După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Iosif Ţon: Bunătate, Adevăr și Dreptate (28)

Capitolul 11: Apostolul Ioan și dragostea lui Dumnezeu

Continuăm această expunere a materialului biblic despre bunătatea lui Dumnezeu și despre planul Lui de a face din toți oamenii fii ai Lui care sunt buni așa cum este Tatăl lor, adăugând contribuția apostolului Ioan la această temă.

Când tânărul Ioan a intrat în școala lui Isus, era iute la mânie și răzbunător: a vrut să trăsnească satul de samariteni care nu le-au permis să petreacă o noapte în satul lor. De aceea, lui și fratelui lui mai mare, Iacov, li s-a dat porecla de „fii ai tunetului”. Dar, treptat, treptat, Ioan s-a transformat și a ajuns să fie numit „apostolul Iubirii”. Mai mult, iubirea a devenit subiectul predominant al epistolelor lui!

Aici trebuie să facem o observație importantă. În Vechiul Testament, la Moise, la David și la proorocii reformiști, discuția a fost despre bunătate. Observăm că scriitorii Noului Testament continuă să vorbească despre bunătate exact ca în Vechiul Testament, dar ei folosesc alături de bunătate și conceptul de iubire.

În primul rând, lucrul acesta îl face Isus, care vorbind despre iubirea vrăjmașilor, o justifică prin bunătatea lui Dumnezeu: Iubiți-vă dușmanii, fiindcă Tatăl vostru cel ceresc este bun!
Tot Isus este Cel care ne revelează dragostea lui Dumnezeu pentru omenire în ceea ce credincioșii numesc „versetul de aur al Bibliei”:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Tot Domnul Isus este cel care ne dă porunca cea nouă: „Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu pe voi (Ioan 13:14).

Apostolul Pavel unește bunătatea și iubirea lui Dumnezeu în această fericită formulă: „Când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit[…]” (Tit 3:4-5).

Dar Pavel, cel care vorbește atât de mult despre bunătatea lui Dumnezeu, este şi cel care scrie imnul inegalabil despre dragoste din 1 Corinteni 13.

M-am întrebat adeseori care este legătura dintre bunătate și dragoste. Fiindcă în 1 Cor.13:4, Pavel scrie că „dragostea este plină de bunătate”, am gândit şi am spus o vreme că miezul interior al iubirii este bunătatea și că dragostea este manifestarea în afară a bunătății. Cred în continuare că lucrul acesta este adevărat, dar nu pe baza a ceea ce scrie Pavel, deoarece m-am uitat cum este în greacă expresia „dragostea este plină de bunătate” și am fost surprins să constat că Pavel scrie: „dragostea te face bun”.

M-am uitat atunci mai cu atenție la structura imnului dragostei din 1 Corinteni 13:4-8 și am observat că el este alcătuit astfel: începe cu două lucruri pe care le face dragostea asupra celui ce iubește, apoi urmează opt negative (ce nu face cel ce are în sine dragoste) și cinci pozitive (ce face cel ce iubește) și se încheie cu declarația monumentală: „Dragostea nu va pieri niciodată!” Vreau să scot în evidentă cele două lucruri pe care le face dragostea asupra celui ce o posedă: „Dragostea te face foarte răbdător” și „dragostea te face bun”.

Ioan, în prima lui epistolă, ne duce un pas mai departe și ne spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8) și din faptul acesta el trage concluzia că „cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.” Ioan începe această discuție despre dragoste în capitolul anterior și o face scriind că iubirea este testul ieșirii noastre din moarte și al intrării noastre în adevărata viață: „Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că iubim pe frați: cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte (1 Ioan 3:14).

Cunoașterea dragostei lui Dumnezeu este ea însăși transformatoare: noi începem să fim ca El începând să iubim ca El: „Noi am cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin aceea că El Şi-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3:16). Semnalez aici că acest verset este completarea versetului de aur (Ioan 3:16), pe care mulți credincioși îl știu pe de rost. Aceștia ar trebui să învețe pe de rost și această completare și să învețe că dacă L-ai cunoscut pe Dumnezeu din Ioan 3:16 trebuie să i se imprime în întreaga viață că tu trebuie să răspunzi iubirii lui Dumnezeu, și singurul mod în care vrea Dumnezeu să răspunzi este să te schimbi și să iubești cum iubește El.

Vezi și ultimele noutăți în pagina 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.