După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 10 martie 2020

Peter Costea 🔴 Ce ne dorim – egalitate ori meritocrație?


Ce ne dorim, egalitate ori o societate stratificată după criterii de merit? Acest subiect este tot mai deschis și intens discutat de câțiva ani încoace și cred că este bine să fie cunoscut și în România.

Despre egalitate știm cu toții. Cu toții ne dorim să fim egali. Dar ce, exact, înseamnă egalitatea și a fi egali? Egalitate de șanse ori egalitate de situație? Egalitate în toate privințele ori o societate în care pe lângă egalitate se accentuează și meritul personal și inițiativa personală. În materialele care discută subiectul se face o distincție între „equality of opporunity / egalitate de șanse” și „equality of condition / egalitatea de situație”.

Trăim într-o vreme în care egalitatea a devenit, pentru prima dată în istorie, punctul central al discuțiilor, politicilor și dezbaterilor. Cum devenim cu toții egali și în ce privințe? Situații extreme există. Încercăm, în numele egalității, să eliminăm orice diferențe între bărbați și femei, de exemplu, ideologia de gen fiind o manifestare a accentului pe care societatea îl pune pe egalitate. În consecință, ne alegem noi sexul. În SUA, unii oameni își pot alege chiar și identitatea rasială, o persoană albă alegând să fie de culoare și invers.
Celor interesați de subiect le sugerez cartea lui Daniel Markovits, The Meritocracy Trap/ Capcana meritocrației.

Markovits este profesor la Yale University în SUA și cartea a fost publicată anul trecut. E de la sine înțeles că în dezbaterile care au loc, vocea majorității solicită eliminarea meritocrației în favoarea egalității de situație. Dar ar fi asta un lucru bun?
Termenul de meritocrație a fost desemnat în 1958 de britanicul Michael Young în cartea lui The Rise of the Meritocracy / Ascensiunea meritocrației. Meritocrația este fundamentată pe niște pârghii care sunt puse la dispoziția tuturor, dar numai unii dintre noi pot ori doresc să le utilizeze.

Unii învață mai bine ca alții. Unii sunt mai întreprinzători (harnici) decât alții. Unii își stabilesc ținte și obiective mai selecte decât alții. Unii lucrează mai mult decât alții. Unii își asumă un risc mai ridicat în afaceri, pe când alții nu și-l asumă de fel. Unii urmăresc cariere mai bănoase și prestigioase decât alții, în funcție de capacitate, educația din familie ori viziunea personală. O persoană care își alege o profesie mai bănoasă (medic) va câștiga mai mult, și, în consecință, nu va fi egală la nivelul situației cu o persoană care își alege profesia de taximetrist.

Aflăm de la Markovits că oamenii care cred în meritocrație se confruntă cu mai mult stres în viață și familie. Lucrează mai mult, fac mai mulți ani de școală, se stresează dând examene și teste. Cu alte cuvinte, „meritocracy comes with a price / meritocrația impune niște costuri”.

Accentul pe meritocrație înseamnă inegalitate. Clasa de sus e diferită de clasa de jos. Trăiesc vieți diferite. Markovits îi acuză pe meritocrați de ipocrizie. Elita promovează valori pe care ea nu le practică. Un exemplu sunt moravurile sexuale: „elites may reject traditional morality and affirm sexual freedom as matters of abstract political principle. But they live distinctly chastely, as non-practicing libertines / elita respinge moralitatea tradițională și promovează libertatea sexuală ca principii politice abstracte. Dar ei trăiesc vieți de castitate, nu de emancipare sexuală”.

Elita meritocrată e minoritară, fiind concentrată în medicină, academie, management, consulting, știință, finanțe, sistemul juridic și legal ori oameni de afaceri. E o minoritate care muncește pe brânci să-și mențină statutul distinct și superior, și luptă din răsputeri să nu se schimbe. Pentru ei egalitatea este o platformă de discuții, nu un deziderat obiectiv.

În final, scrie Markovits, „meritocracy ... is not a curse but a mixed blessing / meritocrația nu e un blestem, ci o realitate cu aspecte bune și rele”. Pentru moment, egalitatea pierde în raport cu meritocrația, iar dacă dorim o viață confortabilă, suntem încurajați să practicăm virtuțile meritocrației.

Peter Costea


▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:



Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)