Femeie musulmană descoperă adevărata pace și identitate în Dumnezeu | CBN News

DE-A VALMA #42 | "Semiluna", cu Vladimir Pustan și Vladimir Pustan Jr.

Încă o biserică bizantină din Turcia, transformată în moschee, după Hagia Sofia

Turcia deportează creștini străini sau le blochează întoarcerea, potrivit unor surse

 

Sute de creștini străini au fost forțați să părăsească Turcia sau le-a fost interzisă întoarcerea acasă din cauza a ceea ce pare a fi țintirea comunității creștine protestante de către guvern, spun avocați.

Mulți, asemeni lui Carlos Madrigal de Spania, au slujit în conducerea unor biserici protestante din țară de ani de zile. Astfel de străini au trăit în țară ani de zile, formând familii și cumpărând proprietăți, potrivit cu un cercetător de la Middle East Concern (MEN).

Madrigal a locuit în țară mai mult de 19 ani pe o viză de cleric, drept liderul spiritual al Istanbul Protestant Church Foundation (IPCF), potrivit cu o declarație a unui grup. La aeroport în noiembrie 2019, i s-a emis o ștampilă în pașaport, care și-a dat seama că îl va împiedica să se întoarcă în Turcia dacă părăsea țara, deci a decis să își anuleze călătoria și să conteste decizia, potrivit unor rapoarte publicate.

Madrigal a apărut la televiziunea turcă în iunie pentru a evidenția faptul că nu vedea nici un motiv clar pentru care i se interzicea întoarcerea în țară, a spus cercetătorul MEC.

Menționând că interdicția împotriva lui Madrigal a fost emisă în noiembrie 2019, IPCF a declarat: Este foarte trist că trebuie să vă informăm că începând cu 2019 a fost din ce în ce mai dificil pentru clericii protestanți străini care slujesc în Turcia să fie rezidenți ai țării noastre.

Respins

Ministerul de Interne al Turciei a notificat un alt creștin străin. Nativă din SUA, Joy Anna Subasigüller, mamă a trei copii, căsătorită cu un pastor turc, pe 5 iunie viza familiei sale a fost respinsă, potrivit cu publicația germană Deutsch Welle (DW).

Subasigüller, care a trăit în Turcia 10 ani, este o mamă casnică a trei copii de 2 și 4 ani și de 4 luni. Copiii săi, asemenea tatălui lor, pastorul Lütfü Subasigüller, sunt cetățeni turci, și ea suspectează că decizia deportării ei are legătură cu lucrarea sa creștină, potrivit DW.

Pastorul Subasigüller a fost uimit că autoritățile turce le-ar fi cerut să își părăsească locuința și rudele din Turcia, a relatat el DW. Cuplul plănuiește să conteste decizia la judecătorie.

Alt caz, implică un pastor american în Istanbul, care era pe cale să zboare înafara țării din Istanbul împreună cu familia pe 24 iunie. El a aflat că nu îi era permis să se întoarcă în Turcia, și-a anulat zborul și a depus contestație, potrivit Christian Solidarity Worldwide (CSW).

Alt străin, locuitor al Turciei, Hans-Jurgen Louven din Germania, investise mai mult de 20 de ani în turismul cultural și religios în țară cu încurajări și asigurări din partea oficialilor locali. În august 2019 o cerere de reînnoire a vizei sale de rezidență a fost respinsă, și i s-a ordonat să părăsească țara în 110 zile, potrivit grupului creștin pentru suport Open Doors’ World Watch Monitor.

Interdicția De Facto

Se estimează că aproape 35 de muncitori creștini au primit interdicții similare în 2019 și în 16 de la sfârșitul lui iunie, potrivit cercetătorului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord ai CSW.

Interdicțiile pot trece neobservate de cei care nu sunt suspicioși. cum străinii creștini părăsesc țara la aeroporturi, oficiali ștampilează un Cod N-28 în pașapoartele lor, potrivit IPCF. În mod oficial codul indică faptul că au nevoie să obțină o aprobare specială pentru a reintra în țară prin intermediul ambasadei țării lor, dar cei care au încercat să o obțină au fost refuzați, în esență, codul reprezintă o interdicție de facto, a spus cercetătorul MEC.

Codul N-28 poate de asemenea să fie folosit pentru a refuza reînnoirea vizei, potrivit IPCF.

Cei care luptă împotriva interdicției descoperă că judecătoriile administrative nu oferă accesul avocaților la rapoartele cu informații din Turcia, potrivit cercetătorului MEC. Avocații speră că vor avea mai mult succes apelând la curtea constituțională și, dacă nu, atunci la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a spus el.

Efectul asupra bisericilor

Faptul că sunt țintiți creștinii străini pune presiune pe mica și vulnerabila comunitate protestantă, care se bazează pe străini pentru instruirea religioasă și, uneori, pentru finanțare, spun avocații.

Aceasta îi va priva de susținere și îi va face să se simtă izolați și abandonați, a spus cercetătorul CSW.

Sunt aproximativ 10 000 de protestanți din Turcia și frecventează 170 de biserici, multe dintre ele fiind biserici de casă, în comunitatea musulmană copleșitoare de 84.3 milioane de oameni, a spus cercetătorul MEC.

În timp ce Turcia aprobă în mod oficial libertatea religioasă, inclusiv convertirea de la islam, avocații spun că presiunea împotriva creștinilor străini în țară, a început să crească în momentul în care pastorul american Andrew Brunson a fost întemnițat pentru terorism fals din 2016 până în 2018.

Câțiva creștini cred că o listă neagră se poate să fi început în perioada în care autoritățile încercau să adune dovezi împotriva Pastorului Brunson, a spus cercetătorul MEC. S-a observat că mulți dintre cei cu interdicții au luat parte la trei conferințe creștine, a adăugat el.

Creștinii străini și locali iubesc Turcia, a adăugat el, spunând că o parte vor avea de luat în calcul costurile rămânerii în lumina întâmplărilor recente.

Mihai Neamțu 🔴 Revolta omului demn și tăcut va fi auzită și la noi. Foarte curând...

Acum câțiva ani, compania aeriană British Airways i-a interzis unei însoțitoare de zbor creștine să mai poarte la piept cruciulița, asta pentru a nu ofensa sensibilitatea unor pasageri musulmani, atei sau agnostici. În 2006, legea intitulată „Equality Act” a obligat organizațiile catolice din Marea Britanie să accepte, împotriva libertății de conștiință a părinților naturali sau a călugărițelor-surori, adopția copiilor de către cuplurile homosexuale. În luna aprilie 2008, dioceza romano-catolică din Nottingham și‑a închis activităţile legate de adopţii. În Statele Unite, un antrenor de fotbal american a fost concediat pentru simplul fapt c-a rostit o rugăciune scurtă de mulțumire după încheirea meciului.

Toate aceste sminteli au dat naștere, în ultimii ani, revoluției bunului-simț. Așa au câștigat alegerile Donald Trump, Jarosław Kaczyński, Sebastian Kurz și alți lideri europeni. Ce i-a enervat pe cetățeni? Disprețul elitelor la adresa omului de rând. Demonizarea gândirii libere. Etichetele mincinoase lipite de radicalii Stângii. Propaganda globalistă acuză orice patriot de „rasism” sau xenofobie. Vinovăția noastră? Faptul că afirmăm existența unor diferențe majore între culturi și civilizații, între Somalia și Elveția, între Polonia și Pakistan.

E oare o formă de extremism refuzul migrației în masă? Cine mai îndrăznește să afirme principiul suveranității care spune că orice țară este o țară pentru că are legi, instituții de apărare și... granițe? Până la urmă, guvernele naționale sunt chemate să asculte de cetățeni, nu de activiștii camuflați sub umbrela unor ONG-uri internaționale.

În Statele Unite, a fost acuzat de „islamofobie” agentul FBI care a depistat și anchetat membrii unei rețele jihadiste implicate în atacul terorist din San Bernardino. Corectitudinea politică nu s-a oprit aici.

Miliția gândirii i-a acuzat de „sexism” pe toți oamenii de știință care au negat fluiditatea genurilor, observând diferențele de ordin fiziologic, psihologic și cromozomial între bărbați și femei. Și totuși: motorul de căutare Google îți va spune (prin funcția auto-search) că bărbații, da, pot avea ciclu menstrual (Man Can Have...).

Pentru a-și intimida adversarul, războinicii justiției sociale operează cu noțiunea de culpă colectivă: „toți bărbații albi sunt sexiști în mod subconștient”. De ce suntem defecți? Pentru că suntem curtenitori. Pentru că mai cumpărăm o floare, deschizând ușa unei doamne sau ridicându‑ne în picioare la sosirea unei femei într‑o încăpere. Regulile tradiției trebuie abolite, spun progresiștii, ca și distincția „expirată” între mârlani și aristocrați.

Comisarii PC i‑au acuzat de homofobie pe brutarii evrei și pe cofetarii creștini care n‑au vrut să pună curcubeul gay pe un tort de nuntă. Socotind că ei înțeleg logica progresistă a Istoriei, sexomarxiștii îi acuză pe conservatori că sunt „depășiți”. De aici și atacul vehement asupra creștinilor, ridiculizați și batjocoriți cu orice ocazie-n spațiul public.

Peter Costea 🔴 Hagia Sophia – extinderea genocidului creștinilor?

În 30 de ani, între 1894 și 1924, Turcia a exterminat aproape 2 milioane de creștini: creștinii pontici, creștinii din insulele ionice, creștinii asirieni și creștinii armeni, cazul celor din urmă fiind foarte bine cunoscut.

Aceste date statistice, istoricul masacrului și motivațiile sultanilor sunt temele majore abordate în The Thirty-Year Genocide: Turkey's Destruction of Its Christian Minorities, 1894-1924 / Genocidul de 30 de ani: Distrugerea minorităților creștine din Turcia, 1894 - 1924 [Recenzie: www.spectator.us]

Autorii cărții sunt Benny Morris și Dror Ze'evi și a fost publicată anul trecut.

În opinia autorilor, "there would not be a Turkish nation without the destruction of its Christian people" ("nu ar exista o națiune turcă fără distrugerea minorităților ei creștine"). În acele timpuri, creștinii erau priviți ca inamici interni, agenți ai marilor puteri (creștine) de atunci.

Să fie ultima manevră a lui Erdogan, în speță transformarea unui simbol sacru al creștinismului în moschee, parte a acestui plan?

După 1924, creștinismul practic a dispărut din Turcia. Acum doi sau trei ani Turcia a aprobat construirea primei biserici (ortodoxe) în Turcia după 1924, adică în aproape un secol.

Misionarii străini, în special americani, întâmpină dificultăți serioase încercând să ajungă în Turcia, să locuiască acolo ori să misioneze pentru creștinism. Aproape în permanență un pastor american e arestat și întemnițat în Turcia și mai in permanență se duc tratative diplomatice între Turcia și Statele Unite pentru eliberarea lor.

Din nefericire, intoleranța față de creștini și politica de exterminare continuă, în Iran, Irak, Siria, Egipt etc. Iar acum, se pare, și în Turcia, prin transformarea simbolurilor istorice creștine în moschei. Politica aceasta a început din porunca lui Mohammed cu sute de ani în urmă și continuă.

Tocmai a fost publicată o carte, luna trecuta, care constituie o cronică a eliminării creștinilor din Orientul Mijlociu. Cronica începe odată cu războiul lui Bush în Irak, acum mai bine de 15 ani, fiind scrisă de un avocat creștin american care s-a mutat în Irak după izbucnirea războiului.

Din Irak, politicile de exterminare a creștinilor s-a extins în tot Orientul Mijlociu, Yemen, iar acum și în Africa. [Recenzie: www.thepublicdiscourse.com]

Peter Costea 🔴 Hagia Sophia – încă un atac psihologic împotriva creștinismului

Numesc lucrul acesta nu progres, ci involuție. Investim timp, energie, resurse financiare enorme pentru a transforma societatea globală în una mai tolerantă, în care respectul pentru confesiuni, civilizații și culturi diferite devine mai pronunțat.

Decretul semnat de Erdogan pe 10 iulie este o dovadă că nu facem progres în această direcție, ci pași decisivi înapoi. Dacă la acest gest atât de tragic adăugăm atacurile teroriste împotriva creștinilor (care mai în toată lumea aparțin teroriștilor musulmani), concluzia e și mai tristă: suntem ținta unui genocid calculat, sistematic și bine programat. Un genocid lent, mai mult sau mai puțin tacit, mai mult sau mai puțin agresiv, mai mult sau mai puțin deschis.

În 2020, China persecuta creștinii mai mult ca oricând din anii 1970 încoace, anarhiștii anului 2020 atacă mai mult ca oricând bisericile și simbolurile creștine amplasate în spațiul public în America, iar teroriștii Boko Haram și alții atacă și ucid mai mulți creștini în 2020 în Nigeria, Niger, Mali, Congo, Mozambique, Tanzania, Uganda etc. ca oricând.

Să fie asta doar o coincidență?

E posibil ca Erdogan să se fi folosit, ori, îndrăznesc să spun, inspirat în acțiunea lui, de evenimentele acestea atât de tragice pentru creștinism care s-au petrecut în doar ultimele 3 ori 4 luni? Occidentul tace, fiind paralizat de coronavirus, colapsul economic, anarhie, un simțământ al vinovăției în raport cu trecutul.

Nu se aud voci care să condamne Turcia și pe Erdogan. Critică, da, dar cuvinte de dezaprobare categorică, nu. Casa Albă a ales tăcerea. Rusia a fost mai vocală. Presa europeană a fost critică, dar Uniunea Europeană a ales și ea tăcerea.

Urmăresc zilnic declarațiile relevante care parvin din Parlamentul European, dar nu se spune nimic la adresa Hagiei Sophia. Subiectul favorit rămâne Polonia catolică și atacurile susținute împotriva polonezilor și a lui Duda. Parlamentul European e critic la adresa Turciei doar când critică politica lui Erdogan privind "minoritățile sexuale".

Să nu ne înșelăm: acțiunea lui Erdogan este un act de agresiune psihologică la adresa tuturor creștinilor. A fost un act deloc necesar din partea lui având în vedere că în Istanbul există peste 3.000 de moschei, multe dintre ele foste biserici creștine.

Erdogan și-a ales cu grijă ținta, ținând să ofenseze mai mult de o treime din populația planetei.

Gestul lui, însă, este și un atac frontal la adresa creștinilor ortodocși. Este și o crimă împotriva civilizației europene creștine. Timp de 900 de ani acest simbol al creștinismului a stat la încrucișarea drumurilor istoriei, a civilizațiilor, a diferitelor curente creștine. Este un simbol cu care s-au identificat miliarde de creștini de-a lungul celor 2000 de ani de creștinism. Anual, milioane de persoane, în marea lor majoritate creștini, vizitează Hagia Sohpia.

Există, însă, ceva și mai simbolic dincolo de acest act negândit a lui Erdogan de agresiune psihologică? Greu de spus, dar ne dă de gândit.

Germania se pregăteşte să redeschidă lăcaşele de cult, în urma unei hotărâri a Curţii Constituţionale, sesizată de o asociaţie musulmană

Germania decide joi o redeschiderea a lăcaşurilor de cult în anumite condiţii, în pofida epidemiei covid-19, a declarat joi - la o zi după o hotărâre a justiţiei care sancţionează închiderea completă a acestora - o sursă pentru AFP.

Cu condiţiile să se respecte o distanţă minimă între credincioşi şi ca aceştia să poarte o mască, ”adunările religioase se vor putea ţine din nou”, se arată într-un document pregătit de Guverul Angelei merkel.

Documentul urma să fie aprobat joi după-amiaza împreună cu landurile.

Instanţa supremă a justiţiei germane a autorizat miercuri seara - în anumite condiţii - redeschiderea lăcaşurilor de cult, în pofida pandemiei noului coronavirus - punând astfel în discuţie restricţii implementate de autorităţi în vederea opririi răspândirii bolii.

Curtea Constituţională federală a fost sesizată cu privire la acest caz de către o asociaţie musulmană din nordul Germaniei, care contesta interzicerea rugăciunii de vinerea într-o moschee - în plin Ramadan - de către autorităţi locale din Saxonia Inferioară.

Instanţa supremă a dat dreptate asociaţiei şi a infirmat o hotărâre a unui tribunal administrativ, care avea la bază legislaţia privind interzicerea adunărilor, inclusiv religioase, din cauza riscului contaminării cu noul coronavirus.

Continuarea pe www.news.ro

Peter Costea 🔴 Lumea islamică întreabă „ce s-a întâmplat cu noi”

Coronavirusul este subiectul care domină mass-media globală, un subiect la care intenționez să revin când vor apărea perspective mai puțin cunoscute, dar relevante.

Astăzi comentez puțin asupra unei apariții editoriale cu relevanță pentru securitatea Europei, dar și a României, cartea lui Kim Ghattas, Black Wave: what happened to us? („Valul negru: ce se întâmplă cu noi?”)

[Recenzie: www.theguardian.com]

Cartea mi s-a părut interesantă și relevantă pentru cei care sunt preocupați, printre altele, de migrația masivă a musulmanilor în Europa, atât din trecut, cât și în viitor, de focarele de conflict armat care mocnesc la doar câțiva mii de kilometri de România și de posibilitatea unui nou val terorist în Europa generat de conflictele armate perpetue între musulmanii Orientului Mijlociu.

Ghattas face o trecere în revistă detaliată a lumii musulmane din 1979 până în prezent. Pentru a înțelege ce se întâmplă azi în lumea musulmană e important să pricepem ce s-a întâmplat în 1979. Conform autoarei, situația politică din Orientul Mijlociu de astăzi este o consecință a trei evenimente majore care s-au petrecut în 1979: (1) revoluția islamică din Iran, din februarie 1979; (2) atacurile islamiste din Mecca din noiembrie 1979; și (3) invadarea Afganistanului de către Uniunea Sovietică pe 24 decembrie 1979.

Primul eveniment a rezultat în conflictul dintre Iran și Arabia Saudită. Conflictul e armat, dar nu direct. E un „proxy war”, adică un conflict armat dus de terți. Războiul dintre Iran și Irak din anii 80; terorismul islamist din Bosnia și Kosovo din anii 90; și războiul civil mai permanent din Yemen, sunt văzute ca niște conflicte în care Iranul susține o facțiune împotriva altei facțiuni susținută de Arabia Saudită.

Iranul a încercat să-și exporte revoluția în Liban, Egipt și Europa, iar Arabia Saudită a contracarat cu sume enorme de bani, promovând o variantă wahhabistă a religiei musulmane în aceste țări.

Atacurile din Mecca din noiembrie 1979 au fost sprijinite de Iran și au dus la un conflict ideologic pentru influența în lumea musulmană între Iran și Arabia Saudită. Conservatorismul musulman saudit a avut mai mult succes și influență, el fiind sprijinit cu sume masive de bani de Arabia Saudită. Iranul are o populație de aproape 3 ori mai mare decât Arabia Saudită, dar Arabia Saudită are resurse financiare mult mai mari.

Invadarea Afganistanului de către Uniunea Sovietică a destabilizat Afganistanul, iar consecințele sunt bine cunoscute. Golul politic cauzat de retragerea sovieticilor din Afganistan a dus la instaurarea Talibanului. Talibanul a generat un număr relativ mare de teroriști înstăriți ori bine finanțați (de tipul ben Laden) de Arabia Saudită, culminând în atacurile din America în septembrie 2001. Acestea din urma au dus la invadarea Irakului și a Afganistanului de către Statele Unite și la destabilizarea întregului Orient Mijlociu.

Primăvara arabă ("Arab Spring") a agravat destabilizarea Orientului Mijlociu prin războaie civile (Tunisia, Libia, Iraq, Siria), ducând la migrația masivă a musulmanilor în Europa.

În consecință, situația geo-strategică pe termen scurt a Europei, inclusiv a României, nu surâde. Ghattas crede că conflictul dintre Iran și Arabia Saudită va continua, cu Statele Unite în spatele Arabiei Saudite.

Impresionantă mărturie a convertirii la creștinism a unui musulman șiit libanez

Marea Britanie: Pacienților considerați „rasiști” sau „homofobi” li se va refuza îngrijirea medicală

Pacienților considerați „rasisti” sau „homofobi” li se va refuza îngrijirea în spitalele de stat NHS Trust, conform noilor reguli care vor intra în vigoare în luna aprilie.

„În prezent, personalul poate refuza să trateze pacienții care nu sunt într-o stare critică, care sunt agresivi verbal sau violent fizic față de personalul medical”, relatează Sky News. „Dar aceste protecții se vor extinde la orice hărțuire, intimidare sau discriminare, inclusiv observații homofobe, sexiste sau rasiste.”

De asemenea, poliției li se vor acorda noi competențe de a urmări „infracțiunile de ură” comise împotriva personalului NHS.

Ceea ce este determinat a fi „rasist” sau „homofob” este o lasat la decizia oricui, deoarece mulți pacienți în vârstă nu sunt familiarizați cu vocabularul “corect politic” și s-ar putea considera că s-au comportat într-un mod rasist sau homofob.

După cum subliniază Jack Montgomery, „La sfârșitul anului 2017, un pacient NHS care a solicitat o asistentă feminină să efectueze un intervenție de col uterin s-a plâns atunci când spitalul a trimis o persoană cu„ un aspect evident bărbătesc… părul închis, un aspect facial și o voce de sex masculin, cu aspect masiv, purtând tatuaje și cu barbă ” care ulterior a declarant că „ Genul meu nu este bărbat. Sunt un transsexual. ”

Linia dintre cazurile medicale critice și non critice este de asemenea pusă în dezbatere. Se va refuza tratamentul unui pacient, deoarece cineva l-a considerat că are o atitudine ofensatoare?

Acest lucru este chiar mai rău decât scorul de credit social al Chinei, care nu a ajuns până acum pentru a pedepsi oamenii prin retragerea tratamentului medical dacă exprimă gânduri incorect politic.

În primul rând, a fost dezamăgirea oamenilor de pe site-urile de socializare, în privința eliminării dreptului la asistența medicală de bază din cauza opiniilor politice sau sociale.

Hristos pentru musulmani 🔴 Sesiune de discuții panel la Biserica Betel Mănăştur Cluj-Napoca

Guvernul norvegian acordă 100.000 de euro pentru transformarea unei biserici într-o moschee

Kjell Ingolf Ropstad, liderul Partidului Popular Crestin Norvegian centrist, a aprobat o subvenție pentru aproape 100.000 de euro care va fi folosită de o comunitate islamică radicală pentru a transforma o biserică care are peste 100 de ani într-o moschee.

Banii se vor îndrepta către Centrul Cultural Islamic – o organizație care are mai multe școli islamice în moscheile lor din Drammen, Oslo și Mjøndalen, unde copiii pot sta peste noapte, relatează Aftenposten.

Nu este prima dată când Ropstad acordă sume mari de bani grupului islamic. În trecut, Centrul Cultural Islamic, care are în total 3.775 de membri înregistrați, a primit aproape 70.000 de euro pentru a transforma o fostă “biserică baptistă” din Stavanger într-o moschee.

M.M. 🔴 Gata, avem și președinte de dreapta și partid de dreapta la guvernare...

Ok, acum că avem și președinte de dreapta și partid de dreapta la guvernare mă aștept să aud că:

* au tăiat pensiile celor care au avut funcții importante în epoca comunistă și acum primeau pensii grase (cum a făcut dreapta în Polonia)

* au tăiat pensiile speciale ale parlamentarilor (cum a făcut dreapta în Grecia)

* au să introducă în Constituție căsătoria între barbat+femeie (ca în Polonia).

* au să interzică prin lege educatia de gen și promovarea "normalității" homosexualității în școli. (ca în Polonia)

* au să susțină puternic prin politici pro-nataliste, familia și au să încurajeze nașterile ca și la noi sporul natural să fie pozitiv ca în Polonia unde guverneaza dreapta.

* au să refuze "refugiații" impunși de Merkel (ca țările grupului de la Visegrad)

* au să adere la grupul de la Visegrad al țărilor Est Europene, a celor care încă mai cred în vechea Europă a conservatorare, și promotoare a valorilor creștine, a libertății de exprimare și a statelor suverane.

* datorită politicilor inteligente de dreapta numărul românilor care se întorc din diaspora o să fie mai mare decât al celor care emigrează.

* România la fel ca Polonia (unde dreapta e la guvernare) va avea baze NATO iar consumabilele (cu exceptia tehnicii militare) militarilor din baza NATO vor proveni de la firmele românești asemeni Poloniei unde acestea le asigură firmele poloneze.

* au să se retragă din Pactul pentru Migrație de la Marakesh.

* au să se retragă din Convenția de la Istanbul cea prin care se impune noua ideologie a egalității de gen.

* au să ceară scuze publice pt ofensa publică adusă celor 3 milioane de români care si-au exercitat dreptul lor constituțional de a convoca un Referendum, numindu-i : infatuati si fanatici religiosi.

* o să vedem taxe și regelementari aberante taiate (cum a făcut dreapta americană)

Și multe altele care nu le mai enumăr deoarece parcă văd că vin cei cu "greaua moștenire" și îi scuză.

Peter Costea 🔴 Un musulman devine creștin – îndemnuri pentru creștinii care au nevoie de încurajare

Vezi și:

Peter Costea 🔴 Un musulman devine creștin – îndemnuri pentru cei sceptici sau atei

Peter Costea 🔴 Un musulman devine creștin – îndemnuri pentru creștinii plictisiți

Postez astăzi al treilea și ultimul comentariu pe marginea convertirii la creștinism a iranianului Sohrab Ahmari, descrisă în cartea lui recent publicată, From Fire, by Water, My Journey to the Catholic Faith (Din foc prin apă, călătoria mea la credința catolică). Primele două comentarii le-am publicat luna trecută.

După câțiva ani în Brownsville, Texas unde era profesor de liceu, Sohrab se mută la Boston împreună cu mama lui unde se înscrie la facultatea de drept. După 3 ani de studii devine avocat. Primește o ofertă bună de la una din firmele prestigioase de avocați din Boston, dar alege profesia de jurnalist la prestigiosul cotidian american The Wall Street Journal. Se mută la New York unde își întâlnește viitoarea soție, iar după câțiva ani e transferat cu profesia la Londra în 2014. La Londra muncește ca șef de birou pentru Wall Street Journal. Continuă să trăiască o viață de beție până când în minte începe să audă întrebarea “when are you going to change”? (Pagina 143) (“când te vei schimba”?)

În care direcție să o ia? Era ateu, cu toate că începuse să citească Biblia mai des și cu mai multă atenție. Să se întoarcă la religia străbunilor lui, la islam? Asta pentru el era exclus, în primul rând pentru că iranienii au fost forțați prin violența să se convertească la islam. Islamul nu e o religie nativă a iranienilor. În al doilea rând, nu putea îmbrățișa islamul pentru că a văzut cu ochii lui, iar familia lui a experimentat, fundamentalismul și totalitarismul islamic vreme de 40 de ani.

Creștinismul, însă, îl atrăgea mai mult pentru că, din perspectiva lui, era o religie a dialogului. Mântuitorul dialoga cu oamenii, le răspundea la întrebări, le discută îndoielile. Nu îi constrângea să se convertească la religia lui. Nu îi forța să-L urmeze.

În acei ani Sohrab citește, pe lângă Biblie, și volumele unor gânditori creștini influenți, Leo Strauss (Natual Right and History, publicată în 1953), care l-au influențat să vadă în creștinism nu doar o credință vie și ușor de înțeles, ci și una rațională, una care nu fuge de știință ci care caută să explice în mod rațional știința din punct de vedere al creației lui Dumnezeu.

A fost influențat și de gândirea lui Leo Kass, filosoful evreu al cărui cărți i-au deschis mintea să înțeleagă că “știința e o religie care pretinde dar nu cunoaște adevărul” (“science is a religion which pretends to but does not know the truh”).

Știința nu dă răspunsuri întrebărilor elementare cu care s-au confruntat oamenii de-a lungul mileniilor: de ce existăm? De ce existăm pe planeta Terra și nu pe alta? De ce avem o conștiință? De ce ne gândim și ne preocupă viața veșnică? De ce ne îndrăgostim? Ori, “where did the inner standard or knowledge originate”? (“care e originea standardelor morale, ale cunoștinței?) (Pagina 158)

În timp, Sohrab conștientizează că mândria personală mai mult ca orice îl împiedică să facă ultimul pas: convertirea la creștinism. Încetează să-l mai citească pe Marx și filosofii atei, așa cum făcute pe vremea studenției, și începe să citească cărți care l-au influențat și îndrumat spre creștinism.

Citește The Five Books of Moses, (“Cele cinci cărți ale lui Moise”) publicată de Robert Alter în 2004. Citește și cartea lui Joseph Ratzinger, Jesus of Nazareth (Iisus din Nazaret) care, zice el, l-a influențat cel mai mult, și din care a înțeles că “the road to the fullest freedom ran through the Cross” (“drumul la plinătatea libertății trece pe la Cruce”) (Pagina 167)

Colegii din biroul din Londra îl influențează și ei pe Sohrab spre bine. Mulți dintre ei erau creștini tineri britanici, neo-protestanți, tineri cinstiți care practicau abstinența, curățenia morală, nu foloseau droguri, alcool ori tutun, tineri care respectau tinerele, relațiile dintre tineri și tinere fiind curate.

În acei tineri Sohrab vede practica concretă și autentică a creștinismului. Dacă cărțile intelectualilor creștini i-au deschis mintea să priceapă adevărurile creștine, tinerii creștini practicanți iau arătat fața reală a creștinismului autentic pus în practică.

Tinerii creștini îl invită pe Sohrab la bisericile lor. La început ezită, dar apoi acceptă. Îi plac slujbele bisericești. Începe să frecventeze și bisericile catolice din Londra. Se împrietenește cu un preot cu care poartă discuții lungi și aprofundate privind creștinismul și rolul central a lui Hristos în creștinism. În final, pe 19 decembrie 2016 se încreștinează, fiind botezat într-o biserică catolică.

Un alt eveniment pe care Sohrab îl discută care l-a îndreptat și mai decisiv către creștinism au fost zilele de sfârșit de an a lui 2016. A fost trimis la Istanbul de Wall Street Journal să scrie un articol despre traficul de emigranți din Orientul Mijlociu și Asia în Europa.

Fiind iranian, s-a infiltrat ușor într-o rețea iraniană care facilita trecerea ilegală a iranienilor din Turcia în Grecia. Cu acel prilej descopere, între emigranți, un număr mare de iranieni convertiți la creștinism. Era copleșit observând-și conaționalii citind Noul Testament în farsi și rugându-se lui Iisus.

Trăim în vremuri de răscruce. Vremurile se schimbă. Ceea ce nu e nou. Vremurile s-au schimbat pe parcursul a mii de ani. Dar adevărul etern care îl învățam din Sfintele Scripturi e dovedit din nou în aceste pagini finale ale cărții lui Sohrab: Hristos stă la răscrucea vremurilor. A fost de la început și va fi până la capăt.

Peter Costea

Peter Costea 🔴 Un musulman devine creștin – îndemnuri pentru creștinii plictisiți

Continui astăzi comentariul început sâmbăta trecută petema cărții fostului musulman iranian, Sohrab Ahmari, From Fire, by Water, My Journey to the Catholic Faith ("Din foc prin apă, călătoria mea la credința catolică"). Ea conține mărturia autorului despre convertirea lui la creștinism. Primul meu comentariu s-a încheiat cu emigrarea lui Sohrab și a mamei lui din Iran în America.

Sohrab și mama lui își încep noua viață într-un mic orășel mormon din Utah. Locuiesc într-o casă mobilă și tânărul Sohrab începe studiile de liceu. E surprins că americanii nu-l poreclesc, nu fac bancuri pe seama lui ori a religiei lui musulmane și nu-l marginalizează. E surprins că e inclus în activitățile sociale ale liceenilor și se integrează rapid în viața americană. Din nefericire pentru el, se împrietenește cu niște băieți și începe să bea.

La terminarea liceului se înscrie la o universitate din Salt Lake City, unde studiază filosofia. Vreme de doi ani locuiește într-un apartament cu doi băieți mormoni. Continuă să abuzeze alcoolul. Devine ateu. Începe să citească tomurile imense ale marilor scriitori atei, cărți care nu erau disponibile în Iranul totalitar. Ajungând la Marx, devine comunist, iar apoi membru al Partidului Comunist American, cunoscut cu numele de the Socialist Workers' Party. Devine anti-american, anti-imperialist, anti-capitalist, adept al doctrinelor modificărilor climatice. În alte cuvinte "progresist". De la o vârstă foarte fragedă.

Până într-o zi, când, fiind singur în apartament, vede pe masa din sufragerie Biblia. Plictisit, o deschide. La întâmplare, Biblia se deschide la Evanghelia după Matei 25 unde este relatată trădarea Mântuitorului. Mai mult nu citește, închide Biblia, dar istorioara vânzării Mântuitorului îl urmărește. Iată, își zice el, un om care a suferit pe nedrept, a fost vândut, a fost ucis pe nedrept, dar nu s-a opus celor care-l asupreau. Nu a făcut și nici nu a lansat o revoluție împotriva nedreptății făcute Lui. Conform paradigmei lui Sohrab de gândire, Mântuitorul era "victima" unui sistem abuziv, nedrept, asemenea "victimelor" capitalismului imperialist, adică proletariatul.

Următorii doi ani de facultate îi face la University of Washington in Seattle, statul Washington, unde continuă să ducă o viață destrăbălată. Universitatea fiind foarte "progresistă", ea tolera tot felul de stiluri de viață toxice. Rămâne ateu și continuă să-și umple mintea cu idei ateiste si comuniste. Rămâne membru al Partidului Comunist American, grupul comunist din cadrul universității fiind destul de mare. Împreună cu amicii comuniști participă la marșurile anti-capitaliste din Seattle și la grevele muncitorilor de la Boeing și de la fabricile de mașini.

Prilej cu care își dă seama că în America nu există "proletariat", adică materialul de care Marx avea nevoie să schimbe lumea prin revoluția comunistă. Devine surprins să afle salariile exorbitante ale muncitorilor în grevă și începe să pună la îndoială ideile comuniste. Rămâne, însă, ancorat în mișcarea pentru "dreptate socială" și alege să devină învățător la clasele primare.

Prima slujbă pe care o acceptă e în Brownsville, Texas, un oraș unde se întâlnesc două civilizații extreme, cea americană și cea coruptă a Mexicului. Sohrab preda cursuri la clasele elementare la copiii imigranților mexicani și de culoare. Oricâtă răbdare are el cu copiii, învățătura nu se prinde de ei. Din ce cauza? Copiii sunt săraci și dezavantajați. Dacă ar fi din familii bogate, ar învăța mai bine. Așa era învățat să gândească.

În Brownsville, însă, gândirea începe să i se schimbe. Unul dintre învățători e un israelian ortodox care credea în Dumnezeu, ținea Sabatul și nu dădea note de trecere la elevii care nu învățau. Cei doi devin prieteni. În timp, israelianul îi deschide mintea lui Sohrab să înțeleagă că sărăcia nu are nimic de a face cu lipsa de interes a copiilor în a învăța. Totul are de a face cu familia și educația de acasă. Majoritatea copiilor, mai ales a celor de culoare, parveneau din familii unde tata ori mama lipseau, se consuma alcool, droguri, se practica promiscuitatea sexuală, iar copiii trăiau mai mult pe stradă decât în prezența părinților lor.

În timpul verii, Sohrab și toți învățătorii claselor primare sunt trimiși la New York pentru cursuri de specializare. Mai bine zis, spune Sohrab, "cursuri de îndoctrinare". Sohrab își petrece serile și nopțile la New York asemenea unui desfrânat. Se îmbată în fiecare zi, se agață de tinere, înjură, începe să ia droguri.