Gândurile lui Dumnezeu sunt neînțelese de noi câteodată. Acțiunile Lui, de asemenea. Dar în planul Lui etern, „El știe ce are de gând să facă.” Și acțiunile Lui îi aduc atât glorie, cât și transformă inimile oamenilor.
Ghedeon își bătea grâul în teasc și avea frământările lui legate de neputința israeliților de a face față triburilor de madianiți. Acești puternici nomazi, călare pe cămile, îi atacaseră în al șaptelea an la rând, jefuindu-i de toate holdele și lăsându-i flămânzi (Judecători, cap 6). Căuta soluții omenești la această situație nenorocită în care se zbăteau, dar nu vedea nici una. Însă Dumnezeu avea soluția lui, o soluție care nu doar a redat încrederea poporului în adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, ci și a modelat în credință pe acest om ce s-a lăsat la dispoziția Lui.
Mă uit la soția mea, la Ioana. În toamnă, pentru o lună a făcut stagiul medical la Secția de Pediatrie din cadrul Spitalului Municipal, care deservește o regiune de aproape un milion de persoane. Lucrând cu copiii, învățând să fie o bună asistentă, a fost prelucrată de Dumnezeu. A văzut condițiile din spital, lipsa de aparatură medicală de specialitate, mulți copii care au murit, unii chiar în fața ei, iar inima ei a fost atinsă. Ducea medicamente de acasă, pansamente și bani, ca să poată ajuta părinți care nu își permiteau să plătească tratamentele copiilor lor, ca să nu moară.
De mai multe ori a văzut părinți care își înfășurat copiii morți cu niște fulare și îi duceau acasă în brațe, ca și cum ar fi fost vii, în microbuz sau cu un pousse-pousse, pentru că nu își permiteau să plătească pe cineva să le ia copilul mort cu mașina.
La început era doar o impresie adâncă în inima ei: să renovăm Secția de Pediatrie. Apoi a devenit un gând din ce în ce mai puternic. S-a transformat în încredere: „Trebuie să renovăm Pediatria. Domnul mi-a pus acest lucru pe inimă și nu îmi dă pace.”
Eu nu am înțeles ce este Pediatria. Am crezut că sunt două-trei saloane, după cum îmi explica ea, că este o zugrăveală simplă și câteva reparații de pereți. Așa că i-am spus: ”Discută cu directoarea. Spune-i ce ai pe inimă și vezi care sunt reacțiile de acolo. Dacă sunt de acord, încercăm să o zugrăvim!”
Așa s-a așezat și în inima mea proiectul, prin împărtășire. Dar dacă aș fi văzut clădirea prima dată, cu siguranță nu m-aș fi apucat de un asemenea proiect. Aș fi fost un Ghedeon speriat, fără soluții și privind spre puternicii madianiți, nu spre PUTERNICUL DUMNEZEU.
Iar când am văzut Pediatria, nu mi-a venit să cred ochilor! O clădire uriașă de 47 de metri lungime și 7,5 metri lățime. URIAȘĂ! Și trebuia să o RENOVĂM. Wow! M-am speriat de-a binelea!
Am construit până acum 4 clădiri de biserici în dur: 8 x 12 ml, 8 x 15 ml, 8 x 14 ml, 8 x 17 ml, dar asta era prea de tot. Ce bine că nu trebuia să o construim, ci doar să o renovăm. După 20 de ani de la construcție, arăta destul de rău atât pe interior, cât și pe exterior.
Din punct de vedere uman s-ar părea că am fost foarte inconștient, dar nu a fost chiar așa. Cred că undeva, în planul divin, Dumnezeu m-a împiedicat să intru la Pediatrie, deși, uneori, am luat-o pe Ioana de la spital cu mașina. Pur și simplu nu am ajuns în acea parte a Spitalului Municipal.
Continuarea: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.