Practic a devenit imposibil să nu vedem, zilnic, măcar
un singur titlu în mass media privind schimbările climaterice. Intrăm online și
titlurile privind subiectul ne iau cu asalt. Weekendul trecut a fost mai mult
decât saturat cu articole privind subiectul.
Activista suedeză în domeniul schimbărilor
climaterice, adolescența Greta Thunberg, a fost în primul rând la marșul pentru
prevenirea schimbărilor climaterice care a avut loc la New York, și proteste
similare au avut loc în Europa, Japonia și Corea de Sud.
Iar azi, începe la New York the UN Climate Change
Summit, adică Conferința la Nivel Înalt privind Schimbările Climaterice.
Subiectul fiind de mare și crescândă actualitate, voi încerca din când în când
să comentez asupra lui.
În opinia mea, materialele constante care se publică
privind schimbările climaterice, rapoartele, conferințele, sumele enorme care
sunt alocate pentru studierea fenomenului, cursurile universitare, manualele
școlare care discută subiectul, dovedesc că secularismul se transformă tot mai
pregnant într-o religie cu doctrine imuabile și rigide asemenea religiilor
tradiționale care posedă doctrine și teologii specifice.
Privind schimbările climaterice, teologii dacă vreți,
ai noii doctrine, sunt oamenii de știință. Zgomotul excesiv la care suntem
supuși zilnic privind subiectul denotă o isterie globală, la modă pentru o
vreme, care generează o atmosferă apocaliptică.
Îmi sprijin afirmația cu argumentele economistului
american Martin Weitzman, fost profesor de științe economice la Harvard
University. Am auzit despre el doar recent, cu prilejul suicidului lui, la
vârsta de 77 de ani, economistul punându-și capăt zilelor fiind îngrijorat că
își pierde acuitatea mintală și intelectuală.
Cu mai bine de 10 ani în urmă englezul Nicholas Stern
a publicat un studiu de aproape 600 de pagini în care atenționa asupra
schimbărilor climaterice și a costurilor imense care, presupunea el, vor fi
generate de schimbările climaterice. Studiul este intitulat „Review on the
Economics of Climate Change.”
La polul opus se află Weitzman, care opinează, tocmai
invers, că (1) cele mai serioase modificări climaterice (cum ar fi inundații,
secete, distrugerea agriculturii și epidemii necontrolabile) nu vor fi nici
catastrofale și nici nu se vor produce curând ci peste decenii ori chiar
secole; și (2) efectul financiar al schimbărilor climaterice nu va fi unul de
impact.
Invesțiile financiare și acțiunile propuse (de exemplu
impozitele în creștere pe emisiile auto ori industriale, ori impozitele pe
fermierii care cresc vite) nu sunt justificate. ONU de exemplu propune o taxă
mondială de 0,5% din venitul fiecărui locuitor al planetei pentru prevenirea
modificărilor climaterice. Iar în Danemarca a fost propusă o taxă de 100 de
euro pentru fiecare vită crescută de fermieri pentru că vitele sunt mari
consumatoare de verdeață (adică “distrug” planetă) și emit bioxid de carbon în
cantități uriașe.
Sfatul lui Weitzman este să nu intrăm în panică
privind schimbările climaterice și ne asigură că în câteva decenii ori secole
când schimbările climaterice vor fi dovedite și simțite (dacă vor fi) costurile
pentru rectificarea impactului lor nu vor falimenta generațiile care vor veni
după noi. E mai potrivit, spune el, să ne focalizăm pe combaterea poluării
care, conform Organizației Mondiale a Sănătății, cauzează anual moartea a 8
milioane de persoane în toată lumea, pe când malaria, temperaturile extreme și
malnutriția, doar 250 000 de decese anuale.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.