În urmă cu vreo 16 ani, când
am dorit să mă angajez profesor, am dat un examen de titularizare. Din zeci de
candidați am fost al patrulea. Erau 4 posturi la oraș (două în Ploiești, două
în Câmpina) și restul la țară. Mi-am ales un post la oraș. În liceul unde
fusesem elev. Eram ultimul ce puteam face asta. Un tip dinaintea mea optase și
el tot la același liceu. (inspectoratul afișase două locuri). Mulțumit, în
aceeași zi m-am dus la liceu și m-am angajat...
La vreo doi ani după acest
eveniment am ajuns într-o întâlnire cu geografii. La final a venit un tip
solid, m-a salutat și m-a îmbrățisat: "Mă mai cunoașteți?, mi-a spus
profu' zâmbind. Datorită dvs eu
am serviciu la mine în oraș!". Nu-l mai știam. Uitasem
că fusese colegul ce luase post exact înaintea mea...
Apoi mi-a povestit:
"După ce am luat numirea (hãrtia de la Inspectoratul Școlar unde se
susține examenul), am mers acasă. A doua zi m-am dus la liceu: "Sunt noul
profesor de Geografie", am spus voios directorului. "Avem profesor. A
venit ieri deja. Un domn Geantă", a replicat acesta sec. "Știu. Dar
suntem amândoi". "Nu, nu se poate! Nu avem nevoie decât de unul. O
singură persoană a plecat la pensie!". "Nu știu. Trebuie să mă
angajați". "Nu am unde...". "Domnule director, dar
Inspectoratul a trimis doi oameni!". "Eu nu am nevoie decât de
unul!". Și s-a iscat un mic tărăboi.
Directorul a sunat
lnspectorul de Resurse Umane. "Am
trimis un post, am primit doi oameni!". "Domnule director, am lista
în față. Doi oameni ați cerut". " Ba nu, unul"... Discuții.
Răsfoiri de dosare. Directorul avea dreptate. Un singur post declarase vacant.
Cum au apărut in tabel două?
"Să plece domnul Geantă, a strigat nervos profesorul plinuț. Am avut
medie (cu 0,05 puncte) mai mult ca el". "Unde să se ducă?", i-a
replicat inspectorul. "Să îmi deregleze alți 70 de profesori?".
Tăcere. Profu' de Geografie fierbea. Directorul fuma înădite. Inspectorul
răsfoia continuu dosare. Telefonul rămăsese pe speacker. După ceva zăbovire
inspectorul găsește soluția: "Dvs de unde sunteți
dle profesor?". "Din Boldești". "Bun. Mergeți de anul
acesta acolo, aveți niște ore la liceu, iar anul viitor când va ieși o doamnă
la pensie, veți rămâne titular. Si domnu' Geantă va fi profesor în Câmpina. E
de acolo..."
"Mulțumesc! Mulțumesc! Datorită dvs am serviciu la mine în oraș",
mi-a declarat încântat a doua oară colegul meu. "Nu aveți de ce, i-am spus
uimit (de doi ani nu știusem povestea asta). Mulțumiți-i lui Dumnezeu. El a
vrut sa fie așa".
Am ieșit de la acea consfătuire și mă îndreptam spre maxi-taxi. Aveam
lacrimi în ochi. Pentru mine Dumnezeu apăsase cu degetul tasta 2 în loc de 1.
Chiar dacă s-a folosit de greșeala unei secretare!
Nu am știut vreo trei ani de ce Dumnezeu nu a îngăduit să rămân profesor la
București. Nici de ce a
trebuit să ajung la liceul din Câmpina unde fusesem elev. Și într-o zi m-au
căutat niște englezi : "Vrem să v-ajutăm să construiți o biserică în satul
vostru". Apoi, după alți cinci ani, într-o seară la rugăciune Dumnezeu m-a
întrebat: "Câți elevi de-ai tăi Mă cunosc? Le-ai spus despre
Mine?". Am început să le predic. Au început să se schimbe. Unii merg la
biserică. Câțiva i-am botezat. Majoritatea sunt conștienți că nu vor reuși fără
Hristos. De ani de zile, toți au auzit Evanghelia...
Liceul e de nivel mediocru.
Tinerii nu-s interesați de carte. Uneori îmi vine să abandonez. E greu. Dar de
fiecare dată Dumnezeu îmi spune în susur blând: "Să nu uiți că am apăsat
pentru tine o tastă!"
De-un singur deget are nevoie
Dumnezeu. De-o singură tastă. Și schimbă istoria...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.