Nimic nu este la voia
sorții, toate se derulează după un calendar bine organizat, programat. Poate
cei mai mulți am dori să fie altfel, soarta să stabilească încotro ne
îndreptăm..., dar nu este așa!
Europa încearcă să ne
acopere ochii cu un văl, în dosul căruia să-și ducă scopul la îndeplinire:
îndepărtarea creștinismului fundamental. Europăgânizarea unui continent care a
avut un fundament creștin, încărcat de multă istorie, se derulează sub
privirile noastre absente. Creștinismul pierde tot mai mult teritoriu, iar
continentul, bucată cu bucată, este ocupat de hoardele agresive ale propovăduirii
unor toleranțe dubioase.
Pe fondul ideii de nediscriminare,
Europa a primit în case musafiri timizi, îmbrăcați în zdrențe, asemănători cu
poporul gabaonit din vremea lui Iosua, dar cu planuri știute doar de ei. Iar
acum, încet, încet, timiditatea s-a transformat în agresivitate, drepturile exagerate
sunt pretext pentru ucidere, ideologia e afișată ostentativ și nimeni nu
vorbește, toată lumea tace și înghite în sec la tot ce se petrece. Au amuțit
toți și, parcă în fața acestori păgâni, au paralizat și nu au nicio pârghie de
apărare...
O altă modalitate
prin care Europa începe să se afunde tot mai mult în mocirla păgânismului este
mișcarea prin care grupările sexuale minoritare își cer drepturile. Este
ofensator pentru o comunitate creștină, cu valori biblice, să fie obligată să
se adapteze la noile condiții de viață, de înțelegere, de credință și să
renunțe la normalitate pentru a nu ofensa recentele definiri ale familiei.
Încotro se îndreaptă
Europa creștină? Are o țintă? Are un scop bine definit? Mai are ea valori
clare, curate, morale? Din păcate, și-a pierdut ținta, i se surpă temelia și
asistă neputincioasă la consecințele deciziilor pripite: atentatele și
masacrele tot mai dese. Există și o repercusiune a tot ceea ce Europa alege. E
obligată să culeagă - prematur, mai
devreme decât s-ar fi așteptat – roadele, fiindcă sunt verzi, amare...