Alegerea Magdei. Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (2)

Vezi și:

Persecuția creștinilor din Iran…

O prezentare istorică succintă a relațiilor dintre musulmani și creștini (pentru a înțelege persecuția creștinilor din Iran)

Când divorțul sfărâmă o familie, majoritatea tribunalelor pun interesul copiilor pe primul plan referitor la custodie. Însă în Iran nu este așa. Dacă ești un creștin căsătorit cu un musulman, copiii trebuie să trăiască cu musulmanul. Aceasta-i legea. Astfel că creștinii care au un soț musulman pot să ajungă să fie obligați să aleagă între credința și copiii lor.

Fiind ademenită într-un mariaj cu un om ce se dădea drept creștin, Magda Montazami a fost obligată să facă acea îngrozitoare alegere. În continuare ea își relatează povestea, argumentând de ce nu regretă că l-a ales pe Hristos.

O căsătorie „din dragoste”

Am fost crescută într-o familie creștină și slujeam cu pasiune din adolescență. Chiar îmi plăcea să merg la biserică și chiar îmi amintesc într-o zi că i-am spus mamei cum aș fi dorit să trăiesc într-o biserică. Ca adolescentă eram o membră activă a corului și slujeam la Școala duminicală.

Eram singura creștină din întreaga universitate și colegii mei obișnuiau să spună că eram diferită de ei. Nu puteam vorbi în mod deschis despre credința mea, dar eram bucuroasă că oamenii totuși știau că îl iubesc pe Hristos. În al doilea an la universitate, am ajuns să cunosc un bărbat ce părea să știe destul de multe despre mine și familia mea. El a aflat că eram creștină și mi-a spus: „Și eu îl iubesc pe Isus. Vreau să îți cunosc familia”.

Pe atunci, casa noastră slujea drept casă de adunare¹ pentru credincioșii locali și tatăl meu era pastorul. Noul meu amic a început să vină la adunările noastre și după ceva vreme mi-a spus că s-a îndrăgostit de mine și că vroia să mă ia de nevastă. Trei luni mai târziu ne-am logodit și apoi ne-am căsătorit. Am crezut că dragostea lui era adevărată.

„Urâta” realitate

Cum ne-am căsătorit mi-am dat seama de cruda realitate: soțul meu nu era un creștin. Felul în care se purta cu mine s-a înrăutățit. Nu îi plăcea să îmi vizitez familia și mă ura pentru credința mea creștină, numindu-mă „ghiaură” și „apostată”. El mă tot amenința pe mine și pe familia mea că ne va denunța la autoritățile islamice ca să ne spânzure pentru că eram creștini. Deși nu era un musulman practicant, el recita intenționat versuri din Coran în fiecare noapte cu voce tare doar pentru a mă irita.

Într-o zi l-am întrebat de ce s-a mai însurat cu mine din moment ce mă ura pe mine și pe familia mea atât de mult. Fără rușine el a răspuns că pe când încă eram la universitate într-o zi m-a urmărit până acasă și văzând că locuiesc într-un cartier bun și că eram o fată frumușică a decis că eram demnă de el! Asta a fost ca și cum ar fi turnat apă rece ca gheața peste sentimentele mele! Nu credeam că cineva ar fi putut să se căsătorească pentru asemenea motive superficiale.

Nașterea și separarea

Simțindu-mă fără de ajutor și singură, m-am rugat ca Dumnezeu să îmi dea un copil. Vroiam să fiu mamă, dar soțul meu spunea că nu vroia un copil de la o femeie „apostată”. Dumnezeu mi-a auzit rugăciunile și mi-a dat un copil. Perioada sarcinii a fost pentru mine una foarte stresantă și soțul meu mi-a spus că un copil care are o mamă ca mine nu va avea niciun căpătâi. După nașterea fiicei noastre, atitudinea lui doar s-a înăsprit și pe când ea avea doar patru luni și jumătate ne-a silit să plecăm din casa lui. Viața era grea. Soțul meu refuza să divorțeze de mine, însă în același timp nu ne întreținea pe mine și pe fiica mea și nici nu îmi dădea permisiunea să îmi caut de lucru. Conform legii islamice iraniene, soțul trebuie să îi dea permisiunea soției să lucreze. Mulțumim că familia mea ne susținea financiar. Din când în când soțul meu venea acasă la noi să ne ia fetița pentru câteva ore și apoi o aducea înapoi. Într-o zi a luat-o, dar nu a mai adus-o înapoi. El a argumentat că conform legii islamice, eu ca „ghiaură” nu eram în stare să am grijă de copil. Între timp a și divorțat de mine.

„Dezice-te de credința ta și îți vom da fetița”

Imediat am angajat un avocat să recâștig custodia fetei mele. Ea avea doar doi ani și jumătate și avocatul meu mi-a spus că conform constituției Iranului o fetiță poate sta cu mama ei până la vârsta de nouă ani. Dar în ziua audierii la tribunal, judecătorul mi-a spus că legea din constituție nu se aplică în cazul meu. Judecătorul mi-a spus: „Există o singură modalitate prin care poți să capeți custodia fetei tale. Dacă revii la islam și renunța la credința ta creștină, ți-o vom da pe fiica ta.”.

Avocatul meu era foarte fericit. M-a îndemnat să accept propunerea tribunalului și să mă prefac că nu mai sunt creștină. Acela a fost un moment de coșmar. Pe de-o parte chiar îmi iubeam fiica și vroiam să o recap cu orice preț, dar pe cealaltă parte îl iubeam pe Isus și îi simțeam prezența Sa vie pe parcursul vieții mele. Nu puteam să mă fac să îl reneg pe Isus. Adânc în inima mea, am simțit pacea dată de faptul că Dumnezeu era în control. În timpul acelor momente încărcate de tensiune, simțeam ca și cum Isus îmi aștepta răspunsul. De ce L-aș alege pe El în locul fiicei mele? I-am spus judecătorului că niciodată nu îl voi renega pe Isus. Astfel că tribunalul a decis în favoarea soțului meu luându-mi fiica.

Acesta a fost cel mai întunecat capitol al vieții mele. Nu mai puteam de dorul fetiței mele. Îmi petreceam zilele mirosindu-i hăinuțele, gândindu-mă ce face și plângând. M-am izolat mult și mă atacam foarte ușor. Simțeam că mi s-a făcut o nedreptate și am devenit deprimată. Petreceam ore în șir singură plângând în cameră.

Cutremurul din Barn: Magda devina mamă a multora

Am fost scoasă forțat din izolarea mea de către una din cele mai negre tragedii din istoria noastră: cutremurul din orașul Bam din sudul Iranului. Am văzut scene îngrozitoare de distrugere la televizor: oameni bocind și plângând pierderea celor dragi. Cu ușurință am putut să mă identific cu ei, după cum și eu îmi plângeam pierderea preaiubitei fiice. Într-o zi, un prieten de-al meu care acum se află în închisoare pentru credința sa creștină, m-a sunat și m-a rugat să lucrez cu el și cu alții pentru ajutorarea oamenilor din Bam.

Cuvintele înțelepte ale unei mame

I-am spus prietenului meu creștin că nu puteam să ajut, gândindu-mă că dacă aș fi fost o mamă bună Dumnezeu m-ar fi lăsat să îmi cresc copila. După apelul său telefonic, mama a venit în camera mea. Ea a spus: „Vreau să îți spun ceva. Când ai avut încredere în Dumnezeu la tribunal și nu ai renunțat la Isus, Dumnezeu a fost cu tine. De asemenea, El e cu tine acum și nu te-a abandonat. Încrede-te în el și ca mama lui Moise, încredințează-ți fiica în mâinile grijulii ale lui Dumnezeu. El va avea grijă de fiica ta și o va îndruma pe râul vieții și într-o zi o va aduce înapoi la tine.”

Cuvintele mamei mele m-au încurajat foarte tare, așa că m-am decis să îl sun pe prietenul meu să-i spun că voi veni să dau o mână de ajutor. Am stat în orașul Bam pentru un an și în timp ce am ajutat copii orfani Dumnezeu m-a învățat multe lecții importante. El a săvârșit minuni incredibile în viața mea, cea mai importantă dintre ele fiind conștientizarea faptului că sunt un instrument de valoare în mâinile lui Dumnezeu.

Am fost mama multora

El mi-a permis să împărtășesc dragostea mea maternă copiilor care nu doar își pierduseră mamele, ci întreaga familie. Am avut ocazia să le cântăm cântări creștine și să le spunem despre dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Și în ciuda potențialelor pericole, de asemenea am avut oportunitatea să ne rugăm cu oamenii din Bam și să le spunem despre Isus. Am fost mama multora și Dumnezeu s-a revanșat din plin pentru zilele negrele ale vieții mele. Dumnezeu mi-a dat șansa să mă redescopăr pe mine și talentele mele, dându-mi seama că îmi pot folosi abilitățile pentru gloria Sa. Însă cel mai important a fost că a pus cântări de bucurie și mulțumire pe buzele mele, lucruri care nu le mai făceam de mult timp.

Încă aștept

După Bam, Dumnezeu m-a folosit și în alte locuri. În timp ce scriu aceste rânduri, mai am până când îmi voi vedea fiica, deși uneori vorbesc cu ea la telefon. Dar pot spune cu încredere deplină că nici măcar pentru un moment nu regret decizia din tribunal de a-l alege pe Dumnezeu în schimbul fiicei mele. Speranța în adevărul că Dumnezeu m-a iubit pe mine și pe fiica mea mă fac să continui și încă aștept, dar știu că Dumnezeu este credincios. El a auzit rugăciunile înălțate pentru fiica mea și El va avea ultimul cuvânt de spus.

sursa

1. Despre situația adunărilor de casă din Iran vor urma câteva postări cu relatări din surse verificate și credibile. Creștinii evanghelici din Iran sunt în număr tot mai mare și guvernul iranian este foarte îngrijorat din acest motiv. Singurul fel în care se pot aduna creștinii evanghelici iranieni este în adunări clandestine de casă, deși sunt rapoarte care relatează despre un număr foarte mare de creștini cu totul izolați, a căror singură legătură cu alți creștini este internetul, sau televiziunea prin satelit și eventual faptul că la convertire au fost ieșiți în una din țările vecine pentru a fi botezați. (n.n.)

Ai citit, dă mai departe!

www.vesteabuna.wordpress.com