sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Adunările de casă din Iran (3)

(Această postare este traducere de pe un raport oficial al Serviciului de Imigrări Danez, capitolul 3)
Adunările de casă, structura/organizarea Adunărilor de casă și a activităților lor

       O organizație internațională din Turcia susținea că nu are informații cu privire la numărul de Adunări de Casă din Iran, dar credea că numărul acestora crește pe zi ce trece. Este imposibil de oferit un număr al Adunărilor de Casă din Iran. Adunările de Casă erau deja numeroase din pricina presiunii la care erau supuse diferite clădiri evanghelice și protestante care se aflau “deasupra solului” (la vedere, oficial, n.n.)(referința se face la 4.1). În continuare se detalia că majoritatea Adunărilor de Casă nu existau pe termen lung. Adunările se roteau destul de mult, schimbând locații și membrii. Aceasta se întâmplă și din cauza monitorizării la care sunt supuși și care îi obligă să le închidă și să deschidă noi adunări în noi locații. Ar fi greu de ținut în funcțiune aceeași Adunări de Casă doi ani la rând de exemplu din pricina riscului de monitorizare din partea autorităților. Prin urmare, detectarea mai multor Adunări de Casă apărând ici-colo nu ar putea fi neapărat un indicator valid al unei adevărate creșteri a numărului de Adunări de Casă. Când a fost întrebat despre zone cunoscute unde sunt Adunări de Casă, sursa a menționat Teheran, Rașt, Șiraz și Isfahan ca fiind orașe unde par a fi multe Adunări de Casă. De asemenea, acesta ar putea fi un indicator al concentrării organelor guvernamentale de aplicare a legii asupra grupurile de credincioși din aceste orașe.


      Cum a început să se pună presiune pe adunările din marile orașe, a început să ia amploare fenomenul Adunărilor de Casă, acest fenoment dezvoltându-se și în orașe mai mici și la sat, creștinii (vorbitori de farsi) neavând vreo altă opțiune decât să se adune în Adunări de Casă, conform lui Mansour Borji.

      Mansour Borji ne-a relatat că este foarte greu de estimat numărul de Adunări de Casă și că nicio sursă nu oferă o cifră exactă. El a spus că în 2003 a aflat despre o rețea de Adunări de Casă care avea 31 de Adunări de Casă în Iran. Acum, această rețea a crescut la peste 4000 de Adunări de Casă. Adunări de Casă există de-a lungul și de-a latul Iranului, în sate și în diferite provincii, conform sursei.

     În continuare, sursa a spus că unele Adunări de Casă sunt legate de o rețea (prin pastorii lor), iar unele nu sunt. Unele grupuri găsesc mesajul lui Hristos la televiziunea prin satelit. Altele găsesc informații pe internet, împărtășind-o cu prieteni apropiați și cu rude formând apoi un grup. Conform sursei, există câteva reguli de securitate pentru aceia care sunt membrii unei Adunări de Casă conectată la o rețea, una dintre ele fiind aceea de a nu forma grupuri mai mari de 12-15 membrii. Regulile statuează ca conducătorii unei rețele să nu fie cunoscuți de membrii individuali ai unei Adunări de Casă

     Mansour Borji a apreciat că Adunările de Casă pot fi găsite pe tot cuprinsul Iranului în toate orașele și provinciile. Drept exemplu, el a spus că în Mașad, sursele mass-mediei iraniene au relatat că au identificat cel puțin 200 de Adunări de Casă și că până și în Qom, care este considerat unul dintre cele mai sfinte orașe musulmane din Iran, există Adunări de Casă.

       Elam Ministries ne-a relatat că este foarte dificil de oferit cifra câtor iranieni, cu antecedență musulmană, s-au convertit la creștinism. Convertirea este desigur foarte subiectivă, însă, autoritățile iraniene știu bine ce înseamnă să te fii convertit, aceasta însemnând ca acel cineva să nu fie gata să revină la islam. Când un individ a fost convertit și s-a botezat, autoritățile știu că acela cel mai probabil nu se va dezice de credința sa.

        Deși este dificil de cunoscut cifrele exacte ale celor convertiți din Iran, Elam estimează că împrejurul a 500.000 până la 1.5 milioane de iranieni s-au convertit în ultimii 30 de ani și că numărul celor convertiți la creștinism crește. Sursa spunea că există estimări și mai mari ale diferitelor grupuri din diasporă. Cifrele furnizate de Elam sunt bazate pe propria cunoaștere a Adunărilor de Casă și a rețelelor de Adunări de Casă din Iran care sunt conectate cu misiunea lor. Din motive de securitate, diferite Adunări de Casă nu vor știi una de alta, totuși, conducătorul de Adunări de Casă care ghidează diferite Adunări de Casă va știi numărul de convertiți din interiorul rețelei sale. Bazându-se pe aceste informații, Elam estimează că numărul de creștini implicați în lucrare este de cel puțin 500.000.

       Reprezentanții Union Church au estimat că numărul protestanților din Iran este undeva la 300.000. Această cifră este mai mult ghicită și nu se bazează pe vreo statistică, ci pe cunoașterea creștinilor iranieni cu care aceasta se află în contact. În ultimii doi ani a existat o creștere fulminantă a numărului de creștini. Sursa considera că biserica întotdeauna crește sub oprimare și din pricina mai performantei tehnologii și comunicații, mai mulți oameni află despre creștinism. Conform sursei, confesiunea penticostală se bucură de creșterea cea mai rapidă din Iran.

      CSW nu avea informații despre mărimea rețelelor de Adunări de Casă din Iran și a spus că este greu să afli ceva despre acestea din cauza naturii subterane a fenomenului. CSW a comunicat că rețele par a fi peste tot în Iran. În 2011, au fost raportate arestări ale credincioșilor în peste 33 de orașe din Iran și de atunci, numărul de orașe în care s-au efectuat arestări a crescut. Referitor la tipurile de activități care se petrec la o adunare de acest tip, CSW a raportat că acestea ar include activități obișnuite ale adunării, dar că ele s-ar efectua cu grijă. S-a făcut legătura cu un caz de arestări ale unor persoane care au mers la o adunare, aceștia fiind arestați de către autorități pentru că au consumat alcool la Cina Domnului.

      Elam Ministries a explicat că o Adunare de Casă ia ființă în urma unui proces de comunicare față în față: de exemplu, o familie poate că a devenit interesată de creștinism și i-a contactat pe Elam Ministries sau alte misiuni creștine care lucrau cu iranieni, de obicei prin intermediul televiziunilor prin satelit, iar Elam îi va pune în legătură cu o familie creștină care îi va învăța. Cei convertiți știu din instinct că Securitatea este o problemă și Elam de asemenea îi instruiește că nu ar trebui să se întâlnească în grupuri mai mari de 10. Dacă o persoană, sau un grup familial, care sunt interesați de creștinism doresc să intre în contact cu o Adunare de Casă, el sau ea/grupul familial pot fi învățați față în față pentru ceva timp, pentru ca apoi să intre într-o Adunare de Casă. Tipurile de activități care se petrec într-o Adunare de Casă includ predicarea Evangheliei, dar și rugăciunea și slujirea (prin cântări etc.). De obicei acestea se fac încet pentru a nu trezi suspiciuni vecinilor. Treptat, o asemenea frățietate devine o Adunare de Casă tot crescând și evoluând.


      Când au fost întrebați cum obține un asemenea conducător de Adunare de Casă resursele necesare frățietății, cei de la Elam au indicat că sunt diferite rețele care funcționează în Iran și că Elam este doar una dintre mai multele misiuni. Cu toate acestea, Elam deține multe resurse astfel că și alte misiuni apelează la ei pentru resurse de care ar avea nevoie, iar Elam nu pune întrebări.

      Referitor la activitățile din Adunările de Casă, un ONG din Turcia a informat delegația că conform informațiilor furnizate de către refugiați, credincioșii se întâlnesc în principal pentru rugăciune și cântare. Conform cunoștințelor organizației, nu există activități de misionariat care să fie legate de Adunările de Casă. Majoritatea iranienilor sunt introduși în mișcarea Adunărilor de Casă prin prieteni sau membrii ai familiei care s-au convertit.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.