Constantin Sturzu 🔴 Vreţi normalitate? Amintiţi-vă de referendum!

A trecut un an de la referendumul din 6-7 octombrie care a adus aproape 4 milioane de români în cabinele de vot (dar cei 21,1% de votanţi au fost cu mult sub pragul de 30% necesar pentru validare). 

Constituţia a rămas la fel de ambiguă atunci când vine vorba despre familie, care se întemeiază „pe căsătoria liber consimţită între soţi” (art. 48). Drept e că, deocamdată, Codul civil defineşte ceea ce înseamnă „soţi”: „un bărbat şi o femeie” (art. 259). Încă nu s-a pus problema modificării acestei legi, astfel încât ea să permită căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Nici măcar parteneriatele civile sau „uniunile consensuale” nu sunt legalizate, deşi imediat după referendum au existat voci din Parlament care să ceară acest lucru. Dacă n-a putut câştiga la urne, Coaliţia pentru Familie – susţinută, între altele, şi de cultele religioase – pare că şi-a atins, totuşi, scopul. Căsătoria nu a fost nici redefinită, nici alterată prin legiferarea unor formule substitute.

Un an întreg este un timp generos de reflecţie. Nu mă miră că, practic, nici unul dintre înverşunaţii adepţi #boicot sau dintre (mai) cuminciorii #stauacasă nu s-a dezis de manipularea ordinară din jurul acestui referendum. Pe de altă parte, mă cam aşteptam ca nici în rândul susţinătorilor eşecul să nu producă mari efecte. A fost, cu adevărat, un şoc de moment, a produs consternare, multă agitaţie, apoi ceva lamentaţii şi, în final, s-a impus fatidicul: „las’ că merge şi aşa”. Până la următorul seism mai e.

Am citit sute de analize din perspectivă creştină. Am ascultat luări de poziţie şi comentarii edificatoare. S-au spus multe lucruri, majoritatea ţinând degetul pe rană, fără menajamente. Ca un laitmotiv explicit sau implicit, s-au tot reluat câteva întrebări: A fost bine că s-a iniţiat un astfel de referendum? De ce l-am pierdut? Ce puteam face pentru a-l câştiga? Ce avem de schimbat pe viitor? Oricât de geniale au fost răspunsurile la aceste legitime interogaţii, simt că s-a tot ratat esenţa a ceea ce s-a petrecut.

Referendumul acesta a fost darul lui Dumnezeu pentru o generaţie care a ieşit, la finele lui ’89, dintr-o robie egipteană – dar care a ajuns la despicata Mare Roşie abia în octombrie 2018. În fond, ce s-a întâmplat atât de grav la referendumul care a provocat atâtea insomnii? Nimic deosebit, în afară de faptul că toate cărţile s-au dat pe faţă. Apele au început să se despartă. Am văzut politicieni care au demonstrat că, mai presus de orice, este interesul personal sau ordinul venit pe linie de partid. Fie cu viclenie, fie pe faţă, mulţi dintre ei s-au opus ori au ignorat un demers binecuvântat de Biserica pe care, oficial, o gratulau. Sau din care se lăudau că fac parte. Ce s-a mai întâmplat? S-a radicalizat discursul celor ce, aparent, susţin democraţia, dar care nu vor, de fapt, decât să-şi impună, prin orice mijloace posibile – mai ales prin minciună -, viziunea lor progresistă, neomarxistă, secularizată – numiţi-o cum doriţi. Preoţii de parohie au avut ocazia de a vedea cine şi care le sunt credincioşii şi de câtă credibilitate se bucură în ochii lor. Arhipăstorii au înţeles cât de bruiat le este glasul, de câte bariere se poate lovi în lumea de azi. Fiecare a putut vedea în propria familie, în cercul de prieteni – mai ales al celor de pe Facebook! -, cam ce-i separă sau îi uneşte.

George Mioc 🔴 Nu vom abandona valorile creștine și familia tradițională!

Sunt creștin și în 2019 voi continua să îmi apăr credința. Mă voi lupta – decent, pașnic, cu mijloace democratice și respectând dreptul altora la opinie – pentru valorile în care cred.

În 2018, Satana de Teleorman a distrus unul din idealurile noastre: a sabotat referendumul pentru modificarea Constituției, iar familia tradițională n-a putut să primească protecția legii fundamentale a României. Stânga gay-marxistă s-a năpustit asupra creștinilor cu o furie care amintește de URSS-ul lui Stalin, în anii 30, când bisericile erau distruse sau transformate în muzee ale „științei și progresului sovietic”. Am fost puși la zid și insultați cu cele mai nerușinate minciuni. Stânga gay-marxistă a acuzat oamenii de dreapta că ar face jocurile Moscovei. Stânga gay-marxistă a susținut că am fi „intoleranți”, deși exact această mișcare refuza orice discuție despre rădăcinile creștine ale poporului român. Stânga gay-marxistă ne-a taxat drept nedemocrați, deși ea s-a bătut să blocheze un referendum perfect legal.

Este însă bine că am văzut cine sunt „oamenii de dreapta” din România: președintele Iohannis și vechii useliști din PNL au susținut, cot la cot cu USR și Dacian Cioloș, deschis sau subteran, tabăra anti-referendum.După ce au boicotat consultarea populară pe tema familiei creștine, tradiționale, s-au grăbit să introducă, în Senat – USR cot la cot cu PSD și PNL - o lege privind parteneriatele civile între persoane de același sex. Toți știm că acesta este un prim pas pentru legiferarea căsătoriilor și adopțiilor. Recent, conservatorii croați au blocat, prin lege, posibilitatea ca cuplurile gay să adopte copii, dar a fost o luptă grea. Sunt două lecții care trebuie învățate de la croați: 1) au știut să-și apere valorile creștine, fără teama că sunt taxați drept retrograzi sau agenți ai Moscovei și 2) ofensiva gay este tot mai agresivă, mai întâi cer puțin – legiferarea parteneriatelor civile – și apoi fac un tărăboi uriaș solicitând să se poată căsători și să adopte copii.Nu trebuie cedat nici un pas în fața acestei minorități agresive!

Peter Costea 🔴 O luptă aprigă ce nu ar fi trebuit să existe: REFERENDUMUL CĂSĂTORIEI ÎN ROMÂNIA

În mai puţin de trei săptămâni, de la sfârşitul lunii septembrie şi până la începutul lunii octombrie, Uniunea Europeană, principalele partide politice din România, politicienii, mass-media şi liderii din media socială au reuşit să anihileze cel mai mare efort democratic din epoca postcomunistă a României, respectiv, anularea amendamentului constituţional iniţiat de cetăţeni pentru adoptarea căsătoriei naturale în Art.48 din Constituţia României.

Am fost acolo, străbătând ţara în ultimele două săptămâni ale campaniei, militând cu seriozitate şi fiind martor ocular la prăbuşirea relaţiilor democratice, precum şi la lupta crâncenă începută în urma atacurilor iniţitate împotriva referendumului, atât din partea Uniunii Europene, cât şi a miniştrilor săi din România.

Cum s-a ajuns în această situaţie şi ce a anume a motivat agresivitatea adversarilor?

Evenimentele s-au desfăşurat în următorul context, în noiembrie 2015, un grup de cetăţeni români au iniţiat un amendament constituţional pentru a adopta instituirea căsătoriei naturale dintre un bărbat şi o femeie, în Constituţia României. Au fost necesare doar 1,5 milioane de semnături valabile în acest scop, dar au obţinut 3 milioane de semnături, într-un termen legal de 6 luni. În vara anului 2016 amendamentul a fost declarat constituţional de Curtea Constituţională a României, iar în mai 2017 a fost votat şi aprobat, cu lejeritate în Camera Deputatilor. Discuţiile aprinse între partidele politice din România, cu privire la amendament, au condus la apeluri repetate şi neîntemeiate către Curtea Constituţională a României, şi chiar preşedintele ţării, dl. Klaus Iohannis, care urma să preia preşedinţia Uniunii Europene pentru un interval de 6 luni, în prima jumătate a anului următor, s-a declarat împotriva amendamentului propus. Fiecare recurs a fost epuizat până la sfarşitul primăverii anului 2018, astfel că în 11 septembrie 2018, Senatul României a adoptat amendamentul cu 107 voturi pro şi doar 13 împotrivă.

Prin Lege, amendamentul urma să fie supus la vot într-un referendum naţional în termen de 30 de zile de la adoptarea sa în Senatul României. Guvernul a programat referendumul pentru weekendul din 6 şi 7 octombrie, oferind cetăţenilor doar 24 de zile pentru a susţine lupta în favoarea sau împotriva propunerii constituţionale. Însă, perioada a fost redusă la o săptămână deoarece, potrivit Legii, Curtea Constituţională trebuia să valideze amendamentul a doua oară. 

În data de 17 septemrbie, a avut loc a doua validare, cu 7 voturi pro şi 2 voturi împotrivă, însă hotărârea Curţii a intrat în vigoare în 18 septembrie, după data publicării sale în Monitorul Oficial. Astfel, doar în data de 17 septembrie s-a clarificat că referendumul va fi efectiv organizat, permiţând cetăţenilor doar 19 zile de campanie efectivă, aproximativ 3 săptămâni. 

Cetăţenii s-au grăbit să mobilizeze publicul pentru referendum, au realizat postere, fluturaşi de promovare, afişe şi au obţinut permisiunea primăriilor pentru a prezenta şi promova materialele de campanie în locuri publice.

O altă provocare majoră a fost cerinţa unui prag de participare la alegeri, pentru validarea amendamentului, care impunea de fapt participarea la vot a cel putin 30% din totalul electorilor eligibili din România. Aceasta s-a dovedit a fi o provocare imensă, deoarece milioane de români trăiesc în străinătate, în special în Europa de Vest şi în Republica Moldova. Potrivit rapoartelor oficiale ale României, există aproape 19 milioane de cetăţeni români cu drept de vot în întreaga lume, dintre care aproape 6 milioane trebuie să voteze pentru a valida amendamentul. Însă, trebuie precizat, că majoritatea democraţiior occidentale nu impun un prag anume de participare la vot, cel mai bun exemplu, fiind referendumul irlandez din anul 2015, cu privire la căsătoria homosexualilor, care a fost validat prin votul a doar 1,2 milioane de persoane.

Formularea amendamentului pe buletinele de vot a fost de asemenea un subiect care a generat confuzie. S-a cerut cetăţenilor să voteze doar “da” sau “nu” ca răspuns la întrebarea “sunteţi de acord cu legea adoptată de Parlament pentru revizuirea Constituţiei?” Nu s-a optat pentru formularea unei afirmaţii clare, de genul: “Sunteţi de acord cu definirea căsătoriei în Art. 48 a Constituţiei, ca fiind unirea dintre un bărbat şi o femeie?” Spre deosebire de Statele Unite, legile României nu permit cetăţenilor să conteste formularea pe buletinele de vot. Formularea este un şablon scris în lege şi nu de oficialităţile guvernamentale, ce nu poate fi atacată în instanţă. 

Oamenii au fost confuzi şi îngrijoraţi, că amendamentul a fost o schemă a guvernului socialist aflat la guvernare, care până în prezent rămâne cel mai nepopular guvern din România postdecembristă. Dezinformarea că referendumul era “o schemă socialistă” s-a răspândit şi în mediul online, fiind menită să inducă în eroare cetăţenii cinstiţi şi bine intenţionaţi.

Alfa Omega TV: România după referendum 🔴 Invitat: Samy Tuțac

Autovictimizarea Papaya Advertising sau ce se ascunde în spatele scandalului '13 penali' vs o agenție de publicitate

O parte din presa progresistă s-a inflamat deoarece 15 parlamentari au sesizat la Autoritatea Pentru Protecția Copilului agenția de publicitate Papaya Advertising pentru clipul intitulat „Copiii Referendumului”.

Să ne amintim, întâi, cum a vociferat, acum un an, platforma Adevărul pentru că CpF făcuse un clip în care erau filmați niște adolescenți care se întrebau cum va arăta România de mâine. Și cum au publicat atunci un material de prima pagină în care titrau că este lipsit de moralitate și de bun-simț să te foloseşti de adolescenţi pentru a promova tema Referendumului pentru Căsătorie.

De ce ar fi, atunci, un gest moral și de bun-simț să te folosești de imaginile unor MINORI (nu adolescenți!) pentru a promova un mesaj umoral împotriva unui Referendum susținut de trei milioane de români, avizat de CCR și votat de Parlament? Mai ales când minorii sunt folosiți într-un scenariu ficțional întunecat, care pune probleme cu totul imaginare? (că CpF ar aduce Inchiziția Spaniolă în România; sau că ar discrimina femeile).

În al doilea rând, o parte din această presă progresivă a vehiculat o știre falsă: chiar jurnalistul Vlad Petreanu spune că cei 15 parlamentari nu au sesizat poliția, ci Autoritatea pentru Protecția Copilului. Ceea ce au făcut acești parlamentari a fost să sesizeze Autoritatea pentru Protecția Copilului pentru a afla dacă, folosind minori într-un clip care are un mesaj politic clar, a fost respectat interesul superior al copilului. "În raport cu textele legale invocate, vă rugăm să dispuneți o anchetă prin care să cercetați dacă copiii din spotul publicitar au avut acordul părinților la filmarea acestuia, dacă a existat o situație de exploatare a acestora sau dacă acești copii au fost abuzați emoțional sau economic", se arată în solicitarea înregistrată pe 10.10.2018.

În al treilea rând, unele reacții de acum ale activiștilor progresiști agresive și chiar manipulatoare. De exemplu, G4Media Titrează: „13 penali din Parlament vs. o agenție de publicitate”. Adică, activiștii de la G4Media ne spun că orice politician ales în Parlament este în mod obligatoriu un penal? Are G4Media dovezi clare, juridice că toți cei 13 sau 15 parlamentari care au depus sesizarea la Protecția Copilului sunt „penali”? Iar clipul Papaya nu ridică nici un fel de problemă de fond, pentru ei? Și tot ce găsesc ei de cuviință e să creeze o atmosferă de autovictimizare isterică, pornind de la eticheta de „penal” și de la o știre falsă?

Gabriel Popa 🔴 De necrezut! Parteneriatul civil nu aduce fericirea decât pentru USR și Cioloș

Când s-a lansat Referendumul pentru Căsătorie, toți formatorii de opinie progresiști (dar și politicieni din zona USR - Cioloș) au sărit imediat: asta era urgența? avem atâtea probleme cu infrastructura, sănătatea, educația și ne arde de definirea căsătoriei? rezolvă referendumul problemele familiilor din România? rezolvă violența domestică ori despărțirea copiilor de părinții plecați la muncă în străinătate? avem școli cu WC-urile în curte și abandon școlar și nouă ne trebuie referendum pentru familia tradițională?

Și-n plus, aceiași oameni ne spuneau: referendumul nu e pentru familie, ci pentru PSD, ca să mascheze problemele din țară.

Aștept să-i văd acum, după depunerea proiectului legislativ al parteneriatului civil, ridicând aceleași probleme: asta era urgența? avem atâtea probleme cu infrastructura, sănătatea, educația și nouă ne arde de parteneriate civile? rezolvă parteneriatul civil problemele familiilor din România? rezolvă parteneriatul violența domestică ori abandonul copiilor? avem școli cu WC-urile în curte și abandon școlar și nouă ne trebuie parteneriate civile? 

Autorii clipului „Copiii referendumului” au fost convocaţi la poliţie

Robert Tiderle, fondatorul agenţiei Papaya Advertising, anunţă pe pagina sa de Facebook că a primit o notă prin care este convocat la Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca urmare a unui memoriu adresat de un grup de 13 parlamentari.

Cei 13 parlamentari au reclamat clipul "Copiii referendumului", realizat de agenția de publicitate.

Convocarea semnată de un comisar-şef de poliţie îl invită pe publicitar să clarifice elementele legate de o sesizare semnată de parlamentarii nemulţumiţi de efectul clipului.

La începutul lunii octombrie, vicepreşedintele ALDE, Varujan Vosgasnian, cerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie să înceapă o anchetă în cazul clipului, în care au fost folosiţi copii, şi care îndemna la boicotarea referendumului pentru redefinirea familiei. Mai mult, deputatul cataloga clipul drept o înscenare "cu iz satanic".

Continuarea pe www.romanialibera.ro

Călin Popescu Tăriceanu n-a susținut referendumul pentru familie, dar vrea legea parteneriatului civil: "Rămânem consecvenţi pe această linie"

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că ALDE susţine proiectul de lege privind parteneriatul civil în România, depus miercuri la Parlament, dar a menţionat că votul va depinde şi de forma finală a acestei iniţiative informează Agerpres.

"Sunt câţiva colegi de-ai mei care vor susţine această iniţiativă. Aşa cum am spus şi mai demult, rămânem consecvenţi pe această linie. Colegii nu susţin cu titlu personal, o fac în numele ALDE. Deci consideraţi că este o susţinere din partea ALDE. (...) Când o să vină la vot, o să vedem care e forma care ajunge, pentru că o propunere trece pe la comisii, se discută în plen şi după aceea se votează. Nu pot să vă spun de pe acum. De principiu, sunt favorabil ideii existenţei unei legislaţii privind parteneriatul civil sau uniunea civilă", a arătat el, la Palatul Parlamentului, după şedinţa Biroului Politic Executiv al ALDE.

Proiectul de lege privind parteneriatul civil în România a fost depus miercuri, la Parlament, a anunţat deputatul independent Adrian Dohotaru, co-iniţiator alături de zeci de parlamentari din PSD, USR, PNL şi UDMR. 

"Parteneriatul civil recunoaşte dreptul la viaţa de familie atât pentru cuplurile heterosexuale, cât şi pentru cuplurile LGBTQ. (...) Parteneriatul civil oferă drepturi comune cuplurilor care aleg să convieţuiască sub această formă, reglementând aspecte precum: drepturile succesorale, sancţionarea violenţei domestice, obligaţia de întreţinere a partenerului aflat în incapacitate, regimul bunurilor, recunoaşterea facilităţilor fiscale sau a beneficiilor sociale acordate de stat", se arată într-un comunicat. 

Continuarea pe www.stiripesurse.ro

Gabriel Popa 🔴 Trei MITURI care s-au spulberat o dată cu nevalidarea Referendumului pentru Căsătorie

1. Ideea că Biserica e un vector electoral, sau că e, în orice caz, un instrument de „îndoctrinare” politică. Forța reală de mobilizare electorală a Bisericii s-a văzut pe 6 și pe 7 octombrie. Românii, în marea lor majoritate, pur și simplu nu ascultă de Biserică și de ierarhi. Ei ascultă de oricine altcineva: de Moise Guran, de Tudor Chirilă, de vedetele de ocazie de pe Canal D. Oricine va spune, de acum înainte, că Biserica „mobilizează” și „îndoctrinează” masele, la alegeri, va fi cel puțin ridicol, după acest exercițiu.

2. Că românul e, în mare majoritate, „homofob”. Orice ar însemna termenul de „homofob”, nici un activist nu va mai putea spune că românul va trebui băgat la tratament intensiv de reeducare de „homofobie”.Tratament care costă multe milioane de euro, și aduce sume frumoase în buzunarele ONG-urilor specializate în „reeducare”. Baubaul principal cu care se luptau aceste ONG-uri s-a cam evaporat, în 6 și 7 octombrie. Nu înseamnă că românii își doresc agendă radicală progresistă – cu siguranță că nu își doresc așa ceva. Înseamnă doar că baubaul „homofobiei” pe care îl fluturau activiștii era nimic mai mult decât un baubau, un om de paie. Oricine va spune, de acum înainte, că trebuie dublate și triplate eforturile – și sumele de bani – pentru a-i „trata” pe români de „homofobie”, se va acoperi de ridicol, după acest exercițiu.

Continuarea pe www.stiripesurse.ro

Mihai Gheorghiu 🔴 Referendumul a fost hârtia de turnesol pentru adevărata orientare a partidelor. Au mimat acordul și au acționat împotriva referendumului, blocând mobilizarea la vot a propriilor electorate...

HÂRTIA DE TURNESOL A REFERENDUMULUI 

O singură fractură a devenit vizibilă și cu efecte care se vor dovedi majore după referendum, aceea între partitocrația națională și Biserică. Am intrat astfel în epoca ieșirii din ipocrizia convenabilă a unui acord fals și îndelung mimat. Întreaga oligarhie a partidelor a boicotat îndemnul la vot al Bisericii.

Referendumul a fost hârtia de turnesol pentru adevărata orientare a partidelor. Au mimat acordul și au acționat împotriva referendumului, blocând mobilizarea la vot a propriilor electorate. Excepțiile, deși notabile, nu au putut schimba tabloul general. Partidele au ajuns la concluzia că nu trebuie creat un astfel de precedent, ca societatea civilă creștină să impună prin referendum o revizuire a Constituției României.

Paul Coleman: După parteneriatul civil, va urma inevitabil „căsătoria“ homosexuală

de Cătălin Sturza

Paul Coleman, expert în legislație internațională, este director executiv la ADF International, organizație globală de avocați care apără drepturile omului și libertatea religioasă.

El subliniază că votul în favoarea căsătoriei naturale dat de români la referendum nu poate fi expresia unei minorități, din moment ce numărul de voturi exprimate pentru DA ar fi suficient pentru a crea o majoritate solidă în Parlamentul României. Coleman explică de ce parteneriatul civil deschide ușa spre „căsătorie“ și adopție pentru cuplurile de același sex și avertizează că, după ce rezultatul referendumului nu a fost validat, libertatea de exprimare va fi sub asediu. De aceea, îi sfătuiește pe români să construiască alianțe largi în societate și să rămână uniți între ei.

 RL: Care este opinia dumneavoastră despre modul în care a fost organizat Referendumul pentru Căsătorie în România și cum comentați rezultatul acestuia?

Paul Coleman: Din câte am înțeles, cei de la putere s-au achitat foarte prost de această sarcină, în primul rând prin amânări peste amânări și obstacole peste obstacole. A circulat și povestea că însăși organizarea acestuia ar fi cumva discriminatorie. Este deplasată ideea că a le da cetățenilor libertatea de a vota în chestiunea căsătoriei ar fi un fapt discriminatoriu în sine. Cât despre rezultat, acesta are și părți bune, și mai puțin bune: pe de o parte, mulți oameni, milioane, au mers să voteze în favoarea căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie; pe de altă parte, nu au fost destui pentru a valida rezultatul. În contextul general al dinamicii de vot din România, au venit la urne mulți oameni, ceea ce reprezintă un lucru pozitiv și o platformă pentru o viitoare acțiune politică. Dar faptul că rezultatul nu a putut fi validat din cauză că nu s-a atins pragul legal de prezență este, în mod evident, dezamăgitor pentru cei care vor să consolideze și să protejeze căsătoria în România.

Chiar a doua zi după referendum, Guvernul a scos din sertar un proiect de lege a parteneriatului civil, care prevede adopția pentru partenerii heterosexuali și o interzice explicit pentru cuplurile homosexuale. Cum comentați?

Modelul pe care noi l-am observat în toată Europa și în restul lumii este că, odată adoptat parteneriatul civil pentru orice tip de cuplu – heterosexual sau homosexual –, „căsătoria“ homosexuală va urma inevitabil. Așa s-a întâmplat în fiecare țară din lume. Așadar, indiferent că suntem sau nu de acord cu parteneriatul civil sau „căsătoria“ între persoane de același sex, rămâne valabil faptul că, acolo unde s-a introdus parteneriatul civil, „căsătoria“ între persoane de același sex a urmat foarte curând.

Românii trebuie să fie la curent cu aceasta. Este o realitate. În ceea ce privește adopția, odată ce o țară a pornit pe acest drum, al excluderii cuplurilor de același sex de la adopție, faptul a fost văzut ca o discriminare. Se poate vorbi despre o pantă alunecoasă, cu măsuri care conduc într-o anumită direcție. Cred că, indiferent ce vederi avem cu privire la căsătorie și adopție, nu putem nega realitatea că, odată ce o țară a intrat pe acest făgaș, a ajuns inevitabil să legifereze și „căsătoria“ între persoane de același sex, a permis și adopția și toate celelalte consecințe care apar odată cu aceasta.

 Mulți s-au grăbit să prezinte rezultatele votului de la referendum ca pe o victorie a oponenților acestuia și o certificare a transformării creștinilor într-o simplă minoritate. Ce părere aveți despre aceasta?

Continuarea pe www.stiripentruviata.ro

Ghiță Ignat 🔴 Ce nu știu L.G.B.T-știi?

S-a sfârșit cu referendumul iar societatea românească arată ca după un război, pentru că rămâne scindată: cele două tabere s-au acuzat reciproc de ură, de intoleranță, de îndoctrinare religioasă pe deoparte și de promovarea unor valori neo-marxiste ambalate sub forma libertății și dragostei pe de altă parte.

A fost un război pe pământ dar și în cer! Cei care cunosc câte ceva despre realitatea spirituală știu că atunci când valorile lui Dumnezeu sunt sub asediu pe pământ, lupta se duce și în cer. Cine a câștigat în acest război? Eu unul nu văd niciun învingător, ci doar învinși dacă vorbim despre lupta de aici de pe pământ. Învinși sunt cei care au fost pentru acest referendum prin faptul că nu s-au putut mobiliza într-un număr mai mare, învinși sunt și cei care se consideră învingători, numai că ei încă nu știu asta…

Vreau ca acei care citesc aceste rânduri să știe că nu am nimic personal cu nimeni, că nu am nici un fel de resentiment față de acești oameni care au ales un stil de viață diferit de al nostru. Sunt atât de convins de ceea ce stă scris în Sfânta Scriptură încât nu am decât gânduri de bine față de toți membrii L.G.B.T. de pretutindeni.

Ce nu știu L.G.B.T -știi? Se pare că habar nu au de capitolul 1 din epistola către Romani din Sfintele Scripturi, unde Dumnezeu numește practicarea homosexualității ca fiind ceva scârbos – fără supărare, așa numește Biblia acest obicei.

• Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
• tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

De asemenea, versetul 22 din cartea Leviticul, capitolul 18: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”

În cartea Geneza, capitolul 19, se redă o întâmplare despre oaspeții lui Lot și atitudinea păcătoasă a celor din cetate față de ei: „Scoate pe bărbații care sunt la tine, scoate-i afară, pentru că vrem să ne culcăm cu ei” – atât de departe ajunsese anormalitatea în acel loc încât un grup de bărbați vin și își exprimă dorința de a se culca cu bărbații care îl vizitau pe Lot. În urma acestei întâmplări știm ce s-a petrecut cu Sodoma și Gomora, au fost distruse în totalitate. Cineva va putea să spună că sunt povești, însă eu zic că nu ne putem permite să credem altceva despre Biblie decât că este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi și că este absolut musai să băgam bine de seamă la ce stă scris acolo.

Dumnezeu nu condamnă homosexualitatea mai mult decât alte păcate, precum cel al curviei, al închinării la idoli, al hoției, al lăcomiei, al beției, al vorbirii de rău, al avarismului.

Dau exemplul furatului, acest păcat este de asemenea o urâciune înaintea lui Dumnezeu și Cuvântul spune clar: „cine fură să nu mai fure” și cine va continua să facă acest lucru cu siguranță nu va vedea viața veșnică. Care este rezolvarea pentru furat? Să nu mai furi! Simplu, Dumnezeu dă soluția.

Care este potrivit Cuvântului lui Dumnezeu soluția pentru sodomie: aceea că cei care o practică să nu o mai practice. Pare simplu, însă știu că nu e așa… Nu e deloc simplu să te împotrivești diavolului, darămite să-l învingi. De aceea, avem nevoie de Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal pentru a putea birui pe satan.

Cunosc pe cineva care obișnuia să fure bani dintr-un sistem bancar sau altul, iar acel cineva se justifica în felul următor: nu e atât de grav ce fac, doar nu fur din buzunarul omului, nici nu-i dau în cap, fur de la bănci, iar aceștia au asigurări care la rândul lor jăcmănesc pe alții… dacă îl ascultai pe om mai, mai să-i dai dreptate, cu toate că numa dreptate nu avea.

Atunci cineva va putea spune astfel: „nu pune domle furatul cu homosexualitatea la un loc pentru că cei din urmă așa se nasc, ei altfel nu pot”. Ok… însă eu am întâlnit cleptomani, oameni care nu puteau fără să nu fure, ce facem cu ei? Acceptăm acest fapt și mergem înainte cu viața? Până acum nu am întâlnit om să fure și în eventualitatea în care este prins să i se dea drumul, pentru că așa e el, hoț și pentru că altfel el nu poate. Am întâlnit însă oameni care au furat o viață, care au făcut o viață infracțiuni și care în momentul în care s-au întâlnit cu Iisus Hristos s-au întors la 180 de grade, schimbându-și viața în bine pentru totdeauna, adică n-au mai făcut toate relele dinainte.

Așa cum nu putem legaliza hoția doar pentru că cineva este cleptoman, adică hoț care nu se poate lăsa de furat așa cred că nu putem legaliza sodomia doar pentru că unii dintre noi pot renunța la ea. Sunt convins că și unii și alții au nevoie de ajutor. De aceea, scriu cu toată dragostea și înțelegerea, ca unul care nu am fost nici eu ușă de biserică. În același timp îi încurajez să caute acest ajutor la Dumnezeu. Se poate, am citit și ascultat mărturii ale unor oameni care au practicat sodomia ani de zile dar care au scăpat și au fost eliberați la întâlnirea cu Iisus Hristos. Deci se poate, Dumnezeu poate schimba!

Cred cu tărie că Dumnezeu îi iubește pe acești oameni și că El își dorește ca ei să realizeze că sunt amăgiți de Satan și că trăind în continuare acest stil de viață au toate șansele să piardă cel mai de preț lucru și anume, mântuirea sufletului.

Dacă cineva va zice: „Dom’le, tu ți-ai găsit să dai lecții?”. Vreau să știți că eu nu dau lecții, nu mă calific pentru așa ceva. Eu doar caut să îi conștientizez pe unii de pericolul la care se expun atunci când îl sfidează pe Dumnezeu, făcând astfel jocul Satanei. Vorbesc ca unul care pentru foarte mulți ani, am fost amăgit de Diavolul la rândul meu.

Așadar, sigur că L.G.B.T. sunt oameni diferiți, dar care din păcate, aleg să-l sfideze pe Dumnezeu prin ceea ce trăiesc și prin acțiunile lor. Personal, urăsc ceea ce fac ei, păcatul în care trăiesc acești oameni. Însă Dumnezeu mi-e martor că îi iubesc cu o inimă de frate, dorindu-le mântuirea așa cum o doresc și celor mai apropiați ai mei.

Nu sunt de acord cu atitudinea xenofobă a unora care protestează împotriva acestor oameni. Da, glasul Bisericii creștine trebuie să se audă în societate, însă nu pot fi de acord cu orice atitudine violentă, care este contrară creștinismului. Noi, în calitate de credincioși, trebuie să știm următorul adevăr: „Dumnezeu urăște păcatul, dar iubește pe păcătoși”.

Oamenii care, din perspectiva Scripturii, îl necinstesc pe Dumnezeu, fie prin comportament, fie prin vorbire (așa cum eram și eu altădată) trebuie să știe că Dumnezeu urăște păcatul pe care ei îl săvârșesc, dar pe ei ca și indivizi, îi iubește și i-a iubit „…atât de mult încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” – Ioan 3:16. 

Într-un cuvânt, dragi membri ai comunității L.G.B.T. vreau să vă spun următorul lucru: CREȘTINII NU VĂ URĂSC. Dumnezeu nu vă urăște; dimpotrivă, El vrea ca voi să primiți în dar mântuirea sufletului, însă asta nu se poate face decât prin pocăință și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Mă rog ca Dumnezeu să vă dea înțelepciune să faceți alegerea corectă cu privire la viața dumneavoastră.

Răzvan Bucuroiu 🔴 Experiența scandinavă a Referendumului

La invitația PS Macarie am luat drumul Suediei pentru a întări credincioșii ortodocși români din Scandinavia și a le explica, pe îndelete, importanța Referedumului pentru definirea căsătoriei. Timp de 3 zile am alergat pe întinderile suedeze vorbind cu lumea, cu preoții, cu grupurile de pelerini veniți din țară spre închinare în locașurile credinței răsăritene aflate în ținuturile boreale. Ce experiență!

Umblând cu anticorupția la vedere

Din toată această călătorie am revenit cu un gust amar… Cât de ușor pot fi oamenii manipulați, cât de lesne poate prinde la marele public un “ordin pe unitate“! Din toate gurile de foc media, din toate subteranele internetului, pe toate vocile studiourilor tv lumea a “aflat“ niște enormități: că e Referendumul lui Dragnea ca să scape de pușcărie, că votul poate schimba absolut orice în Constituție, că întrebarea nu e clară, că Biserica a făcut pact cu PSD, că Europa ne va exmatricula, că Putin așteaptă să ne înhațe cu totul – și multe asemenea minciuni sfruntate. Oamenii au crezut, sau au părut să dea crezare acestor zvonuri. Da, au părut să dea crezare pentru că, de fapt, mai toți știau despre ce e vorba în propoziție. Dar s-au făcut că nu înțeleg, s-au prefăcut îngrijorați de soarta țării și democrației, de periclitarea luptei anticorupție – noul vițel de aur al comunicării publice. Mai simplu spus, au stat acasă știind bine care e unica miză – una morală, una a valorilor creștine – dar au preferat boicotul chemării Bisericii. Și culmea, au fost chiar preoți care au rămas pasivi la acest îndemn. În cazul acesta, ce pretenții să mai ai de la credincioși?!

Pacea sau adevărul?

Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.

Astfel s-a ajuns ca preoții, în anumite cazuri, să prefere un non-combat verbal pentru a nu agita, și mai mult, spiritele. Căci, vorba aceea: “Referendumul trece, enoriașii rămân…“ Or, dacă între oameni ar fi apărut o schismă pe temei referendar, atmosfera din biserică s-ar fi avariat iremediabil, multă vreme de aici încoace. Pe când așa, unii preoți au preferat un armistițiu de la dezbatere, o relativă pace liturgică, o concordie ritualică spre a nu adânci falia. Au procedat corect? În unele cazuri, poate că da. În altele – cu siguranță că nu, deoarece Hristos și urmașii Săi direcți au fost clari: nu te faci frate cu dracul până treci puntea, iar ceea ce este da e da, ceea ce este nu, e nu! Scurt, pe doi! Nu poți avea pace în parohie, la slujbe și, pe de cealalătă parte, să lași total jos garda valorilor morale, în afara bisericii. E o atitudine neclară, incertă, care atrage o cascadă de alte compromisuri morale. Drumul duce doar în jos, iar șansele unei reveniri sunt aproape de zero.

George Mioc 🔴 Referendumul pentru familie a fost picătura care a umplut paharul 🔴 Cum au sprijinit formațiunile de dreapta, care se pretind creștine, membre ale familiei europene, acest demers? Cum și-au mobilizat ele electoratul? Cum s-au luptat ele cu propaganda agresivă a stângii fără credință? 🔴 Câți dintre liderii care susțin că sunt creștini au arătat că, da, democrația ˝costă˝, că doar în dictaturi nu se organizează defel consultări populare, iar în Elveția nimeni nu îndrăznește să conteste utilitatea numeroaselor plebiscite?

„Dreapta” nu înseamnă securiști în Armani! E vremea să ne luăm idealurile înapoi

Gata! Ne-am săturat ca o mână de securiști îmbogățiți prin jefuirea statului să-și spună „oameni de dreapta”. Ne-am săturat ca valori, valori în care noi, oamenii creștini, cu frică de Dumnezeu, credem, să fie tranzacționate de niște așa-zise partide de dreapta, de fapt anexate la banda coruptă denumită PSD. Ne-am săturat ca niște bugetari compromiși să confiște  un set de idealuri în care cred milioane de români.

Referendumul pentru familie a fost picătura care a umplut paharul. Trecem dincolo de ceea ce au făcut Satana de Teleorman și troțkiștii de la USR. Dar cum au sprijinit formațiunile de dreapta, care se pretind creștine, membre ale familiei europene, acest demers? Cum și-au mobilizat ele electoratul? Cum s-au luptat ele cu propaganda agresivă a stângii fără credință? Câți dintre liderii care susțin că sunt creștini au arătat că, da, democrația ˝costă˝, că doar în dictaturi nu se organizează defel consultări populare, iar în Elveția nimeni nu îndrăznește să conteste utilitatea numeroaselor plebiscite?

Să fim însă sinceri, au fost oameni de dreapta, precum Eugen Tomac sau Mihai Neamțu, care au făcut un efort remarcabil pentru a apăra familia tradițională și care și-au asumat să fie puși la zid, pentru curajul lor.

PNL a oferit însă exemplul cel mai jalnic. În 2016, a semnat un protocol pentru susținerea referendumului pentru familia tradițională. Timp de doi ani n-a făcut mai nimic pentru punerea sa în aplicare, iar după 7 octombrie liderii liberali au început să se certe între ei și să se dezică de ceea ce au semnat.

Eu nu știu ce orientare politică au cei aproape patru milioane de români care au votat ˝Da˝ la referendum, dar cred că ar fi o greșeală îngrozitoare să nu le oferim posibilitatea ca, la viitoarele alegeri, să poată pune ștampila pe o formațiune creștină, de dreapta, conservatoare.

Ce trebuie să ofere o viitoare platformă de dreapta? Simplu:

Alianța Familiilor din România 🔴 Perdanții referendumului

"Referendumul a picat" strigau, cu o oarecare satisfactie, titlurile articolelor din mass media dupa 7 octombrie! Este o realitate evidenta ca referendumul a "picat", conditiile impuse de lege si Constitutie pentru validarea lui nefiind indeplinite. Dar impreuna cu "picatul" referendumului au "picat" si altii, atit indivizi cit si institutii publice, si credem ca va lua mult timp ca democratia romana sa-si revina la linia de plutire. Referendumul din octombrie 6 si 7 a aprofundat si mai mult scindarea si separarea dintre autoritati si institutiile statului si cetatenii Romaniei. Confidenta cetatenilor in partidele politice si in liderii lor politici a devenit practic nula, in cele doar doua saptamini de campanie pentru referendum factorii politici fiind spectatori ai macelului mediatic lansat si dus cu nesat impotriva democratiei romane si a cetatenilor tarii care incercau din rasputeri sa valideze referendumul. Ba unii dintre ei s-au alaturat macelului impotriva  noastra, cu nerusinare si cu o agresivitate si lipsa de respect care nu pot fi trecute cu vederea, uitate ori iertate, si, care vor trebui sanctionate. Ele constituie atrocitati impotriva democratiei romane si a statului de drept.

 

Prima si cea mai mare victima a Referendumului a fost democratia romana. Partidele politice si politicienii Romaniei au masacrat democratia romana in doar doua saptamini de zile. Referendumul a scos la iveala deficientele enorme si acute care exista in sistemul legislativ si constitutional roman care practic vorbind fac aproape imposibila derularea organizata si ordonata a democratiei romane. Democratia romana e tinara, ea avind doar 29 de ani. Anii 2015-2018 au fost ani de virf ai democratiei romane cind cetatenii de rind ai tarii au initiat cea mai importanta initiativa de revizuire a constitutiei din istoria Romaniei si au derulat in mod extrem de civilizat si ordonat un proces democratic fara precedent in istoria noastra. Semnaturile adunate, dezbaterile si argumentele ordonate facute in Curtea Constitutionala a Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale, facute la timp si conform legii, au demonstrat ca cetatenii tarii stiu sa practice democratia in tara lor.

 

Ceea ce, insa, nu se poate spune despre politicienii si partidele politice ale tarii cit si a presedintelui Romaniei, dl Klaus Iohannis. La fiecare pas si cotitura acesti trei factori au ridicat obstacole artificiale si fara rost in fata cetatenilor tarii, cautind sa le impiedice dreptul de a-si exercita drepturile constitutionale. Au facut recursuri fara rost, de loc necesare, s-au certat asemenea unor copii pe seama democratiei romane si a initiative cetatenesti, iar executivul tarii ne-a numit, in mod ireverent, "fanatici religiosi". Nici unul dintre ei nu a vazut valoare democratica in actiunea noastra, a milioanelor de cetateni care au dorit o zi de referend fara obstructiuni si invective la adresa lor.

 

Putem spune ca, de fapt, Constitutia Romaniei a incatusat romanii si toti cetatenii tarii. E practic imposibil, nu doar pentru cetatenii tarii dar si pentru factorii politici, sa revizuiasca Constitutia Romaniei care ne tine pe toti asemenea unor prizonieri inlantuiti. Revizuirea Constitiei e extrem de dificila, impune, vrem nu vrem, politizarea oricarei initiative cetatenesti, acorda Curtii Constitutioanle un rol excesiv in validarea amendamentelor, si acorda politicienilor si partidelor politice autoritatea de a anula oricare initiativa cetateneasca de reviziure a Constitutiei. Nu cunoastem nici o alta democratie in lume unde o initiativa cetateneasca de revizuire a constitutiei trebuie validata de parlament, ori de ambele camere ale parlamentului, inainte de a fi supusa unui referendum public. Deasemenea, in nici un stat din Statele Unite tribunalele nu pot bloca initiativele cetatenesti de revizuire a constitutiei inainte ca ele sa fie supuse referendumului. Romania este o exceptie. O exceptie fatala care a paralizat si transformat sistemul democratic roman in unul extrem de rigid.

 

Pe linga asta trebuie mentionat ca cetatenii tarii au avut la dispozitie doar 17 zile pentru a face campanie. Legea le acorda 30 de zile pentru campanie, dar pina in 18 septembrie cind Curtea Constitutionala a validat pentru a doua oara referendumul nu exista certitudinea ca referendumul de fapt va avea loc. Facem o paralela cu alegerile parlamentare ori prezidentiale intrebind cit zgomot ar face parlamentarii ori candidatii la prezidentiale daca ar avea doar 17 zile la dispozitie sa faca campanie electorala.

 

Fara indoiala unii factori politici din Romania se bucura, chiar daca pe ascuns, ca "referendumul a picat". Dar impreuna cu el a "picat" si democratia romana, cu sprijinul si contributia lor. Bucuria lor insa se va transforma in lacrimi pentru ca, profetim astazi, va deveni practic imposibil pentru ei sa revizuiasca Constitutia Romaniei in viitor. Fiecare referendum viitor va fi un macel, un razboi civil constitutional. Politicienii Romaniei au stabilit deja un precedent pe care romanii nu il vor uita curind. Regulile urmatorului referendum deja au fost stabilite, oricare ar fi natura lui si vor fi aplicate: obstructionare, politizare, dezinformare si boicotare doar de dragul de a fi contra. Politicienii Romaniei ne-au invatat trucurile acestea de care insa vor fi si ei victimizati.

 

E deasemenea nedemocratic, in opinia noastra, a impune un prag pentru validarea unui referendum constitutional oricit de mic ar fie el. Rare sunt tarile in care exista un prag electoral pentru adoptarea amendamentelor constitutionale. De fapt, chiar si Comisia de la Venetia nu e de acord cu stabilirea unui prag. In 2015 Irlanda a votat prin referend legalizarea casatoriilor homosexuale. Nu a fost nevoie de un prag, casatoriile homosexuale fiind validate in Irlanda cu un vot de 62% (1,2 milioane de voturi) pentru si 38% (734,300 de voturi) impotriva. De ce atunci clasa politica din Romania ne pune un jug pe git pe care nu il putem duce si pe care nu il vor putea duce nici generatiile care vor veni dupa noi?

 

Cum deci, si cind,  vom scapa de aceasta plaga care paralizeaza democratia romana? Cert e ca, asa cum spuneam mai sus, romanii au devenit prizonieri incatusati ai propriei lor Constitutii. Dilema este ca doar ei se pot descatusa prin alte referendumuri dar, ironic, politicienii nu le vor permite sa o faca. Ne aflam intr-un cern vicios. Putem deci spune ca cetatenii Romaniei si clasa politica se afla intr-o situatie de tip Mexican stan-off in care primii nu se pot descatusa din cauza celor din urma iar cei din urma urmaresc cu zimbete pe buze eforturile tragice ale romanilor de a se descatusa de propria Constitutie.

 

Un alt perdant al Referendumului este domnul Dacian Ciolos. Este o rusine pentru un politician al Romaniei sa lanseze, asa cum a solicitat dl Ciolos, un boicot al unei initiative democratice a catatenilor tarii. Apelul dlui Ciolos si a altor politicieni la boicot a fost o crima impotriva democratiei romane, incompatibila cu functia pe care ei o detin ori pe care ar dori sa o detina in viitor. Dl Ciolos doreste sa formeze un partid politic nou si sa fie ales in Parlamentul European - un partid si o miscare civica condusa de politicieni cu simtaminte de dispret fata de cetatenii tarii si promotori ai unor practici ne-democrate.

 

In tarile autentic democrate, cum ar fi Statele Unite, nu se aude niciodata ca un politician sa lanseze boicotul unor alegeri. Dimpotriva, politicienii insista ca cetatenii sa mearga la vot, sa-si exercite drepturile constitutionale si sa-si determine singuri soarta si viitorul. Dl Ciolos si cei care gindesc ca el gindesc anti-democratic si nu au profilul nici statura morala sa detina functii politice in Romania ori Uniunea Europeana. Este inca o dovada ca elita politica a Romaniei e una destructiva, una care submineaza democratia Romaniei si nu ne urmareste binele. Boicotul este o exprimare ligitima a libertatilor cetatenilor dar una iresponsabila cind el e initiat, incurajat si practicat de politicieni. Cind politicienii fac lucrul acesta ei submineaza nu doar democratia ci si statul de drept.

 

Un alt perdant al Referendumului e Judecatorul Daniel Morar. Pe 18 septembrie Curtea Constitutionala a emis Decizia 539/2018 asupra constitutionalitatii Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei. Dl Morar a votat impotriva referendumului fiind autorul unei opinii separate si dizidente. In ultima pagina a opiniei lui, Judecatorul Morar a numit "legislatia romana" care defineste casatoria ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie ca fiind "tributara unei viziuni retrograde". Pe intelesul tuturor, dl Judecator Morar ne-a numit, pe noi cei 3,5 milioane de cetateni care am votat "DA" la Referendum, persoane "retrograde". Comentariul dlui Judecator este extrem de grav, nepotrivit si incompatibil cu o democratie si cu statul de drept. Este si extrem de iresponsabil si incompatibil cu canoanele de etica judiciara. Este unul rusinos care nu sta bine unui judecator care e chemat sa fie impartial si sa respecte in mod egal partile. Dl Morar si-a dovedit partialitatea si dispretul fata de noi, majoritatea covirsitoare a cetatenilor Romaniei care credem in casatoria dintre un barbat si o femeie.