O familie cu trei copii din Timişoara a devenit în urmă cu șase ani familie adoptivă pentru un copil cu nevoi speciale. Decizia a fost luată la începutul anului 2012, când una dintre fetiţe a propus ca familia ei „să facă ceva care să schimbe viaţa unei persoane“. Aşa a ajuns să fie adoptat Levi, un copil născut prematur şi abandonat în spital.
Marius şi Alina Birgean sunt căsătoriţi de 25 de ani. În familia lor s-au născut patru copii. Cel de-al treilea copil al familiei, Hadasa, născută cu Sindrom Down, a încetat din viaţă la vârsta de un an şi jumătate. Marius este pastor al Bisericii Baptiste „Emanuel“ din Timişoara, iar familia lui obişnuieşte ca la fiecare început de an să facă planuri pentru anul în curs. Planurile îi includ întodeauna pe copii şi, obligatoriu, presupun ajutorarea unor persoane aflate în nevoi, studenţi sau persoane singure.
La începutul lui 2012, cu ocazia „consiliului de familie“ în care se stabileau planurile pentru anul în curs, cea de-a doua fetiţă a familiei Birgean, Debora, care atunci avea 12 ani, a propus „să facem ceva care să schimbe radical viaţa unei persoane, de exemplu să adoptăm un copil“.
Birocraţia i-a făcut reticenţi
„Trebuie să mărturisesc că eu am fost cel mai reticent la propunere. M-am uitat pe internet şi am văzut ce presupun procedurile şi mi s-au părut foarte complicate“, povesteşte Marius. Fetele şi-au susţinut, însă, propunerea, iar în toamna anului 2012, familia Birgean a început să se documenteze mai mult despre ce presupune adopţia şi să încerce să înţeleagă procedurile.
„La începutul lui 2013 am spus că dacă nu facem măcar un pas, nu reuşim nimic. Atunci am fost dispuşi să începem procesul ăsta, orice ar însemna, cu toate riscurile confruntării cu birocraţia. Pe fondul acesta, soţia şi-a adus aminte că ştie pe cineva la Protecţia Copilului“, a mai relatat Marius Birgean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.