Dacă ar fi să exprim în doar opt (8) cuvinte esența
cărții lui John Gray, Seven Types of Atheism (Șapte forme de ateism), publicată
în 2018, aceste cuvinte ar fi, în opinia, o foarte succintă, dar și corectă,
concluzie despre ateism pe care o propune cartea lui Gray. Majoritatea ateilor,
scrie el, au fost oameni imorali, hedoniști, care au lansat ideea inexistenței
lui Dumnezeu motivați de ura față de Dumnezeu, creștini, religie în general ori
situații tragice de viață.
Am avut ocazia să citesc cartea în decembrie
2018. De-a lungul anilor am citit multe cărți scrise de atei ori despre atei,
dar, mărturisesc, în decembrie 2018 a fost prima dată când am avut prilejul să
citesc o carte despre atei și gândirea ateilor scrisă de un ateu. Gray,
profesor de filosofie politică la prestigioasa London School of Economics, e
ateu. Dă, însă, impresia că scrie ca un teist, adică persoana care crede în
divinitate și face apologetică creștină, nu ca un ateu. Până atunci nu mi-a
fost dat niciodată să citesc un material atât de critic despre atei scris de un
ateu.
Fără îndoială, asta surprinde. Șapte forme de
ateism explică, pe înțelesul tuturor, de ce ateismul e o dogmă care nu se
deosebește de teism (credința în Dumnezeu) decât prin afirmația simbolistă că
nu există Dumnezeu. Ceea ce, la urma urmelor, spune Gray, e totuși o credință
în ceva.
Gray explică, de asemenea, ceea ce foarte puțini
dintre noi știam până acum: între atei se derulează un veritabil război civil
ideologic care, dacă ar implica arme fizice, ar fi la fel de sângeros ca și
războaiele religioase din Europa din Veacul XVI si XVII.
Cartea lui Gray e mai mult o „cărticică”. Poate
fi lejer purtată în buzunarul hainei și are doar 158 de pagini. Împărțită în
șapte (7) capitole, fiecare capitol e devotat unei versiuni specifice de
ateism. Aflăm, astfel, că ateismul nu e monolitic, ci divers. Nu toți ateii
gândesc la fel, se contrazic, se critică unii pe alții, și sunt intoleranți.
Intoleranți unii față de alții, față de cei care gândesc diferit decât ei, și
mai ales intoleranți față de teiști, în primul rând creștini.
Contrar impresiilor pe care le deținem despre
atei, ei nu sunt liber-cugetători, scrie Gray: „chile atheists may call
themselves freethinkers, for many today atheism is a closed system of thought /
chiar dacă ateii se autodefinesc ca fiind liber-cugetători, pentru mulți
ateismul zilelor noastre e un sistem de gândire închis".
Un alt merit al cărții lui Gray este că încearcă
o definiție a „ateismului” și a „ateilor”. Surprinzător pentru noi, în primul
secol grecii îi numeau pe creștinii „atei” / „atheos”, adică oameni „fără
dumnezeu”, pentru că ei nu se închinau „dumnezeilor" cunoscuți grecilor
ori lumii antice în general, ci unui singur Dumnezeu. Ceea ce noi numim azi
monoteism grecii antici numeau „ateism”.
Conform lui Gray, ateismul cunoscut nouă
înseamnă „oricine nu acceptă că o minte divină a creat lumea”. („I suggest that
an atheist is anyone with no use for the idea of a divine mind that fashioned
the world") O definiție similară e „atehism is simply the absence of the
idea of a creator-god” / „ateismul înseamnă inexistența unui dumnezeu creator”,
ceea ce, adaugă Gray, „does not amount to much”, adică „nu înseamnă mult".
Care sunt cele șapte (7) variante ale ateismului?
Gray le identifică a fi (1) „the new atehism” sau ateismul nou care, în opinia
lui, nu e interesat și nu adaugă nimic la arsenalul intelectual al ateilor
veacurilor trecute; (2) „secular humanism / umanismul secular" care crede,
la fel ca și creștinii, în salvare, dar nu o salvare spirituală, cum cred
creștinii, ci una materială de vicisitudinile vieții zilnice; (3) „atheism
which turns science into a religion / ateismul care transformă știința într-o
religie"; (4) „the modern political religions / religiile politice
moderne", printe ele: iacobinismul, nazismul, comunismul etc; (5) „the
atheism of God-haters / ateismul celor care-l urăsc pe Dumnezeu; (6) ateismul
lui Santayana și Conrad; și (7) „mystical atheism / ateismul mistic" a lui
Spinoza.
Subiectele discutate de Gray sunt profunde și
merită o discuție mai aprofundată. Sper, în săptămânile care urmează, să revin
asupra lor.
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.