✉ Scrisoare misionară: Marcel şi Ioana Șaitiş , Madagascar

SNOPI VII în hambarele Cerești ale Tropicelor

Termenul de ,,câmp de misiune” nu este greu de definit când trăiești în Madagascar. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă mai multe texte biblice referitoare la Marea Trimitere (Matei 28 :18-20, Fapte 1 :8) sau texte precum cel din Evanghelia lui Ioan 4 :35-36 ,,Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică. (…)” Aceasta este chemarea Domnului nostru Isus Hristos, care ne pune un jug pe umerii noștri, dar trage alături de noi la el.

Ei, bine, dacă este vorba despre holde, Madagascarul îți oferă ori încotro privești, câmpurile largi sau văile adânci semănate cu orez. Dar a munci pe câmp sau a lucra chiar în propria orezărie nu este un lucru ușor. Presupune mult efort de-a lungul procesului. Începi prin a sparge bulgării duri și uscați de soarele puternic și de vânturile uscate. De obicei se face cu boii și cu un plug. Apoi trebuie inundate cumva aceste câmpuri, în special deviind un izvor spre ele, apa curgând dintr-un câmp de orez în altul în zonele terasate de munte sau așteptând primele ploi dinaintea începerii sezonului ploios, să se înmoaie pământul și să poți planta puieții de orez. Oricum, la începutul sezonului ploios este puțin mai greu să plantezi orezul din cauza ploilor tropicale puternice care te udă până la piele. Apoi, ca recolta să fie bogată, nu se plantează boabe de orez, ci puieți, pregătiți special pentru semănare. Se aduc puieții de orez dintr-un câmp mai mic, și, în nămol adânc de la glezne până spre genunchi, aplecat, stai și plantezi puiet după puiet de-a lungul unei linii trasate cu o sfoară, până ce tot câmpul este acoperit. După câteva săptămâni, îl cureți câmpul mlăștinos cu grapă specială și îndrepți rândurile. În cele din urmă, după o perioadă de așteptare de câteva luni, te bucuri de roadă, care trebuie strânsă din apă în snopi, batută de o piatră mare, vânturată și curățită de pietre. Dacă dorești să ai hrană, e nevoie de toată această muncă grea și de multă răbdare.

„Snopi de orez” în Biserica din Mazina: 13 noi legăminte cu Dumnezeu

Munca, răbdarea, perseverența, oboseala, încep să își arate roadele în bisericile cu care lucrăm în parteneriat în regiunea Vakinakaratra. Pastorul Samisoa împreună cu câțiva bărbați inimoși din Biserică au muncit din greu în evanghelizări atât în orașul Antsirabe, cât și în localitățile Ambohitsara-Be și Talata. De când suntem aici, i-am dat și noi o mână de ajutor pentru plantarea acestor biserici.  Încă nu s-a finalizat procesul, încă nu există propriu-zis biserici evanghelice în ele, dar se văd primele roade. 

O după amiază de evanghelizare în Ambohitsara-Be nu este o muncă ușoară. Ieși din oraș pe un drum rău de tot, pământ amestecat cu bolovani de toate dimensiunile, plantați de ploaie pe tot drumul. Aproape îți rupi motorul și gâtul printre ele, iar de mașină mică nici nu poate fi vorba să intre pe acest teren dur. Trebuie să ai un 4x4 dacă vrei să ajungi acolo. Dacă ai. Dacă nu, mergi cu motorul. Sau pe jos în jur de 12 km. Dur, nu glumă!

Treci prin mai multe sate în care drumul este trasat de roțile de la carele cu boi, străbați un cimitir tipic malgaș într-un vârf de deal, ajungi într-o vale adâncă și te rogi să nu plouă. Oare unde este satul? Dacă plouă, doar cu boii mai ieși de acolo. Chiar și motorul se împotmolește.

În sfârșit, satul. Case așezate de-a lungul unei uliți. Stâlpi de curent? Nici vorbă. Aici te luminezi doar la lumina lumânării, a lampei cu petrol sau a focului din vatră, dacă o ai în casă. Că de cele mai multe ori se gătește afară. Întunericul vine la ora 18.00 tot anul.

Oamenii încep să se adune în jurul nostru. Montăm megafonul la bateria de la motor și îi dăm drumul motorului. Și megafonului. Și evanghelizarea începe.

Câteva cântări în limba malgașă. Încet oamenii se adună în jurul nostru. Mulți copii. O asemenea evanghelizare numără și 120-140 de oameni maturi și de copii. Evanghelia se propovăduiește. Isus Hristos este glorificat. Se explică jertfa Lui înlocuitoare și mântuitoare.

Oamenii sunt chemați să își salveze sufletele de iad și să primească bucuria vieții veșnice. Iar unii răspund. Ne rugăm pentru ei. Ne rugăm apoi pentru cei care au probleme diferite și ne cer să mijlocim pentru ei. Gata! Am terminat! Stabilim o nouă întâlnire pentru cealaltă săptămână. Dacă nu plouă. Dacă plouă nu avem cum să ajungem la ei.

Apoi plecăm cu inima plină de bucurie spre casă. Au fost roade!

...Și rodele doresc să încheie Legământ sfânt cu Dumnezeul lor

Și vine ziua în care aceste ROADE... doresc să încheie legământ cu Dumnezeu. Au înțeles valoarea botezului în apă și doresc să mărturisească în fața martorilor din Cer și de pe pământ schimbarea produsă în inima lor.

Așa am avut bucuria ca, împreună cu pastorul Samisoa și unul dintre bătrânii bisericii din Mazina, prezbiterul Patrik, să botezăm în apă în lacul Andraikiba 13 persoane, tineri, tinere, mai în vârstă și o familie. Au fost momente înălțătoare în care l-am onorat pe Dumnezeu în cântări, în rugăciuni și în cuvântări încurajatoare. Pastorul Samisoa își exprima bucuria de a vedea în sfârșit eforturile răsplătite cu daruri cerești, suflete mântuite.

   Am intrat în lac. Au intrat cu hainele cu care au venit, haine obișnuite, normale. Fiecare mărturisire surprindea tranformarea interioară: Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Cred că mi-a iertat toate păcatele! Cred că este Salvatorul și Domnul vieții mele! Până la moarte doresc să îL urmez! Apoi îi botezam în Numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.

La urmă s-au îmbrăcat aproape toți în haine albe, pregătite dinainte, simbolul unei vieți înnoite, au cântat laude lui Dumnezeu și în mod solemn, am serbat Cina Domnului. Inimile fremătau de bucurie și recunoștintă. A fost fantastic, Biserica lui Hristos adunată pe malul unui lac, sub un copac mare, sărbătorind pe Dumnezeul Cerului si al Pamântului.

  Imbrăcați în hainele albe, fiecare însoțit de familia lui, s-au îndreptat spre orașul Antsirabe, spre casele lor. Acum era vizibil legământul. Și nu le era rușine de Hristosul cel Răstignit și Înviat. Erau mândri că sunt Ucenici ai Fiului lui Dumnezeu!  

Mulțumirea de a ne fi alături în lucrarea din Madagascar

  Vă mulțumim frumos pentru că ați rămas fideli Secerișului din Madagascar. Prin Dvs, Dumnezeu ne-a binecuvântat și ne-a ajutat în acest proces al semănatului și seceratului pe târâm spiritual.

   Dragostea și recunoștința noastră pentru dvs, care ați fost alături de noi în acești doi ani și un două luni, de când suntem pe câmpul de misiune african, nu o putem arăta decât rugându-ne pentru dvs și familia dvs și ținându-vă la curent cu lucrarea de aici, din Madagascar. Suntem așa de binecuvântați să luptăm pe același front împreună, să muncim purtând același jug și căutând același scop: roade pentru Împărăția lui Dumnezeu, sub domnia lui Isus Hristos.

   Ne rugăm ca Dumnezeu să vă înconjoare cu Bunătatea Lui și să vă întâlniți în Cer cu malgași care au fost convertiți și înnoiți prin lucrarea în care am muncit din greu ca parteneri aici, dvs și noi. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

            Cu aleasa dragoste si pretuire,

                Saitis Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip   

Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina: Puls misionar român