„Autoritățile sunt interesate de membrii adunărilor de casă, doar dacă îi pot folosi ca unealtă împotriva altor membrii ai adunărilor.” 🔴 Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (6)

Vezi și:

Persecuția creștinilor din Iran… 

O prezentare istorică succintă a relațiilor dintre musulmani și creștini (pentru a înțelege persecuția creștinilor din Iran) 

Alegerea Magdei. Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (2) 

Adunările de casă din Iran (3) 

Adunările de casă din Iran. Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (4) 

Autoritățile au înființat propria lor adunare de casă-„momeală” 🔴 Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (5) 

Rugați-vă pentru surorile iraniene atacate și arestate! 

Iran: Intensificare a arestărilor creștinilor, deosebit de severă în acest Crăciun 

Alfa Omega TV: Mișcarea de trezire în Iran 🔴 În ciuda protestelor, creștinismul se răspândește în Iran mai mult decât în orice altă țară din lume... 

Prețul de a fi creștin în Republica Islamică: Iranian convertit la creștinism, condamnat la 10 ani de închisoare 

Mărturia unui român implicat în transportul Bibliilor în Iran 

Alfa Omega TV: Trezire spirtuală în Iran 

Arestarea liderilor și membrilor adunărilor de casă

Întrebată cine ar risca să fie întemnițată de către autorități, o organizație internațională din Turcia a spus că liderii și gazdele adunărilor de casă sunt cei mai probabil să fie ținuți sub supraveghere, însă, membrii obișnuiți pot, de asemenea, să riște a fi urmăriți în încercarea autorităților de a obține informatori din interiorul adunărilor de casă. Membrii obișnuiți pot fi amenințați să își încheie activitățile sau să ajute autoritățile să dea la iveală adunări de casă sau să furnizeze informații incriminatorii despre rețeaua de credincioși. Oamenii care sunt arestați sunt amenințați și că familiile lor pot păți ceva dacă ei nu cooperează. Tipul de întrebări care li se pune credincioșilor în timp ce sunt întemnițați deseori includ întrebări despre legăturile lor cu străinii, cine îl susține pe el sau ea, cu cine cooperează adunarea ei sau lui, de unde primește fonduri, acestea fiind întrebările care au importante dedesubturi politice.

Există rapoarte de credincioși acuzați cu legături în rețele de credincioși creștini care au fost torturați în timpul detenției.

Când a fost întrebată pentru cât timp sunt în mod obișnuit credincioșii deținuți, sursa a precizat că deseori depinde unde și când a fost întemnițat un individ și de către ce autoritate. S-a adăugat că situația poate să difere de la oraș la oraș, de la secție de poliție la secție de poliție și că este obișnuit în Iran ca persoanelor arestate să li se pună cătușe la mâini și să li se acopere ochii și prin urmare mulți nu ar ști ce autoritate îi întemnițează și unde sunt duși.

Când a fost întrebată cum sunt arestați credincioșii de către autorități, o organizație internațională din Turcia a precizat că aceasta se petrece de obicei în legătură cu o razie efectuată asupra unei adunări de casă. Autoritățile vor supraveghea o casă pentru o perioadă de timp și apoi vor decide să efectueze o razie acolo, arestându-i toți membrii.     De asemenea, se pare că autoritățile întemnițează un singur membru dacă doresc un informator.

    Mansour Borji a explicat că calapodul general pentru o razie al unui grup dintr-o adunare de casă este ca un grup de 12-13 membrii să fie arestați împreună. Un grup principal de la opt la zece membrii vor fi obligați să se dezică de credința lor și să promită că nu se vor implica iarăși în asemenea activități. Membrii vor fi forțați să depună mărturii mincinoase împotriva altor membrii și doi sau trei membrii de bază ai grupului vor fi puși sub acuzare. În momentul de față, forțele de siguranță nu urmăresc doar conducători ai adunărilor de casă și membrii, ci și conducători și membrii ai bisericilor (vorbitoare de Farsi) pot să fie puși sub acuzare.

Mansour Borji a explicat că autoritățile sunt interesate de membrii adunărilor de casă doar dacă îi pot folosi ca unealtă împotriva altor membrii ai adunărilor. Altfel, ei nu vor să îi țină în închisoare pentru prea mult. Când o condamnare îi este dată unui credincios, acesta are dreptul la apel. Apelul va dura de la câteva luni până la un an până i se va da curs. De asemenea, unora li se dă o sentință cu suspendare, iar așa sunt ținuți în incertitudine fără ca el sau ea să-și cunoască statutul și fără a știi dacă va ajunge în închisoare mâine. Alții pot fi eliberați pe cauțiune înainte ca să li se dea o sentință și prin urmare, la fel sunt ținuți în incertitudine cu privire la statutul lor.

Sursa a spus că între 2008-2009, a existat o creștere a rapoartelor cum că autoritățile cereau bani e la credincioșii care fuseseră arestați în schimbul eliberării. Acestea nu erau cauțiuni normale.

Creștinilor cărora li s-au cerut să plătească aceste sume mari de bani nu li s-a dat vreo chitanță sau recunoaștere din partea tribunalului a acestor sume. Asta deja nu se mai întâmplă.

Când a fost întrebată ce duce la o arestare, CSW a explicat că autoritățile par a fi în general amenințate de persoane care se întorc de la teologia teocrației musulmane, în special tineri.

Dinspre oficialitățile de rang înalt s-a auzit că credincioșii evanghelici reprezintă o sectă rea care amenință tinerimea Iranului. Se depun eforturi mari pentru intimidarea credincioșilor și a altora să nu se convertească. Credincioșii care sunt acuzați de autorități în legătură cu arestări primesc acuzații de ordin politic, incluzând acuzații de amenințare la adresa statului.

CSW a menționat că între 2009-2010, autoritățile iraniene au reușit să se infiltreze în adunările de casă. Numărul de arestări ale membrilor adunărilor de casă a crescut și arestări continuă să se facă, în special împrejurul sărbătorii Nașterii Domnului. Se pare că atunci când autoritățile strâng destul de multă informație despre un grup îi arestează pe membrii. CSW a explicat că autoritățile sunt atente să nu treacă acuzațiile pe hârtie, și că multe sunt articulate verbal întemnițaților. De multe ori, credincioșii care sunt arestați pur și simplu vor fi interogați și eliberați fără să fie inculpați, însă drept rezultat al arestării, acei indivizi vor fi supravegheați după aceea. Aceia care sunt inculpați li se impută acuzații de natură politică, ca spionaj sau amenințări la adresa statului.

CSW a făcut referire la cazul lui Șahin Lahouti care a fost arestat pe 12 octombrie 2012 într-un grup de opt persoane, când autoritățile au efectuat o razie asupra unei întâlniri de rugăciune.

Grupul a fost condamnat pe 16 iulie 2013 în temeiul acuzațiilor de „acțiuni efectuate împotriva siguranței naționale” și „propagandă împotriva ordinii sistemului”. Un membru a fost condamnat la șase ani, alt membru la cinci ani, doi alți membrii la trei ani și Șahin Lahouti împreună cu alt membru la doi ani și jumătate în timp ce ultimii doi membrii au primit o sentință de un an de închisoare. Conform informațiilor primite de la CSW, Lahouti a fost eliberat din închisoare chiar înaintea sărbătorii Nașterii Domnului în decembrie 2013, cu un avertisment de a nu mai participa la alte activități creștine și de curând a fost iar băgat în închisoare.

Privitor la consecințele pentru familiile de credincioși care sunt arestați, CSW a precizat că în situația în care cauțiunea, deseori exorbitantă (669.000 RON a fost menționată drept exemplu), a fost stabilită, familia este deseori afectată economic.        Deseori o ipotecă pe proprietatea familiei va fi obținută în schimbul renunțării la cauțiune. Aceste sume par a fi concepute pentru a paraliza economic familia. Câteodată membrii familiei credincioșilor întemnițați sunt de asemenea hărțuiți de către autorități ca mijloc de intimidare. Altă formă de intimidare din partea guvernului a credincioșilor care se află în închisoare este anularea vizitelor familiei fără nicio explicație.

Când vine rândul subiectului condițiilor din închisorile unde se află credincioșii, CSW a auzit rapoarte de folosire a torturii și bătăi crunte aplicate de personalul închisorii, dar și de ceilalți deținuți. Refuzarea sau întârzierea oferirii tratamentului medical au fost menționate de CSW ca alt exemplu de condiții grele. Pe de altă parte s-a adăugat că poate fi dificil să obții informații exacte despre adevărata cruzime a condițiilor din închisoare din cauză că creștinii care au fost întemnițați din pricina credinței lor nu detaliază astfel de rapoarte deoarece se văd ca „suferind pentru Evanghelie” într-un fel asemănător cu creștinii din biserica primară și prin urmare păstrează tăcerea cu privire la astfel de chestiuni. Acest fenomen nu este limitat doar la creștinii iranieni.

www.vesteabuna.wordpress.com