Au trecut sărbătorile, ne-am bucurat, am fost mulțumitor Stăpânului ceresc, dar oare am fost îndeajuns? Am aflat că în urmă cu câțiva ani, creștini din India au mărturisit că încă se roagă pentru România, ca Dumnezeu să o scape de comunism. În contextul în care deja două decenii postdecembriste erau de când țară noastră este plasată între statele democratice ale Europei, care nu că ar duce-o mult mai bine, dar măcar beneficiază de libertate religioasă, pace și liniște.
Dacă alte popoare au acționat, ne susțineau cu ajutoare în momentele grele din istoria noastră, consider că ar fi fair-play să nu fim insensibili la necazul altora. Îmi aduc aminte în vremea copilăriei, fiind o familie numeroasă de 13 frați, cum fratele Bara Vasile din Australia, venea ca un înger cu bunătăți la noi acasă. Îndepărtatul continent australian se confruntă cu o problemă foarte gravă, stare de urgență națională din cauza focului care pare de neoprit.
Vorbim de milioane de oameni evacuați, morți, sinistrați, refugiați pe mare pentru a scăpa de văpaia infernală a flăcărilor nemiloase, care a distrus milioane de hectare de vegetației și mii de case s-au transformat în scrum. Citeam zilele aceste pe Carl F. H. Henry, care spunea că fiecare astfel de eveniment nu face decât să întruchipeze văpaia mondială a dreptei judecăți divine, de la sfărșitul iminent al vremurilor și începutul eternității.
De fapt timpul este o paranteză mică, parte integrantă în infinit/eternitate. O paranteză în care omul își alege în mod voit și conștient, destinația și existența eternă. Jertfa mântuitoare a lui Hristos jucând un rol crucial (rolul suprem) în conturarea eternității în Împărăția lui Dumnezeu.
Ce am putea noi face pentru un popor care o duce atât de bine financiar în comparație cu noi, mare lucru nu. Dar putem să ne rugăm pentru frații noștri, pentru semenii noștri, avem frați români și mulți și prieteni, să nu cadă în disperare, Dumnezeu să își întindă mână, tot ce pare imposibil pompierilor, guvernului este posibil Împăratului suprem.
Doamne ai milă de Australia! Ai milă de mame și copii! Ai milă de tații disperați! Ai milă de bunicii neajutorați! Ai milă de slujitorii deznădăjduiți!
Și mai am un lucru Doamne, îți mulțumim pentru pacea și liniștea din țară noastră!
Onisim Botezatu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.