa fie cap si nu coada, rosh insemnand cap. Se mai consuma mere imbibate in miere ca anul care vine sa fie unul fructuos si dulce.

Tot de partea traditionala evreiasca tin si anumite interpretari religioase ale acestei zile, dintre care amintim cateva. Aceasta zi, in context religios evreiesc, se numeste Ziua Judecatii si se spune ca, in aceasta zi, se deschid trei carti. Cartea Vietii, unde vor fi inscrisi cei care vor trai si anul care urmeaza, Cartea mortii, unde vor fi inscrisi cei care vor muri in anul care urmeaza si cartea, unde sunt inscrisi cei al caror viitor inca nu s-a decis. De aceea, cainta (t’shuvah) si rugaciunile pentru iertare, numite slichot (iertari) incep deja cu o luna inainte. Apoi, dupa aceasta zi, urmeaza o perioada de zece zile (yamim noraim) sau zilele groazei pana la Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor), care are loc in ziua a 10-a a lunii a saptea, cand se va decide definitiv cine si in care carte ramane inscris. O alta traditie spune ca, in aceasta zi, satan apare inaintea Lui Adonay (Domnul) si acuza pe toti oamenii. Asa ca, in aceasta zi, se suna din shofaruri de peste 100 de ori (sau toata ziua), pentru ca satan si demonii lui care sunt “innebuniti” de sunetul shofarului, sa nu poata pune cap la cap nici-o acuzatie veritabila impotriva evreului.

Iar acum, vom trece la partea Scripturala si semnificatia acestei zile in contextul Noului Legamant. In primul rand, trebuie mentionat ca exista sapte sarbatori/zile speciale anuale ale Lui Adonay (Domnul). Primele patru, sunt sarbatori ce au loc primavara si care s-au implinit la venirea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos). Ultimele trei, se vor implini la revenirea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos). Ultimele trei zile speciale sunt dupa cum urmeaza: Yom T’ruah (Ziua sunatului), Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor) si Sukot (Colibele).

Asa cum primele patru sarbatori au coincis cu cate un eveniment din lucrarea de rascumparare a Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos), aceasta zi speciala de Yom T’ruah (Ziua Sunatului (din shofar)) va fi implinirea evenimentului REvenirii Lui. Pentru a intelege mai bine, vom face o paralela intre Torah (Legea/cele 5 carti ale lui Mosheh) si Ha’Brit Ha’Chadashah (Noul Legamant).

In Torah, la Sh’mot/Exod 19;16-19. (versiunea mesianica) scrie: “A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; shofarul răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Mosheh a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Elohim, şi s-au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinay era tot numai fum, pentru că Adonay Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. Shofarul răsuna tot mai puternic. Mosheh vorbea, şi Elohim îi răspundea cu glas tare.”

Elementele cheie din acest pasaj sunt:

1. Poporul trebuia sa-L intalneasca pe Elohim (D-zeu). Versetul 11 si 17.

2. Elohim s-a coborat in mijlocul sunetului  de shofar. (Nu scrie niciunde ca Mosheh ar fi dus cu el vre-un shofar, deci e clar ca, a fost adus si sunat din partea Lui Adonay (Domnul) din Ha’Shamayim (Ceruri).)

3. Adonay s-a coborat pana la nivelul norilor. Versetul 16.

4. Adonay a vrut sa “stea” cu poporul, dar poporul nu era sfant. Versetul 12 si 17.

Si acum sa vedem echivalentul in Ha’Brit Ha’Chadashah (Noul Legamant) al acestui eveniment:

1 Tes. 4;16-17. “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul îngerului conducător şi cu shofarul lui Elohim, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Ha’Mashiach (Christos). Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi luaţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în aer; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

1. Poporul trebuie sa intalneasca (intampine) pe Domnul.

2. Domnul coboara cu shofarul Lui Elohim (D-zeu) in mijlocul sunetului de shofar.

3. Domnul va cobora pana la nivelul norilor.

4. Poporul care va fi deja sfintit, va fi totdeauna cu El.

Cu aceste dezvaluiri, dorim tuturor sa ajunga sa creada in Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos), ca sa fie sfintiti si rascumparati in ziua in care El va reveni si asa sa ajunga la Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor) si apoi la imparatia de Sukot (colibele) cand “Cortul Lui Elohim (D-zeu) va fi cu oamenii”.

Ha’Hitgalut/Revelatia 21;3. (versiunea mesianica). “Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Elohim este cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Elohim însuşi va fi cu ei. El va fi Elohimul lor.”

Rabin David Nagy