Pentru
că îmi doresc să dau un sens vieții mele. Ideea
că mă desparte de animale doar faptul că folosesc laptopul îmi repugnă. Și că
sunt îngrădit între naștere și moarte muncind ca să mănânc și să mănânc să pot
munci. Dar asta nu are nici un sens. Istoric vorbind nu sunt decât o tenie în
condițiile acestea.
Pentru
că nu-mi permit să fiu budist… Faptul că aș putea rata intrarea în nirvana și
să mă transform după repetate morți într-un câine comunitar, fugărit și
eutanasiat până la urmă de către primarul Marean Vanghelie, mă blochează. Mai
bine să trăiți o singură dată și bine pe pământul acesta decât să faci praf
vreo zece vieți trăind cu siguranța că mai ai una de rezervă.
Pentru
că nu vreau să mor nebun ca Nietzsche, sărutând caii din oraș. ,,Oricine Îl mai
are pe Hristos drept însoțitor nu va cunoaște singurătatea de care am eu
parte”, glăsuia în 2 iulie 1885 cel ce decretase moartea lui Dumnezeu. Lipsa lui Hristos din viață așează automat pe soclu
neantul ce aduce după el schizofrenia spirituală. Spitalele de psihiatrie
burdușite dovedesc falimentul vieții fără cerul aferent deasupra capului.
Sunt
creștin din cauză că sufăr de o anumită doză de masochism. Zâmbesc dulce-amar
când mă gândesc că fac parte din cea mai persecutată grupare de pe pământ din
ultima sută de ani. Poate că așa trebuie să plătim și noi faptul de a-i fi
împărtășit pe păgâni forțat, că am dospit inchiziția și i-am botezat pe evrei.
Sunt
creștin și genetic. Bunicul meu a fost un sfânt, mama o femeie adevărată și
amândoi creștini buni. N-am dorit să incerc altceva când modelele funcționau.
În laptele matern erau ascunse și cântările lui Traian Dorz.
Sunt
creștin pentru că am dorit să fiu fericit știind de la bătrânul Kant că
fericirea nu-i un ideal al rațiunii ci al imaginației. Am fost liber să-mi
născocesc cerul. Iar pe alocuri îl văd mai frumos decât l-a văzut Ioan în
Patmos.
Sunt
creștin pentru că am organic în mine speranța unei alte vieți, un necreștin
lucid neputând evita disperarea știind că la capătul drumului nu-l așteaptă
decât moartea.
Sunt
creștin pentru că Hristos nu m-a obligat să fiu ci m-a lăsat să aleg. Orice
constrângere care nu vine din interior mă sperie de moarte.
Lăsându-mi
libertatea înseamnă că mă respectă. Intrarea în jug și sub cruce e opțională.
Un salt în necunoscut prin credință. Și astfel moartea devine cea mai frumoasă
aventură a vieții.
Dacă
n-aș fi creștin, m-aș face…
Vladimir Pustan
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.