vineri, 5 mai 2017

George Alexander — Am iubit totdeauna Finlanda... Ceea ce se întâmplă astăzi în Finlanda, însă, este cutremurător. Finlanda alunecă pe o pantă primejdioasă azi, fiind de nerecunoscut...

Am iubit totdeauna Finlanda!... Am admirat-o pentru că a renăscut ca pasărea phoenix din cenuşă, chiar şi atunci când a fost ciopârțită de marile imperii dimprejur…

Chiar şi atunci când disperarea i-a bătut la uşă!
Ceea ce se întâmplă astăzi în Finlanda, însă, este cutremurător…
Cum să te-ncrezi tu în nişte jandarmi care intră abuziv într-o casă, pun la pământ o femeie, o Mamă!, în fața copiilor săi!, îndeplinind nişte directive de la alți birocrați, capete pătrate, care nu fac cinste nimănui, în niciun caz, Finlandei?!
Un om care are tăria morală de a auzi ceea ce i se spune, de a asculta inclusiv vocile critice, este un om puternic, binecuvântat de Dumnezeu. Aşa este şi cu o țară. Ea poate să evolueze prin oamenii săi sau, dimpotrivă, să se transforme încet, dar sigur, într-o dictatură a nepăsării, indiferenței şi a injustiției!, astfel că orice atac la opoziție este, de fapt, un atentat la statul de drept!
Ceea ce s-a întâmplat în cazul Smicală va intra cu siguranță în analele de drept. Cum să condamni tu o Mamă, după ce i-ai luat copiii, după ce le-ai distrus viața tuturor?! Aştepta, oare, Finlanda, recunoştință veşnică din partea Cameliei Smicală şi a statului român pentru gestul făcut?!...
… S-a construit o minciună şi s-au fabricat nişte dosare. S-au terorizat oamenii, iar roboții de la Barnevernet au reuşit să convingă prin elanul lor autoritățile că ei luptă, de fapt, pentru patrie! Pentru ce? Pentru Finlanda însângerată!
În realitate, ei au comis cel mai curat atentat la Drepturile Omului! La Libertatea şi Siguranța statului de drept, Finlanda!
Dincolo de întrebările care se pun, rămâne întrebarea fundamentală… AVEAU, OARE, DREPTUL MIHAI ŞI MARIA SMICALĂ, AU DREPTUL SĂ-ŞI ALEAGĂ PROPRIA VIAȚĂ?
DA! 
Aceşti copii nu mai sunt demult bebeluşi! Orice legislație națională, fie ea cât de primitivă şi chiar dacă nu ar ține cont de legile internaționale, prevede DREPTUL DE NECONTESTAT al copiilor de a avea un cuvânt de spus – iar acest cuvânt atârnă greu!- în orice decizie care s-ar lua!

Cum a luat statul finlandez în considerare strigătele disperate ale copiilor, care au ajuns să scrie şi la ONU, cerând ajutor?... Aruncându-i în închisoare? Trimițându-i în casele de copii?
Condamnându-i?
Cu ce sunt ei vinovați?

Finlanda alunecă pe o pantă primejdioasă azi, fiind de nerecunoscut. Ea trebuie să ştie că nu există judecători perfecți. Judecătorii care dau sentințe în cârdăşie cu înverşunații, răzbunătorii, vânătorii de oameni, nu sunt Judecători!
Se va opri Finlanda, oare, de la autodistrugere sau va vedea că răsare soarele atunci când oamenii primesc o şansă în viață, să-şi reclădească visurile?
… Ceea ce se întâmplă astăzi în Europa este cutremurător… Am iubit totdeauna Europa, dar va şti ea să aibă grijă de copiii săi, să nu-i arunce pe părinți prin tribunale, să nu le ia copiilor săi dreptul de a fi copii?!...
George Alexander

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.