Întâmplător sau nu,
weekendul trecut am fost în Italia. Nici nu am ajuns bine în țara lui Michelangelo, că am și fost asaltat
de... isteria Corona Virus. „Fugi repede de acolo!”, m-a sfătuit un coleg de
facultate. „Nu mai veni acasă, ne aduci virus!”, a fost replica unei colege de
serviciu. „Sunteți ok?”, am început să primesc telefoane de la prieteni. Și
fără să vreau am intrat în psihoza lor. Era doar cu privire la mine!
Pentru că nu avem televizor acasă nimeni din
familia mea nu a fost impacientată. Deci nu m-au sunat, nu m-au alertat, nu s-au înspăimântat! Dar ceilalți
m-au băgat în corzi! „Va fi blocată zona Veneto!”, „armata va face raiduri”,
„oamenii cumpără provizii pentru o eventuală carantină”, „sunt vreo 200 de
cazuri de pneumonie Vuhan în ultimele ore”, „Italia e un focar pentru Europa!”,
„s-au anulat zboruri spre România”, „românii din Italia să nu mai vină
acasă!!!” etc, sunt numai câteva dintre înțepăturile care m-au atins pe creier!
Și, fără să vreau am intrat în panică! „Dacă nu mai pot pleca?”, „dacă pe
aeroportul Otopeni voi intra în carantină?”, „dacă se ia Covid-19 din aer?, de
la alții?”.
Duminică seara am predicat la Mansue erodat
psihic. Mai ales că aflasem că „e ordin să se închidă bisericile din Italia
până la 1 Martie (momentan numai atât)” și că „pe aeroportul Otopeni se pregătesc
corturi de... carantină!” Nu aș fi vrut să fiți în pielea mea! Duminică noaptea
am dormit ca pe mărăcini. Deși Psalmul 91 îmi suna mereu în urechi: „o mie să
cadă, alături de tine, și zece mii la dreapta ta!”. Să știți însă: psihoza e
mai tare ca virusul!
Luni dimineață am ajuns la aeroport în Treviso.
Cam pustiu. Numai noi, ceva românii. Cu măști medicale, cu măști de praf pentru
muncitorii din construcții, cu fulare, cu... cagule! Unii, ca mine, fără nimic! (subliniez: nu am avut
de unde să-mi cumpăr o mască! Nu de Carnaval, căci aeroportul era plin!”) Italienii
NU purtau măști! Vameșii,
femeile de la îmbarcare, piloții, stewardesele NU au avut măști. Chiar așa, lor
nu le era frică? Nu, pentru că nu se alimentaseră cu psihoza! Ba mai mult, am
văzut în aeroport câteva familii de români cu copii mici, în cărucioare! Mamele
și tații blindați cu măști! Copiii neprotejați! „Doamne, cum oare să nu își
protejeze întâi copiii!”. Nu vă ma spun că primeam continuu pe whatsapp...
alerte! De la prieteni!
Am ajuns în București. Pe Otopeni ne-au băgat pe o
intrare separată. Pentru verificări. Am depus un formular, am fost testați cu
un aparat. Evident nimeni nu a fost depistat cu vreun virus. Nimeni din
aeroport nu a sugerat cuiva ce să facă mai departe. Dacă stă în carantină, dacă
trebuie să meargă la control, dacă...
Apoi a venit bomba. „Nu veni la școală 14 zile!”
(ba mai mult, zicea cineva). Și colegii mei au început părelnicia. Medicul de
familie mi-a spus că nu știe ce sfat să îmi dea! Să mai aștept. și dacă mi-e rău să sun! Când am
ajuns în orașul meu m-am oprit să-mi cumpăr o... mască! Sau două! Dacă mă vede
cineva fără și se sperie? Nicio farmacie din Câmpina nu avea măști! Și asta mi-a
spus nepoata mea care e farmacistă și a intrat pe computer! Într-un mall mă văd
două eleve. Pur și simplu s-au speriat! Am bănuit ce s-o fi discutat prin
școală...
Acasă mama care e bolnavă, abia mă aștepta. La
84 de ani și fără televizor, bătrâna nu știe de Coronavirus. Ea și Hunter, câinele meu, au fost cei mai fericiți
să mă vadă! (De fapt ei erau singurii acasă! Ceilalți erau la treburile lor!).
Pentru ei nu eram un inamic! Colegii mei deja ajunseseră departe cu discuțiile.
Cei din Italia mă
monitorizau... Știrile românilor erau numai despre virus! Le-am spus că nu vreau
să mai aud nimic din psihoza asta. Sincer, mi-a provocat amețeli. Palpitații. A
trebuit să am o discuție telefonică despre starea mea cu bunul meu prieten de
la Londra, medicul Vlad Schlezak! Așa am mai căpătat încredere!
Seara când a venit soția mea de la serviciu, a
trebuit s-o țin la distanță, deșii ea nu se temea de nimic! Asta da loialitate!
Azi am făcut o mică analiză: isteria e mai
periculoasă decât virusul!
Panica poate ucide creiere! Apoi dărâmă destine.
De teamă pentru tine poți distruge pe celălalt!
Panica e mai eficientă decât un război.
Afectează dincolo de granițele unde se trage cu tunul, și nu distruge decât
oamenii! Lucrurile lor rămân!
Vlad Schlezak în volumul „O Enciclopedie
creștină a bolilor”, spunea că frica face ca individului să „îi fie teamă că
pierde controlul situației”. Oamenii de aceea se tem: pot pierde controlul
situației. Noi să știm însă că tot controlul îl deține Dumnezeu! Cu toate
acestea ne... temem!
Am constatat că noi românii ne-am isterizat prea
mult. Nu pot să spun decât că făcând așa nu ieșim la liman, ci adâncim
prăpastia!
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.