Ioan 17:21 "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine
şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu
M-ai trimis.''
Unitatea nu este doar un subiect de dezbatere, ci mai ales o rugăciune. În
condițiile actuale ale societății contemporane, de continuă fărămițare și
amenințări teroriste, de cruzimi și samavolnicii fără de seamăn, avem nevoie de
rugăciune.
Domnul Isus Hristos mai întâi de toate s-a
rugat pentru unitate. Rugăciunea duce la unitate pentru că doar Dumnezeu poate
ajuta România și poporul român. Dumnezeu ne poate oferi protecție, pace și tot
El poate binecuvânta țara cu belșug de păine.
Apoi, rugăciunea este o cântărire de sine, un moment
al adevărului personal, al smeririi noastre, căci rugăciunea este o evaluare a
greutății spirituale care ne face mai îngăduitori cu semenii noștrii. Oamenii
care nu se roagă se sălbăticesc, devin mândri și intoleranți cu semenii.
Unitatea presupune înțelegerea următoarelor aspecte:
1. Unitatea se fundamentează pe relație. Luca 10:27 "El a răspuns:
„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău,
cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” "
a. Mai întăi este vorba de relația cu Dumnezeu.
Relația cu Dumnezeu este una de cămăruță, de părtășie intimă cu
Dumnezeu, nu este o paradă și o afișare ostentativă care de regulă ne
îndepărtează unii de alții și face din noi demagogi.
b. Mai apoi este vorba de relația cu semenii.
Ceea ce trebuie însă văzut este modul cum se materializează credința,
modul cum se manifestă și anume în fapta de dragoste față de aproapele. Desigur
că nici astăzi nu suntem departe de întrebarea: Luca 10:29 "Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este
aproapele meu?” " Hristos însă prin pilda samariteanului mută accentul de
la: cine e vrednic să fie aproapele meu, la cine dă dovadă că e aproapele
semenului: Luca 10:36 "Care dintre aceştia trei ţi se pare
că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” "Luca
10:37 "„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te
de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. "
Iată frumusețea lui Hristos: iubește pe ceilalți la fel de îngăduitor ca pe tine! Față de noi suntem toleranți, ne îngăduim
slăbiciunile, le argumentăm cu însuflețire dar pe alții îi catolgăm cu asprime
și le refuzăm orice fel de circumstanțe.
Disprețul și tratarea cu superioritate a aproapelui, condiționarea care fură demnitatea sunt teme majore ale timpului nostru.
Iată o ilustrație plină de semnificație: un om sărac a bătut la ușa
unui om bogat. Acesta a ieșit și l-a întrebat ce vrea. Săracul a răspuns că
vrea de mâncare. Bogatul l-a măsurat din priviri și i-a spus: vino la
ușa din spate. Acolo i-a oferit o sacoșă cu măncare dar, mai întâi, i-a cerut
să rostească după el următoarele cuvinte: Tatăl nostru care ești în ceruri…
Săracul a răspuns: Tatăl lui care ești în ceruri… Supărat omul bogat i-a spus:
nu e bine. Spune: Tatăl nostru care ești în ceruri, nu Tatăl lui care ești
în ceruri… Omul sărac l-a privit în ochi și a rostit: dacă era Tatăl nostru, mă
primeai la ușa din față…!
Când disprețuiești nu poți fi în unitate pentru că tu ești mai presus
de semenul tău.
Hristos a vindecat 10 leproși printre care unul era samaritean, adică
un fel de paria. Între smariteni și iudeii nu era nicio legătură. Care este
înțelesul acestui pasaj? Durerea ne aduce împreună și binele ne separă. Mila nu
are confesiune, dar are pe Hristos în ea. Lacrimile nu au religie, dar dragostea care le
șterge poartă numele de Hristos: Galateni 5:6 "Căci, în Isus Hristos, nici
tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care
lucrează prin dragoste. "
Femeia de origine siro feninciană care striga către Măntuitorul Isus a fost alungată
de ucenici, dar insistența ei și deplina smerenie au făcut din ea o biruitoare.
Credința trebuie să aibă smerenie. Fără a ne recunoaște slăbiciunile nu putem
avea tăria unității.
Globalizarea a șters granițele, dar nu ne-a adus mai aproape unul de altul.
Toleranța ca un concept modern este legată de numele filosofului John
Locke. Ea apare pe la sfărșitul sec al 17-lea pe fondul persecuției, al
fragmentării religioase, al prigonirii. Este trist că termenul
de toleranța s-a născut din pricina intoleranței religioase. Toleranța
presupune acceptarea celuilalt dar în lipsa dialogului este o amputare a
spiritului. Avem un consens al tăcerii, dar nu al dialogului. Lipsește
dialectica: Efeseni 5:19 "Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu
cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
"
2. Unitatea nu se face cu prețul relativizării adevărului, ci pentru
înalțarea adevărului.