Sfârșitul
anului 2019 îi prinse pe “europarlamentarii europeni” (vorba unui distins
intelectual și analist în toate cele) într-o “stare de îngrijorare profundă”.
De ce erau ei profund îngrijorați, taman înainte de Crăciun și de Anul Nou? Din
pricină că, de vreo 10 ani de zile, morfolesc aceleași “priorități” privind
“urgența climatică”, siguranța alimentară, reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră, combaterea cancerului, eradicarea sărăciei și a pesticidelor, a
încălzirii globale etc., pasându-le de la un an la altul fără să le dea de cap?
Din pricina valului de imigranți ilegali, care se
întrevede în zarea îndepărtată a mării? Din cauza Brexit-ului, care, oricum ai
întoarce-o (respectiv, cu sau fără “acord”), îi lasă cu o gaură în buget, mai
adâncă decât gaura dlui Câțu?
…Aș,
nimic din toate astea… Parlamentul European, la sfârșitul anului trecut, era
“profund îngrijorat pentru numărul tot mai mare de atacuri asupra persoanelor
lesbiene, gay (homosexuale - n.n.), bisexuale, transgen și intersexuale
(cunoscute sub termenul generic LGBT) din UE, de către state, guverne naționale
și locale, precum și politicieni”.
Drept
care, europarlamentarii s-au reunit în ședință și au condamnat “ferm” “zonele
libere de LGBT din Polonia”, cătrăniți din pricină că 80 de orașe din această
țară membră UE au decis să se declare “libere de LGBT, adoptând declarații prin
care se respinge răspândirea ideologiei LGBT în case, școli și la locul de
muncă”.
“Parlamentul
deplânge, de asemenea, atacurile împotriva persoanelor LGBT de către
autoritățile publice ale unor state membre, care vizează instituții de
învățământ și școli. Deputații (…) solicită Comisiei și statelor membre să ia
măsuri concrete pentru a pune capăt discriminării care poate duce la
intimidarea, abuzul sau izolarea la școală a persoanelor LGBT.
(…)
Deputații subliniază faptul că, deși există măsuri legale împotriva
discriminării în majoritatea statelor membre, acestea nu sunt implementate
suficient, lăsând persoanele LGBT vulnerabile în fața infracțiunilor de ură,
discursurilor de ură și discriminării (…)”
…Așa
scrie, negru pe alb, în mărețul comunicat dat publicității, după încheierea
reuniunii în cadrul căreia, între o îngrijorare și un suspin, dregătorii
europeni au adoptat o rezoluție lăcrămoasă, neuitând, totuși, printre
sughițuri, să precizeze că “solicită Comisiei să monitorizeze modul în care
sunt utilizate toate finanțările UE, pentru a le aminti părților interesate de
angajamentul lor față de nediscriminare și de faptul că aceste fonduri nu
trebuie utilizate în scopuri discriminatorii”. Aha. Deci, era vorba de bani.
Fiindcă, să nu uităm că Parlamentul de la Strasbourg a adoptat anul trecut
“Proiectul pentru înghețarea sau diminuarea fondurilor europene în cazul
țărilor membre UE care nu respectă statul de drept, îngrădesc funcționarea
justiției, nu combat frauda și corupția”, deși, până acum, nimeni n-a reușit să
explice, de fapt, ce naiba înseamnă, totuși, “statul de drept”…
…
În orice caz, ca să-și ia de-o grijă și să nu-și iasă din mână, căpeteniile
europene n-au uitat să aplice țării noastre, în chip de avertisment, o micuță
copită, drept între ochi: “Exemple recente - spun îngrijorații - includ
declarații homofobe (de frică, ură și aversiune față de comunitatea LGBT -
n.n.) din campania de referendum pentru restrângerea definiției familiei în
România și discursuri de ură care vizează persoanele LGBT, în contextul
alegerilor din Estonia, Spania, Marea Britanie, Ungaria și Polonia”. După cum e
obiceiul pe la Bruxelles, nu se dau exemple concrete, deputățimea europeană
plutind, ca de obicei, pe albastrul întins al generalităților
atotcuprinzătoare.
“Îngrijorările”…
“îngrijoraților” readuc în prim-plan controversatul referendum din toamna
anului 2018, scrutin care - să ne înțelegem - n-a fost despre “restrângerea”
definiției familiei în România, ci despre “redefinirea căsătoriei”, ca uniune
liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Întrucât, în ciuda participării
masive (4 milioane de voturi pentru), nu s-a atins pragul minim necesar de
participare, textul constituțional a rămas neschimbat: “uniunea liber
consimțită dintre soți”, formulare ce lasă loc de interpretare ideologiilor de
gen, în sensul că - pentru a o lua pe scurtătură - chiar dacă te numești Matei,
poți să te declari fetiță și să ai două sau mai multe mame - bărbați și doi sau
mai mulți tați - femei. Impactul asupra minților crude ale copiilor sunt grave
și, din păcate, deja sesizabile.
…Cât
despre “Europa”, cam strâmtorată la pungă și disperată că “supușii” (cu
drepturi egale, se-nțelege) încep să-și facă de cap (“Ne-ar plăcea să rămânem
în UE, dar, dacă devine o forță de ocupație, ne retragem”, a declarat
europarlamentarul polonez Stanis³aw ¯ó³tek, sesizând dubla măsură cu care se
operează la Strasbourg și Bruxelles), își încalcă, nestingherită, regulile pe
care ea singură și le-a adoptat. Exemplu: “Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene și instanțele europene recunosc suveranitatea dreptului
național în a defini instituția juridică a căsătoriei. Art. 14 alin.3 din Carta
Drepturilor Fundamentale a UE prevede dreptul părinților de a asigura educarea
și instruirea copiilor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice și
pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinților de a le asigura această
educație conform convingerilor lor religioase și filosofice” (sursa -
platforma-impreuna.ro).
Revenind
la referendum, spre nemulțumirea activiștilor LGBT și a presei securistoide,
inițiativa civică n-a însemnat bifarea unei nereușite, ci, dimpotrivă, a trezit
conștiințe, a coagulat energii, trimițând la solidaritate, la acțiune, la
apărarea valorilor morale și creștine în spațiul public și a drepturilor
constituționale în ce privește educația copiilor.
În
context, “cunoscând provocările actuale la adresa familiei creștine”,este
absolut lăudabilă și binevenită inițiativa Sinodului BOR de a proclama anul
2020, drept Anul omagial al pastorației părinților și copiilor, cu accent pe
rolul și rostul familiei tradiționale, întrucât - mărturisește ÎPS Daniel -
“astăzi, când ni se propun modele străine de valorile creștine, este necesar să
fie afirmate cu tărie sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie și între
familii, demnitatea maternității, a paternității, a filiației și a
fraternității, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire și
coresponsabilitate”.
Statul
român trebuie să înțeleagă că nu poate acționa în disprețul și nesocotirea
propriilor cetățeni, impunându-le - fără să-i consulte, fără să-i avertizeze -
ideologii potrivnice ființei și fibrei acestui popor.
“Activități
misionare, culturale, participare constantă la viața liturgică a parohiei,
existența duhovnicului în viața tânărului și a familiei, organizarea de
cateheze practice pentru toți membrii familiei, excursii tematice, pelerinaje,
tabere” - iată doar câteva dintre mijloacele de lucru propuse de părintele
Bogdan Stelian Racoți din Cristești-Mureș.
…
Pentru succesul atât de necesar al proiectului propus, așteptăm, așadar (cu
deplină toleranță pentru … “diversitate” și formele ei de manifestare, dar nu
în văzul lumii) acțiuni de felul celor menționate, și nu inundarea spațiului
public și mediatic cu tot soiul de textulețe, poezele, povestioare și amintiri
din copilărie, despre îngerași, copilași, floricele, iubițele, ciupercuțe,
bunicuțe, mămicuțe și alte bibiluri securistico-literare…
P.S. Fraza: “Să
spunem un DA hotărât pentru familiile noastre, așa cum le-a lăsat Dumnezeu” a
făcut-o pe tânăra Laura Bretan să piardă un mare concurs muzical (câștigat
anterior de o femeie cu barbă), finanțat de TVR pe bani publici, în al cărui
juriu decisiv au fost voturile a doi reprezentanți.
Autor: ILEANA SANDU
▲ ▲ ▲ TOPUL ZILEI al celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.