În 30 de ani, între 1894 și 1924, Turcia
a exterminat aproape 2 milioane de creștini: creștinii pontici,
creștinii din
insulele ionice, creștinii asirieni și creștinii armeni,
cazul celor din urmă fiind foarte bine cunoscut.
Aceste date statistice, istoricul
masacrului și motivațiile sultanilor
sunt temele majore abordate în The Thirty-Year Genocide: Turkey's Destruction
of Its Christian Minorities, 1894-1924 / Genocidul de 30 de ani: Distrugerea
minorităților creștine din Turcia, 1894 - 1924
[Recenzie: www.spectator.us]
Autorii cărții sunt Benny
Morris și Dror Ze'evi și a fost
publicată anul trecut.
În opinia autorilor, "there
would not be a Turkish nation without the destruction of its Christian
people" ("nu ar exista o națiune turcă fără distrugerea
minorităților ei creștine"). În acele timpuri, creștinii erau
priviți ca inamici
interni, agenți ai marilor
puteri (creștine) de
atunci.
Să fie ultima
manevră a lui Erdogan,
în speță transformarea unui simbol sacru al creștinismului în
moschee, parte a acestui plan?
După 1924, creștinismul
practic a dispărut din Turcia.
Acum doi sau trei ani Turcia a aprobat construirea primei biserici (ortodoxe) în
Turcia după 1924, adică în aproape un
secol.
Misionarii străini, în special
americani, întâmpină dificultăți serioase încercând să ajungă în Turcia, să locuiască acolo ori să misioneze
pentru creștinism. Aproape
în permanență un pastor american e arestat și întemnițat în Turcia și mai in
permanență se duc tratative diplomatice între Turcia și Statele Unite
pentru eliberarea lor.
Din nefericire, intoleranța față de creștini și politica de
exterminare continuă, în Iran, Irak, Siria, Egipt etc.
Iar acum, se pare, și în Turcia, prin transformarea
simbolurilor istorice creștine în moschei. Politica aceasta a început
din porunca lui Mohammed cu sute de ani în urmă și continuă.
Tocmai a fost publicată o carte, luna
trecuta, care constituie o cronică a eliminării creștinilor din
Orientul Mijlociu. Cronica începe odată cu războiul lui Bush
în Irak, acum mai bine de 15 ani, fiind scrisă de un avocat
creștin american
care s-a mutat în Irak după izbucnirea războiului.
Din Irak, politicile de exterminare
a creștinilor s-a
extins în tot Orientul Mijlociu, Yemen, iar acum și în Africa.
[Recenzie: www.thepublicdiscourse.com]
Înainte de 1453, creștinismul se
extinsese într-o zonă vastă a Orientului
Mijlociu și a Africii de
Nord. Odată cu apariția pe scena
istoriei a islamului, creștinismul a fost, încetul cu încetul,
redus la un procent infim în Orientul Mijlociu. Istoria spune că, în 1453, când
musulmanii au intrat în Hagia Sophia, au dat peste câteva sute de creștini înfricoșați închiși în biserică. După jumătate de
mileniu, viitorul creștinismului în Turcia, cât și în Orientul
Mijlociu în general, rămâne la fel de incert ca atunci.
Intuiția îmi spune că Erdogan a dat
tonul, iar ceea ce el a început e posibil să se extindă și în alte țări din Orientul Mijlociu unde încă există simboluri creștine de mare
preț și însemnătate.
Există vreo șansă reala ca
Occidentul să intervină să restaureze
status quoul? Mă îndoiesc. Cunoaștem cu toții precedentul
tragic, petrecut în inima Europei acum un sfert de secol, când Europa a forțat Serbia să-și abandoneze
unele din cele mai prețioase simboluri creștine în
favoarea musulmanilor din Kosovo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.