Daniel Ioniță, un român din Australia specializat în training și dezvoltare organizațională, a explicat că, din păcate, politicile de conservare a mediului aplicate de stânga ajunsă la guvernare în Australia au pregătit terenul pentru actualele incendii din această țară. Ca întotdeauna, stânga politică nu preferă soluții locale, ci formule globale, generale, nivelatoare. Privește peisajul din avion și crede că a înțeles, în loc să coboare pe pământ. Cel mai adesea, stânga respinge tradiția, care nu este decât experiență confirmată în timp, și o înlocuiește cu formule pseudoștiințifice, pe care le aplică fără să ia în calcul contextul. Redăm mai jos textul lui Daniel Ioniță, rezident în Sydney, Australia.
„În Australia, schimbarea climei, seceta și căldurile mai mari (dar nu cele mai mari din istoria Australiei) reprezintă doar o parte din cauză. [Mai multe] din cauzele acestor incendii fără precedent se găsesc undeva în urmă cu 20 de ani. Atunci, diferite guverne (federale și la nivel statal) au decis să aplice politici „verzi”. Adică să închidă multe din drumurile neasfaltate din parcurile naționale, pentru totdeauna, „pentru ca să nu mai fie folosite de turiștii și campiștii cu vehicule 4×4”, ceea ce era o tradiție în Australia.
DAR închiderea acestor drumuri înguste și neasfaltate a dus la închiderea accesului pentru acțiunile de prevenție a focurilor. [Inainte] Brigăzile de Pompieri mergeau în fiecare an, în sezonul rece, și strângeau lemnele căzute, și apoi ardeau CONTROLAT multe zone de legăură între păduri – pentru ca, în caz de incendiu, focurile să nu se răspândească, să nu „sară” peste șosele, sau dintr-o zonă într-alta.
Făceau de fapt ceea ce Aborigenii făcuseră timp de mii și mii de ani în urmă. Ardeau preventiv în sezonul rece, pentru ca în sezonul cald și uscat (Noiembrie – Februarie) să nu fie pericol de focuri devastatoare ca acestea.
Acum… închiderea parcurilor naționale pentru vehicule a facut ca doar aproximativ 20-30% din arderile preventive să mai aibă loc. Ca urmare, s-au adunat pe solul pădurilor de eucalipt (care are frunze cu uleiuri și hidrocarburi aromatice) multe frunze uscate, care nu se degradează așa de repede ca frunzele din pădurile de fag etc din Europa. Nici lemnele căzute, crengi uscate etc nu au mai fost adunate.
Fermierii și Brigăzile de Pompieri Voluntari din zonele rurale au vorbit de mult despre acest pericol. Dar nimeni nu i-a ascultat, fiindcă toate guvernele au decis în favoarea politicii „verzi”: adică să nu te atingi de parcurile naționale, să lași totul acolo așa cum este, ca să se „recicleze natural”.
Numai că si focul/incendiile periodice pot fi considerate „naturale”! Apoi, Australia nu este Europa. Iar Aborigenii, care trăiau aici cu 60.000 de ani inainte să vină europenii (…) știau exact ce făceau atunci când foloseau arderi preventive și controlate în sezonul rece, când nu era pericol de răspândire a focului.
Sigur, condițiile de secetă prelungită (cauzată probabil de schimbarea climei) au favorizat startul incediilor. DAR gravitatea lor se datorează și politicilor din ultimii 20 de ani.
[Eu,] in loc sa mai ascult la tot felul de „formatori de opinie” și politicieni, am început să citesc ce scriu Pompierii Rurali, fermierii din zonele respective și localnicii de acolo. Care de ani și ani de zile tot încearcă să se plângă la guvern să schimbe politica, dar nimeni nu i-a ascultat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.