Nelu Brie – Sfinţire sau pierzare (18 Octombrie 2015)

Vezi şi alte resurse în pagina
Nelu Brie

✡ Israel: Creștinii americani aduc speranță prin cântece în mijlocul furtunii

Chiar si in mijlocul necazurilor, israelienii stiu cat de important este sa se asigure ca viata merge mai departe. Saptamana trecuta, un cor crestin din America a ajutat, cand a vizitat Israelul, sa aduca speranta si pace in mijlocul furtunilor.

150 de coristi din Georgia au vizitat Tara Sfanta pentru a incuraja oamenii prin muzica lor.

Suntem intr-un turneu prin care vrem sa aducem un mesaj al sperantei, al pacii si al iubirii lui Isus in Tara Sfanta si sa avem concerte in Nazaret, in Ierusalim si in Betleem, zone in care au avut loc conflicte, a afirmat Jon Duncan.

Iosif Ţon – Dumnezeu şi Isaia

Vezi şi alte resurse în pagina
Iosif Ţon

Concert Sing Gloria la Lugoj

✔ Botez la Harvest Metanoia Arad

Toamna se adună şi roadele bisericii noastre, Harvest Metanoia Arad, iar în această toamnă, Dumnezeu ne-a dat un rod bogat: 30 de suflete care s-au decis să îşi predea Lui viaţa şi să Îl urmeze în apa botezului. 

De aceea, vă aşteptăm cu drag pentru a-i încuraja şi pentru a-L lăuda pe Cel care le-a schimbat vieţile şi destinele. 

Evenimentul va avea loc la “Domeniul Lupaş” duminică, 1 noiembrie 2015, de la ora 16.00, deasemenea evenimentul va fi transmis LIVE (www.harvestmetanoia.ro).

Zilele Mulțumirii 2015 – Liceul Teologic Baptist Reşiţa

Liceul Teologic Baptist Reşiţa

26 OCTOMBRIE – 31 OCTOMBRIE 2015

DE CE UN PROGRAM EDUCATIV INTITULAT „ZILELE MULȚUMIRII”?

Mulțumirea aduce împlinire, pace, bucurie și binecuvântare în viața noastră. Acest program educativ se desfășoară pentru al optulea an consecutiv la Liceul Teologic Baptist Reșița. Scopul acestui program este de a privi la bunătăţile lui Dumnezeu, care s-au înoit în fiecare dimineaţă a acestui an, revărsând peste noi.

 Nu dorim să practicăm mulțumirea doar în aceste zile ale acestui program, ci să accentuăm în mod special importanța mulțumirii în aceste zile. Venim cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu pentru ocrotire, pentru roadele câmpului, pentru semenii noștrii, pentru rezultatele școlare, pentru tot ceea ce ne-a dăruit.

ACTIVITĂŢI PROPUSE ÎN SĂPTĂMÂNA EDUCATIVĂ „ZILELE MULŢUMIRII”

se poate vedea aici PROGRAM ZILELE MULTUMIRII 2015    ♥  

Alex Szucs, director 

Adevărul.ro: Peripeţiile unei asistente care este convinsă că Dumnezeu face minuni pentru ea: „Nu vreau să fiu o formă întâmplătoare de ţărână“

În anul 2013, o asistentă din Arad şi fiul ei s-au hotărât să se îndrepte spre alte orizonturi. Rămasă singură în urma divorţului cu un copil mic, arădeanca a trecut prin clipe grele până a reuşit să se pună pe picioare. A făcut foamea, a fost umilită şi chiar la un pas de sinucidere, însă, spune ea, doar credinţa în Dumnezeu a făcut ca astăzi să aibă un loc de muncă decent, să fie iubită şi respectată.

Luminiţa Catană (48 de ani) povesteşte că, pe vremea când trăia în Arad, erau zile în care se trezea la patru dimineaţa să facă prăjituri pentru a le vinde şi a avea bani, deşi era asistentă la un cabinet particular. Femeia, care este asistentă medicală de 30 de ani, locuieşte acum în Germania şi îşi practică profesia. Ea este convinsă că Dumnezeu schimbă vieţi şi destine.

„Am divorţat de soţ când fiul meu, Lorin, era încă mic. Am învăţat împreună cu copilul meu ce înseamnă să fii părinte. Anii au zburat şi Lorin a ajuns student la Cluj Napoca. A absolvit Facultatea de Studii Europene cu predare în limba engleză. Am trecut împreună prin foarte multe încercări. Meseria mea de asistent medical m-a ajutat să-i asigur copilului meu o viaţă plăcută, dar totuşi banii nu erau suficienţi, însă talentul moştenit, acela de a face prăjituri şi a găti, m-a ajutat să-mi suplimentez veniturile“, îşi începe povestea Luminiţa Catană.

Pe atunci lucra la un cabinet particular şi avea un salariu mic. „Pe lângă asistentă, mai făceam multe: spălat, curat, săpat în grădina, uneori...spălat covoare. Şi anii au trecut. Am lăsat în urmă acel loc, am găsit un altul şi, dintr-o întâmplare, am început să mă ocup de decoraţiuni. Un eveniment a schimbat destinul nostru. Lucram la un cabinet pe care l-am iubit foarte mult. Am fost acolo din clipa în care s-a construit şi pentru mine meseria a fost mereu iubirea mea. Munceam mult deoarece trebuia să-i plătesc meditaţii la fiul meu, voiam să înveţe bine. La acel cabinet, după o intervenţie chirurgicală, o fetiţă de patru ani a murit în braţele mele. Era o extracţie de polipi şi, din cauza unei malformaţii congenitale, copila a murit.

Lumea mea s-a prăbuşit şi am fost la un pas de a mă sinucide. Nu înţelegeam cum s-a putut întâmpla. Au fost zile cumplite, am trecut foarte greu prin acea perioadă şi Lorin a fost cel care m-a susţinut mereu. Nu-l cunoşteam atunci pe Dumnezeu, aşa cum îl cunosc acum. Credeam, mă rugam, dar nu aveam o relaţie personala cu El. După o perioadă de anchete şi stres am fost declarată nevinovată, dar în inima mea şi în sufletul meu nimic nu a mai fost la fel. Au trecut ani până am reuşit să trec peste moment. Nu mai puteam face injecţii, nu mai aveam curaj să asist la intervenţii, eu care lucram fără oprire. Atunci a fost un moment în care m-am îndreptat tot mai mult spre munca mea de organizator de evenmente şi decoraţiuni”, spune Luminiţa.

Citeste mai mult: adev.ro/nwpwtp

✉ Scrisoare misionară: Marcel şi Ioana Șaitiş , Madagascar

SNOPI VII în hambarele Cerești ale Tropicelor

Termenul de ,,câmp de misiune” nu este greu de definit când trăiești în Madagascar. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă mai multe texte biblice referitoare la Marea Trimitere (Matei 28 :18-20, Fapte 1 :8) sau texte precum cel din Evanghelia lui Ioan 4 :35-36 ,,Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică. (…)” Aceasta este chemarea Domnului nostru Isus Hristos, care ne pune un jug pe umerii noștri, dar trage alături de noi la el.

Ei, bine, dacă este vorba despre holde, Madagascarul îți oferă ori încotro privești, câmpurile largi sau văile adânci semănate cu orez. Dar a munci pe câmp sau a lucra chiar în propria orezărie nu este un lucru ușor. Presupune mult efort de-a lungul procesului. Începi prin a sparge bulgării duri și uscați de soarele puternic și de vânturile uscate. De obicei se face cu boii și cu un plug. Apoi trebuie inundate cumva aceste câmpuri, în special deviind un izvor spre ele, apa curgând dintr-un câmp de orez în altul în zonele terasate de munte sau așteptând primele ploi dinaintea începerii sezonului ploios, să se înmoaie pământul și să poți planta puieții de orez. Oricum, la începutul sezonului ploios este puțin mai greu să plantezi orezul din cauza ploilor tropicale puternice care te udă până la piele. Apoi, ca recolta să fie bogată, nu se plantează boabe de orez, ci puieți, pregătiți special pentru semănare. Se aduc puieții de orez dintr-un câmp mai mic, și, în nămol adânc de la glezne până spre genunchi, aplecat, stai și plantezi puiet după puiet de-a lungul unei linii trasate cu o sfoară, până ce tot câmpul este acoperit. După câteva săptămâni, îl cureți câmpul mlăștinos cu grapă specială și îndrepți rândurile. În cele din urmă, după o perioadă de așteptare de câteva luni, te bucuri de roadă, care trebuie strânsă din apă în snopi, batută de o piatră mare, vânturată și curățită de pietre. Dacă dorești să ai hrană, e nevoie de toată această muncă grea și de multă răbdare.

„Snopi de orez” în Biserica din Mazina: 13 noi legăminte cu Dumnezeu

Munca, răbdarea, perseverența, oboseala, încep să își arate roadele în bisericile cu care lucrăm în parteneriat în regiunea Vakinakaratra. Pastorul Samisoa împreună cu câțiva bărbați inimoși din Biserică au muncit din greu în evanghelizări atât în orașul Antsirabe, cât și în localitățile Ambohitsara-Be și Talata. De când suntem aici, i-am dat și noi o mână de ajutor pentru plantarea acestor biserici.  Încă nu s-a finalizat procesul, încă nu există propriu-zis biserici evanghelice în ele, dar se văd primele roade. 

O după amiază de evanghelizare în Ambohitsara-Be nu este o muncă ușoară. Ieși din oraș pe un drum rău de tot, pământ amestecat cu bolovani de toate dimensiunile, plantați de ploaie pe tot drumul. Aproape îți rupi motorul și gâtul printre ele, iar de mașină mică nici nu poate fi vorba să intre pe acest teren dur. Trebuie să ai un 4x4 dacă vrei să ajungi acolo. Dacă ai. Dacă nu, mergi cu motorul. Sau pe jos în jur de 12 km. Dur, nu glumă!

Treci prin mai multe sate în care drumul este trasat de roțile de la carele cu boi, străbați un cimitir tipic malgaș într-un vârf de deal, ajungi într-o vale adâncă și te rogi să nu plouă. Oare unde este satul? Dacă plouă, doar cu boii mai ieși de acolo. Chiar și motorul se împotmolește.

În sfârșit, satul. Case așezate de-a lungul unei uliți. Stâlpi de curent? Nici vorbă. Aici te luminezi doar la lumina lumânării, a lampei cu petrol sau a focului din vatră, dacă o ai în casă. Că de cele mai multe ori se gătește afară. Întunericul vine la ora 18.00 tot anul.

Oamenii încep să se adune în jurul nostru. Montăm megafonul la bateria de la motor și îi dăm drumul motorului. Și megafonului. Și evanghelizarea începe.

Câteva cântări în limba malgașă. Încet oamenii se adună în jurul nostru. Mulți copii. O asemenea evanghelizare numără și 120-140 de oameni maturi și de copii. Evanghelia se propovăduiește. Isus Hristos este glorificat. Se explică jertfa Lui înlocuitoare și mântuitoare.

Oamenii sunt chemați să își salveze sufletele de iad și să primească bucuria vieții veșnice. Iar unii răspund. Ne rugăm pentru ei. Ne rugăm apoi pentru cei care au probleme diferite și ne cer să mijlocim pentru ei. Gata! Am terminat! Stabilim o nouă întâlnire pentru cealaltă săptămână. Dacă nu plouă. Dacă plouă nu avem cum să ajungem la ei.

Apoi plecăm cu inima plină de bucurie spre casă. Au fost roade!