Vlad Crîznic 🔴 Ce am învățat de la Ravi?

Ultimele zile au fost foarte lungi și am dat curs amintirilor, mesajelor și pozelor pe care le am cu și de la Ravi, de când l-am cunoscut și până la ultima întâlnire cu el. Vestea bolii și apoi vestea morții au fost foarte grele, dar credem și predicăm învierea. Știu că Ravi e într-un loc la care a visat, în prezența Celui pentru care a cutreierat întreg pământul.

Răscolind arhiva amintirilor am realizat cât de multe am învățat de la el, fără ca aceste învățături să fi fost scrise sau rostite.

Am învățat că omul este mai important decât argumentul. De atâtea ori l-am urmărit din primul rând răspunzând întrebărilor de tot felul. L-am văzut tratând pe toți la fel, cu o candoare incredibilă. Am auzit întrebări bune și mai puțin bune, dar reacția lui și felul în care a răspuns nu a variat în funcție de calitatea întrebării sau statutul celui ce a adresat întrebarea. De asemenea, după evenimente, indiferent de oră și oboseală stătea să vorbească cu toți ce doreau să îi spună ceva sau să îi mai adreseze alte întrebări. L-am văzut salutând pe nume angajați ai hotelurilor în care revenea, fie că era Moscova, Singapore, Seul sau Chicago.

Am învățat că tonul este mai important decât puterea. Asta cred că a fost cel puțin la fel de important ca și calitatea răspunsurilor pentru cei ce l-am admirat. L-am văzut mustrând, l-am văzut criticând, l-am văzut fiind autoritar, dar absolut niciodată nu l-am văzut sau auzit ridicând tonul sau denigrând pe cineva. L-am admirat pentru asta și mă lupt să îi semăn.

Am învățat că generozitatea se răsplătește cu responsabilitate. Ca organizație trăim din generozitatea altora, iar această generozitate ne face nouă viața mai ușoară. De nenumărate ori, călătorind am stat la masă împreună cu Ravi și am observat cu câtă atenție comanda mâncarea și cât de atent era cu ce și cât cumpără. Întotdeauna verifica bonul. Răsplătea o servire bună cu generozitate, iar generozitatea altora o răsplătea cu rigoarea felului în care verifica ce și pe ce cheltuia. Dacă a fost credincios în lucrurile mici, vă spun că cel puțin la fel de credincios a fost în felul în care ne-a condus pe noi și întreaga organizație.

Am învățat că familia este mai importantă decât lucrarea. Împreună cu Margie, a avut 3 copii și 5 nepoți. A călătorit în medie 220 de zile pe an, nemai fiind legat de datoriile față de ei în ultimii ani, dar nu ne-a permis să facem la fel. Ne-a sădit un respect adânc pentru ce fac soțiile noastre în timp ce noi călătorim și ne-a ajutat să ne păzim în timp ce suntem departe de ele. De asemenea constant ne-a ajutat să ne evaluăm numărul de zile în care suntem plecați de acasă și prezența constantă în biserica locală.

Am mai învățat cum să vorbești despre oameni. Întotdeauna de bine. Am mai învățat despre cum să îți construiești un nume bun și cum să te păzești de cei ce vor să ți-l distrugă. Am învățat ce înseamnă că îți iubești propriul popor, și am făcut-o călătorind și urmărindu-l cum îi iubește pe indieni. Mă mângâie să știu cât de mult a iubit și România și românii. Dar despre asta într-o postare viitoare.

Ravi e acum cu Domnul Isus, iar noi ne vom strădui să Îi fim credincioși Domnului cel puțin la fel de mult cum i-a fost el.

P.S. Fotografie făcută în 2015, imediat după evenimentul din cadrul Senatului României.

Vlad Crîznic