- UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Yom Kippur.
In
legatura cu originea cuvantului kipurim, este pluralul de la kipur, care vine
de la kafar, care inseamna “a acoperi” si are sensul de ispasire sau
rascumparare in contextul jertfelor/sacrificiilor. Gasim acest termen in
Va’Yikra (Lev.) 17;11. Este interesant ca, in traditia evreiasca, de obicei se
zice Yom Kipur (Ziua Ispasirii) cu referire la ispasirea unui an de greseli,
pacate acumulate sau comise de la ultimul Yom Kipur. In realitate insa, este
vorba nu doar de ispasirea pe “un an”, ci de mai multe jertfe pentru mai multe
feluri de pacate.
Acest
eveniment are loc in ziua a zecea a lunii a saptea (Tishri) si este o zi de
smerire si pocainta “obligatorie” conform Torei (Pentateuhul), Va’Yikra (Lev.)
23;27,29,30,32. Este o zi in care trebuie tinuta o adunare sfanta.
Aceasta
zi este singura ocazie din intreg anul in care Kohen haGadol (Marele Preot)
intra in Kodesh HaKodashim (Sfanta Sfintelor). Pentru aceasta se fac anumite
pregatiri preliminare si anume: 1. Se face o curatire / baie rituala, in
ebraica mikveh. 2. Se echipeaza un preot de rezerva. 3. Se aduc diferite jertfe.
4. Se pronunta de trei ori Numele divin (a carui pronuntie originala NU se
cunoaste in zilele noastre). Numele divin putea fi pronuntat numai de catre
Kohen haGadol (Marele Preot). Pronuntia numelui divin NU este “Iehova”. Aceste
nume a fost inventat si raspandit in lumea crestina de catre Galatinus, un
teolog catolic al Papei din anii 1519/1520. Acest teolog, a amestecat cele
patru litere din Numele Divin (YHVH) cu vocalele din ebraicul ELOAH. Deci acest
termen nu este nici pronuntia corecta si nici cea originala a numelui Creatorului, la fel
cum nu este nici Iahve sau orice alt derivat. Este foarte incorect si periculos
sa ne inchinam Creatorului adresandu-i-ne cu oricare dintre aceste derivate
false, pentru ca, ne-am putea trezi ca, ne rugam la alt dumnezeu si nu lui
Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel).
Se
pregatesc doi tapi unul pentru Adonay si unul pentru Azazel, care sunt alesi pe
baza unei trageri la sort a doua tablite de aur. Pe o tablita scrie: ” pentru
Adonay” si pe cealalta scrie “pentru Azazel”. Azazel se spune ca este
combinatia numelor a doi ingeri cazuti
Uza si Azel si ca reprezinta pe “demonul pustiei”, care de fapt este satan
insusi. Tapul care a iesit la sort pentru Azazel se trimite cu un preot prin
poarta de rasarit a Yerushalayimului, (Ierusalimului) la o distanta de cca
15-20 km. Pe coarnele acestui tap se lega o panglica rosie, ca semn distinctiv,
pentru ca oricine il vedea/intalnea sa
nu se atinga de el sau sa-l prinda pentru ca era jertfa pentru Azazel.
In
traditia moderna nu se mai aduc jertfe din cauza lipsei Templului din Yerushalayim.
In sinagogi, rabinii imbraca un “halat” alb, numit kittel, care aminteste de
preotie si sacrificiile de odinioara. Iar iertarea pacatelor in iudaismul
mozaic se face pe baza faptelor bune (mitzvot), a caintei si a rugaciunilor.
Acest lucru a fost introdus in religia evreiasca de catre Yochanan ben Zakkai,
inca din primele secole de dupa distrugerea Templului. Care a ramas scris in
scrierile talmudice la capitolul Avot, semnat de Rabi Natan 4:18. Acest
principiu a fost introdus pe baza unei interpretari rabinice al versetului 6
din capitolul 6 al cartii profetului Hoshea (Osea).
Pe
baza acestor principii s-a dezvoltat un ritual evreiesc religios care se
numeste “Kaparot”. Este un ritual in care capul familiei ia un cocos alb si il
invarte de trei ori deasupra capului in timp ce spune: “ Acesta este
inlocuitorul meu, jertfa mea inlocuitoare, ispasirea mea. Aceasta pasare moare
ca eu sa am o viata lunga, fericita si plina de pace.”
Acest
ritual, desigur, nu este scriptural ci este menit doar sa pastreze in
constiinta evreilor ideea nevoii de o jertfa de ispasire pentru a fi absolviti
de pacate. Tot de obiceiul evreiesc mozaic tine si recitarea faimosului cantec
de pocainta Kol Nidre (toate juruintele noastre).
De
mentionat ca in cartea de rugaciune evreiasca (Machzor L’Yom Kipur) la
rugaciunea de Musaf apare urmatorul text: “Al nostru Mesia cel Neprihanit ne-a
parasit. Groaza ne-a cuprins si nu avem cine sa ne
indreptateasca. El a purtat jugul greselilor si pacatelor noastre si este ranit
pentru nelegiuirile noastre. El poarta pacatele noastre pe umerii Lui ca sa avem iertare pentru faradelegile
noastre. Noi vom fi vindecati prin ranile Lui.”
Se
pare ca acest pasaj, care nu apare in toate cartile de rugaciune evreiesti, a
fost introdus de catre evreii mesianici.
Yeshua
HaMashiach (Isus Hristos) a implinit toate felurile de jertfe pentru toate
felurile de pacate. Pacatul
comis intentionat, pacatul comis din slabiciune si pacatul comis in ciuda.
Atunci cand el a fost pe cruce a intrunit in persoana Lui, atat rolul tapului
pentru Adonay (care a pus pacatele omenirii asupra Lui) cat si rolul tapului
pentru Azazel, care cere pedeapsa pentru orice pacat. Asa ca, a fost achitata,
atat dreptatea lui Adonay cat si acuzatia si dorinta de pedeapsa a lui satan.
Ca
atare, nu este salvare/mantuire in nici o fapta buna, in nici o rugaciune, in
nici un ritual, in nici un sacrificiu de animale (pentru ca fiinta umana este
superioara animalelor), in nici o meditatie, nici un merit personal si nici o
religie. Pentru ca, sacrificiul de pe cruce, care a implinit toate cerintele
dreptatii lui Adonay si a ispasit pentru toate pacatele omenirii, a fost
realizat de catre o persoana, Yeshua HaMashiach (Isus Hristos).
In
acest context al celor sapte sarbatori anuale, Yom HaKipurim se va implini la
revenirea lui Yeshua HaMashiach (Isus Hristos), moment in care conform Rom.
11:26, TOT Israelul va fi salvat/mantuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.