VIDEO: Noua Reformă Apostolică – (simpozion științific)

Emanuel Conţac 🔴 Universitățile în vremuri de mare progres intelectual...

Pe vremuri universitățile se luptau să-și apere libertatea de expresie în raport cu autoritățile statului.

Acum, în vremuri de mare progres intelectual, lucrurile s-au schimbat. Ca într-o piesă de teatru al absurdului, statul este cel care a ajuns să lupte pentru ca universitățile să nu abdice la una dintre misiunile lor de căpătâi.

Într-o scrisoare fără precedent, publicată astăzi de The Times, Gavin Williamson, ministrul britanic al Educației, le pune în vedere universităților că, dacă nu vor lua măsuri pentru apărarea libertății de exprimare, guvernul va trece la fapte. Gestul lui Williamson pare să fie motivat de „situația tot mai critică din campusurile americane”.

Potrivit ministrului britanic, dreptul de a protesta pașnic este sacrosant, dar intimidarea, violența sau amenințările cu violența sunt infracțiuni. „Universitățile trebuie să afirme în mod neechivoc că intimidarea este inacceptabilă și că persoanele violente nu vor fi tolerate în niciun fel.” De asemenea, instituțiile de învățământ superior sunt chemate să aplice sancțiuni drastice și să coopereze cu poliția pentru a-i aduce pe făptași în fața justiției.

Williamson nu spune ce universități au fost afectate, ci se mulțumește să descrie situația în termeni generali: „În Marea Britanie există deja cazuri de studenți exmatriculați pentru că și-au exprimat convingerile religioase. Au fost vehiculate petiții prin care s-a cerut demiterea unor cercetători sau retragerea finanțării pentru proiectele lor; în câteva rânduri, universitățile au cedat presiunii. Amenințările activiștilor au reușit, nu de puține ori, să ducă la anularea unor evenimente. Incidente nefericite, petrecute la universități londoneze de prestigiu, au vizat și membri ai comunității evreiești.”

Emanuel Conţac: Cum se face oare că cei care se revendică drept moștenitorii post-moderni ai Epocii Luminilor au ajuns să răspândească atâta întuneric moral și spiritual?

„Le Consentement”. Establishmentul cultural francez, zguduit de „afacerea Matzneff”

Anul a început cu procese grele. La New York și la Los Angeles mogulul media Harvey Weinstein e judecat în două cazuri separate. Acuzatul a pledat „nevinovat”, beneficiază de cei mai buni avocați, dar mărturiile victimelor, așa cum au fost preluate în presă (vezi, de ex., Untouchable: The Rise and Fall of Harvey Weinstein, BBC) indică un tipar comportamental profund abuziv. Văzut prin ochii femeilor care au depus mărturie, Weinstein era un prădător al cărui simț moral se atrofiase complet. A fost „ajutat”, se înțelege, de o armată de complici care erau prea bine plătiți ca să spună ceva.

În Anglia o afacere din aceeași categorie, dar de mai mică amploare, l-a vizat pe prințul Andrew, fiul mijlociu al reginei. Legăturile periculoase ale lui Andrew, Duce de York, cu Ghislaine Maxwell și cu recent-sinucisul Jeffrey Epstein aruncă o umbră neagră peste monarhia britanică.

Franța este și ea zguduită de un cutremur în domeniul culturii. Le Consentement, volumul autobiografic scris de Vanessa Springora, lansat în librării pe 2 ianuarie, a scos la iveală, după treizeci și trei de ani, ce se întâmplă când reprezentanți notabili ai elitei culturale franceze se situează „dincolo de bine și de rău”.

În centrul furtunii mediatice și judiciare se află, de această dată, scriitorul Gabriel Matzneff, pe care îl urmăresc trecutul și prezentul, cu acuzații grele de pedofilie. În cartea sa, Vanessa Springora scrie următoarele: „La paisprezece ani n-ar trebui să fii așteptată la poarta școlii de un bărbat în vârstă de 50 de ani, n-ar trebui să ajungi prin hoteluri în compania lui, n-ar trebui să te regăsești în pat alături de el”.

Continuarea pe www.vaisamar.wordpress.com

Emanuel Conţac 🔴 În turul al doilea al prezidențialelor evanghelicii români se vor împărți în trei categorii...

E ultima postare pe teme electorale și apoi mă întorc la Biblie, unde dezbaterile pe traducere și revizuiri sunt mai puțin furtunoase.

Vestalele despletite ale progresismului integral își smulg avan părul, jelind înfrângerea usturătoare a lui Dan Barna și căutând în curtea vecinului țapul ispășitor care este chiar sub nasul lor. USR trebuie să-și facă un examen de conștiință serios, fiindcă a avut o companie slabă, cu rezultate previzibile pentru cine a avut ochi de văzut și urechi de auzit.

Vina pentru dezastru revine exclusiv USR-ului. Un mare om din Antichitate spunea că nu e deloc înțelept să-i faci pe alții răspunzători pentru nefericirea proprie.

Theodor Paleologu a avut un rezultat apropiat de scorul PMP și sper că va merge mai departe în linia liberal-clasică (deschisă față de creștinism) pe care a adoptat-o.

În turul al doilea al prezidențialelor evanghelicii români se vor împărți în trei categorii.

O parte din votanți va merge pe mâna lui Iohannis, după ce va fi pus în balanță plusurile și minusurile președintelui. Iohannis a dat semnale mixte în cei cinci ani, ba luându-se de brăcinari cu PSD-ii, mergând peste ei la ședințe de guvern și criticându-i în parlament, ba acceptând tot soiul de formule care s-au dovedit toxice pentru România. În final, faptul că PNL & Co au debarcat guvernul constituie o bilă albă pentru Iohannis, adept al proverbului indian care spune: „Așază-te pe malul apei și așteaptă. Leșul inamicului tău nu va întârzia să apară”. La capitolul plusuri ar conta receptarea lui bună pe plan extern, faptul că știe limbi străine și că e înalt. La capitolul minusuri: a strălucit prin absență, a evitat dezbaterile. Când a deschis gura, a alienat o parte din publicul evanghelic cu declarațiile despre referendumul CpF. În fine, există un public conservator care va trece peste acest, votând pragmatic Iohannis, ca „rău mai mic”.

(2) Un alt segment electoral va vota cu Viorica Dăncilă, „femeie și mamă”. Pentru acest grup de votanți, doamnă Dăncilă face figură de femeie credincioasă „în felul ei”. Ce nu știu sau ignoră acești alegători este că în timpul mandatului de europarlamentar, în 2015, Viorica Dăncilă a votat cu ochii închiși raportul colegului Pier Antonio Panzeri, care îndemna statele membre să reflecteze asupra recunoașterii căsătoriilor sau a parteneriatelor civile între persoane de același sex. (În paranteză fie spus, același raport a fost adoptat și de alte matroane cu greutate ale politicii românești: Maria Grapini, Norica Nicolai, Claudia Țapardel). După cum am văzut și în campania pentru primul tur, există pastori dispuși să o evoce pozitiv pe doamna Dăncilă în context bisericesc. Mulți însă o vor vota nu pentru presupusele ei calități, ci ca alternativă la Iohannis, perceput ca promotor al ideologiilor progresiste prin care se caută redefinirea instituției familiei.

Emanuel Conţac 🔴 Segmentul electoral anti-corupție și pro-familie va vota în primul tur cu Theodor Paleologu...

Ceea ce nu s-a spus până acum în legătură cu motivele pentru care motorul electoral al lui Barna s-a cam gripat:

Dan Barna și USR s-au poziționat cruciș, curmeziș și lăturiș când cu referendumul CpF. S-a spus atunci ba că e o temă indusă de Rusia, ba că referendumul e menit să-l ajute pe Dragnea, ba ca se face jocul PSD, ba că în spate sunt conservatorii americani, ba că neoprotestanții au ajuns să pună gabja pe Biserica Ortodoxă etc.

Și totuși: o parte din electoratul anti-corupție a votat și referendumul pro-familie.

Când USR s-a întors virulent împotriva celor care susțineau atât agenda reformistă anti-corupție, cât și referendumul CpF, această categorie de public s-a simțit trădată.

Când Klaus Iohannis i-a tratat și el cu flit pe votanții de la referendum (instituind opoziția între “români” și votanții CpF), un segment electoral important s-a regăsit fără reprezentare politică.

Pentru acest segment, PSD este anatema, Dan Barna este un progresist mimetic fără substanță, iar Klaus Iohannis este un personaj non-combat care - ghinion! - se trezește vorbind, atunci când nu hibernează scriind cărți despre non-realizări comise pas cu pas.

Segmentul electoral anti-corupție și pro-familie va vota în primul tur cu Theodor Paleologu, care este conservator (prin opoziție cu Barna), educat și poliglot (prin opoziție cu monoglota incultă Dăncilă), dinamic și elocvent (prin opoziție cu lentul și împleticitul Iohannis).

În absența unui candidat cu profilul lui Paleologu, o parte din electoratul care îl votează acum ar fi stat binișor acasă în primul tur. Deci teza lui Gabriel Liiceanu că se duc voturi dinspre Barna spre Paleologu este neverosimilă.

Dilema Veche.ro: Emanuel Conţac 🔴 Str. Olteni nr. 45 – o filă de istorie protestantă din Bucureștiul dispărut

În primăvara anului 1900 sosea în București un englez animat de proiectele misionare ale London Jews Society. În spiritul protestantismului englez de factură evanghelică, John Howard Adeney, absolvent al Universității din Cambridge, își propunea să răspîndească mesajul creștin între cei 50.000 de evrei din București. Marea Britanie trăia ultimul an al epocii victoriene, Imperiul Britanic era la apogeu, stima de sine a englezului mediu nu fusese niciodată mai solidă, iar creștinismul european încă nu fusese șubrezit de experiența „primului război german“. Asemenea multor evanghelici din lumea anglo-saxonă, Adeney reconcilia fără probleme zelul pentru convertirea evreilor la creștinism și sprijinul ferm pentru cauza sionistă. Răspunsul la problema antisemitismului din Europa, scrie el în The Jews of Eastern Europe, monografie publicată după două decenii de activitate în București, este „stabilirea unui ținut în care evreii să se autoguverneze“. Acest ținut, mai adăuga Adeney, nu poate fi decît Palestina.

În cele aproape patru decenii de ședere în București, Adeney și-a împărțit activitatea în mai multe domenii complementare. Venise în România nu doar ca să cîștige suflete pentru Hristos, ci și ca să ajute la procesul de emancipare socială a evreilor, a căror ostracizare socială o cunoștea foarte bine. Pentru a-și împlini viziunea, a ctitorit o școală în cartierul evreiesc, pe strada Olteni. Înainte ca Nicolae Ceaușescu să inaugureze stilul arhitectonic nord-coreean, care își găsește expresia cea mai „grafică“ în hidoșenia monumentală a „Casei Poporului“, zona Olteni ținea de la strada Clucerul Udricani, continua paralel cu strada Iuliu Baraș și se încheia în strada Mircea Vodă, în apropierea Bisericii Olteni, care astăzi nu mai există.

Continuarea pe www.dilemaveche.ro

Lansarea volumelor "Noul Testament EDCR" și "Biblia după textul ebraic: Exodul și Leviticul" la ITP București

La Ordinea Zilei: Noul Testament de la Bălgrad 🔴 Interviu cu Conf. Univ. Dr. Emanuel Conţac

Credo TV: 500 DE ANI DE REFORMĂ 🔴 Marius Cruceru în dialog cu Hans Klein, Emil Bartoș și Emanuel Conțac

Simpozion "500 de ani de la Reformă" cu Hans Klein, Emil Bartoş, Corneliu Simuţ, Emanuel Conţac şi Marius Cruceru la Cluj-Napoca

A apărut o carte despre homosexualitate. 17 autori, printre care judecătorul Cristi Dănileț, Florin Buhuceanu, activist LGBT, dar și... Emanuel Conţac, conferenţiar la ITP București

Cartea se numește „Iubirea din oglindă. Despre sex și identitate” și e publicată de editura „Humanitas”. Ea a fost lansată sâmbătă, 25 nov. 2017, la Târgul Gaudeamus din București și se găsește deja în librării.

Nu știm cât de (in)utilă este evanghelicilor, prin urmare nu o recomandăm, doar îi semnalăm apariţia. 

Pe blogul lui Emanuel Conţac nu este publicată vreo recenzie, nefiind nici măcar menţionată* în vreun fel.

În schimb, Cristi Dănileț îi consacră un întreg articol în care "susține că familia contemporană este una postmodernă, în care căsătoria nu mai este o obligație moralo-social, în care cei doi parteneri au drepturi egale" și unde își exprimă îndoiala "că familia homosexuală poate deveni un pattern și că aceasta nu este un pericol pentru familia clasică care pare mai degrabă sufocată din interior din cauza unor cutume inacceptabile care au legătură cu abuzurile despre care societatea românească nu este pregătită să discute."

Cât despre Florin Buhuceanu, acesta "reamintește că în România s-au inițiat demersuri pentru un referendum inutil cu privire la familie de către aceleași organizații care acum câțiva ani susțineau interzicerea pornografiei pe internet sau limitarea drepturilor femeii însărcinate. Pentru el, miza referendumului nu este încurajarea iubirii conjugale, ci discriminarea pe motive de orientare sexuală".

Mai multe detalii pe www.cristidanilet.wordpress.com

• (*UPDATE: Între timp a apărut si pe blogul lui Emanuel Conţac un articol unde oferă cititorilor un fragment din textul său din această carte, "în chip de «pregustare»") 

Conferința „Rolul Scripturii în apariția Reformei protestante” la Institutul Teologic Penticostal București

Institutul Teologic Penticostal organizează, în data de 21 noiembrie 2017, ora 18.00, conferința „Rolul Scripturii în apariția Reformei protestante”.

În cadrul evenimentului va susține o prelegere Conf.univ.dr. Emanuel Conțac, specialist în filologie biblică și istoria traducerii Bibliei în limba română, și tot atunci vor fi lansate cărțile „Luther – omul și reformatorul” (Roland H.Bainton) și „Teologia reformatorilor” (Timothy George), apărute la editura Casa Cărții din Oradea.

Toți cei prezenți vor avea posibilitatea să achiționeze aceste cărți dar și alte titluri de la Casa Cărții de la reprezentanții editurii, care vor fi prezenți în campus.

VIDEO: Conferința „Rolul Sfintei Scripturi în Reforma Protestantă” cu Emil Bartoş, Radu Gheorghiță şi Emanuel Conţac la Biserica Sfânta Treime Bistrița

Conferința „Rolul Sfintei Scripturi în Reforma Protestantă” cu Emil Bartoş, Radu Gheorghiță şi Emanuel Conţac la Biserica Sfânta Treime Bistrița

Emanuel Conţac dă replica la „indicaţiile preţioase” oferite de Hotnews Bisericii: „Nu trebuie să fii putinist ca să ajungi la concluzia că unele chestiuni în Occident sunt putrede”

Pe profilul personal de Facebook, Emanuel Conțac, un teolog şi filolog clasic în vârstă de 36 de ani, a comentat un articol în care unul din editorialiştii Hotnews opinează că Biserica Ortodoxă Română are prea multe probleme pentru a se mai implica şi în sprijinirea referendumului pentru căsătorie, scrie Stiripentruviata.ro. În prezent, Conţac rezidă în Marea Britanie, de unde îi dă replica jurnalistului care scrisese pe 4 septembrie că referendumul reprezintă o problemă politică spinoasă, fiind susţinut de PSD, iar biserica nu ar trebui să facă politică. Redăm mai jos comentariul lui Emanuel Coţac.

N-am priceput care „război politic”. Nu e niciun război politic. E o acțiune civică legitimă, a cărei miză nu este doar simbolică. Așa cum am spus-o cu altă ocazie, referendumul nu este strict despre familie, ci despre „narațiunea-cupolă” sub care vor să trăiască cei 3 mil. de oameni care au semnat petiția CpF.

Apropo de tema familiei: văd prin presa britanică niște chestii horror. Recent BBC a difuzat un documentar intitulat „Desperately seeking semen” despre cupluri de lesbiene care apelează la donatori găsiți pe internet. Un donator intervievat zice să are vreo 59 de copii în acest fel (acum venea să ajute un nou cuplu) și că nevastă-sa nu știe nimic. Alt donator oferă numai „fertilizare naturală” (ocazie bună de a avea relații sexuale gratis cu persoane care își doresc copii). Mă întreb: ce fel de societate este aceasta, în care procrearea a ajuns o tranzacție la negru, desfășurată prin locuri tăinuite, între persoane care pornesc de la premisa că viitorul copil nu diferă prea mult de un pudel sau un pechinez? Nu trebuie să fii putinist ca să ajungi la concluzia că unele chestiuni în Occident sunt putrede.

Drepturile omului, drepturile omului. Și ce-i spui copilului conceput pe bancheta unei mașini, prin fertilizare „in vitro”, care poartă genele unui ins pe care nu-l va cunoaște niciodată? Nu întâmplător, documentarul BBC nu face niciun comentariu. Îi lasă pe cei implicați să vorbească. În epoca sexo-marxismului, orice comentariu (în sensul că că ceea ce fac persoanele respective este problematic moral) atrage acuzații de „hate-speech” și „homofobie”.

P.S. Și nu e „Stăniloaie”, ci „Stăniloae”

„DE CE SUSŢIN REFERENDUMUL”. Emanuel Conţac, teolog şi filolog: „Neomarxiştii consideră că societatea nu este complet «liberată» de prejudecăți decât atunci când nu mai ai curajul să-i spui unui om: Mă tem că astfel de «valori» sunt inacceptabile în discursul public”

Emanuel Conțac, un teolog şi filolog clasic în vârstă de 36 de ani care este în această perioadă la studii în Marea Britanie, a explicat pe profilul personal de Facebook care este adevărata miză a referendumului pentru căsătorie şi de ce acesta este de importanţă majoră pentru climatul social din România:

Emanuel Contac

September 5 at 1:37pm · Cambridge, United Kingdom

Susțin organizarea referendumului din România în primul rând fiindcă, dincolo de clarificarea unui articol din Constituție și punerea lui în acord cu voința originară a legiuitorului (ori intenția originară a Creatorului) este un fel de a spune NU neomarxismului care domină acum țările occidentale.

De două luni, de când sunt în Cambridge, văd că BBC se dă peste cap să prezinte istoria „eliberării” „minorităților” de sub „opresiunea” majorității, acum că au trecut 50 de ani de la decriminalizarea relațiilor homosexuale.

În discursurile celor intervievați sunt și povești de viață tragice (excludere, ostracizare și violență fizică asupra minoritarilor LGBT), dar sunt și declarații care indică o degradare a discursului public (i.e. ceea ce este acceptabil să apară în mainstream media). O persoană intervievată povestește transfigurată ce eliberare a fost să plece din provincie și să bea până la vomă în cluburile de profil din Edinburgh. Doi bărbați gay deapănă amintiri despre cum făcea virusul HIV ravagii prin anii 80 și cum s-au îmbolnăvit și ei, deoarece căzuseră de acord că relația lor e „open access”, și cum i-a salvat apariția medicamentelor, în vreme ce mulți cunoscuți „nu mai erau prin preajmă”.

Și acum două chestiuni: condamn în egală măsură orice formă de violență împotriva grupurilor marginale (violența este incompatibilă cu ethosul creștin), dar și încercarea marginalilor de a ocupa „centrul” sau de a-l redefini, de a altera discursul public în maniera pe care o vedem în țări precum Marea Britanie. Nu trebuie să fii Maica Tereza ca să constați că beția până la inconștiență sau promiscuitatea sunt chestii pe care nu le poți scoate în public cu „naturalețe”, decât dacă ai „valori” (nu doar imunitate) grav compromise.

Or, din ce văd eu prin Marea Britanie, neomarxiștii consideră că societatea nu este complet „liberată” de prejudecăți decât atunci când nu mai ai curajul să-i spui unui om: „Mă tem că astfel de «valori» sunt inacceptabile în discursul public”. (…)

 www.stiripentruviata.ro

👪 Mircea Cărtărescu și „familia tradițională”

👪 Mircea Cărtărescu îmi face impresia că nu pricepe care este de fapt miza dezbaterii în jurul „familiei tradiționale”. Problema nu este că s-ar căsători 200, 300 sau o mie de cupluri gay și că ar scădea prin asta natalitatea României ori că se duce de râpă moralitatea neamului (capitol la care oricum s-ar putea să ieșim cu deficit măricel și fără căsătorii gay).

Miezul chestiunii este în primul rând faptul că un anumit tip de „overarching narrative” (narațiune-cupolă) se destramă odată cu legalizarea căsătoriilor gay. Fiecare societate are o anumită „narațiune-cupolă” sub care trăiește. În România, „cupola” de care vorbesc are câteva grinzi de rezistență de factură iudeo-creștină. Căsătoria presupune nu doar egalitatea în drepturi a celor doi soți, reciprocitate, ci și polaritate, chiar o anumită asimetrie. Implică, în mod necesar, un bărbat și o femeie. Alte societăți au spart deja această cupolă. Cu ce efecte, vedem deja, dar recolta deplină o să o strângem după câteva generații.

Problema așa-numitei „căsătorii gay” nu poate fi izolată (și discutată separat) de presiunea ideologică imensă la care sunt supuse astăzi numeroase instituții din statele membre UE. Iau exemplul Angliei, pe care îl cunosc mai bine. După votarea legii care introduce „marriage equality” (2014), tot mai multe voci se întreabă de ce Biserica Angliei este scutită de aplicarea legii și îi „discriminează” pe cei care ar vrea să se căsătorească în biserică.

Continuarea pe www.vaisamar.wordpress.com

Emanuel Conţac — Coaliția pentru Familie și criticii ei. Când dialogul devine imposibil

Pe 23 mai 2016, Coaliția pentru Familie depunea la Parlamentul României lista cu cele trei milioane de semnături prin care se solicita aprobarea proiectului de revizuire a Constituției României, mai precis, a art. 48. Chiar și pentru cei care nu au monitorizat atent ecourile acestui demers, devine evident că societatea românească este divizată în două segmente asimetrice, situate de o parte și de alta a unei falii ideologice peste care dialogul a devenit imposibil. Dacă îmi este îngăduit să folosesc o metaforă din sport, aș spune că într-o parte a ringului se situează o largă majoritate (pe care sociologii obișnuiesc să o numească „tăcută”), formată din oameni care în mod tipic nu are acces la instituțiile-cheie din mass-media, anume cele care influențează ori chiar stabilesc agenda socială și politică. Această majoritate nu are alt mod de a se exprima decât instrumentul umil (și adesea ineficace) care este semnătura pusă pe o petiție.

În colțul opus al ringului se află minoritatea progresistă care, deși restrânsă numeric, are un avantaj strategic important: are acces direct și privilegiat la principalele canale mediatice, reușește să-și plaseze rapid punctele de vedere și, la nevoie, să-și discrediteze adversarii ideologici, lipindu-le în frunte etichete compromițătoare, de regulă, dar nu exclusiv, terminate în „–fob”.

Îmi veți spune, pe bună dreptate, că metafora pe care am folosit-o este reducționistă, că simplifică nepermis de mult tabloul. Ca să facem dreptate realității, ar trebui probabil să ne luăm metafora nu din lumea boxului, ci din cea a șahului. Terenul controversei este de fapt mult mai complex, fiindcă în joc intră actori din mediul politic, cultele religioase din România, televiziunile, presa scrisă, o gamă largă de organizații non-guvernamentale.

Privind la poziționările de până acum, am fi tentați să afirmăm că dezbaterea este departe de a se fi sfârșit. La o analiză mai realistă, am trebui să admitem că ea nici măcar nu a început. În fapt, ea nici nu poate începe, fiindcă o precondiție pentru doi participanți la dialog este ca ei să se întâlnească pe un teren terminologic și conceptual comun. Această întâlnire, după cum voi încerca să demonstrez în articolul de față, a devenit imposibilă.

Continuarea pe www.contributors.ro

Conferința „Reforma Protestantă. Istorie, receptare și influențe” la Institutul Teologic Penticostal București

Luat de valul activităților din ultimele zile, am uitat să anunț din vreme că joi și vineri (18-19 mai) la ITPB va avea loc conferința cu titlul

„Reforma Protestantă. Istorie, receptare și influențe”.

Ca de obicei, vom avea și câțiva oaspeți importanți din alte instituții culturale și de învățământ superior.

Profesorul Hans Klein, vechi prieten al ITPB, va ține prelegerea inaugurală, având ca temă „Justificarea la Pavel și la Luther. Un studiu comparativ”.

Doamna Ana Dumitran, specialistă în istoria Reformei transilvănene (a publicat în 2015 o carte fundamentală: Religie ortodoxă – Religie reformată. Ipostaze ale identității religioase a românilor din Transilvania în sec. XVI-XVII), va ține o prelegere intitulată „Imagine – Cuvânt – Reformă. Repere ale schimbării în universul credinței românilor din Transilvania în secolul al XVII-lea”.

Continuarea pe www.vaisamar.wordpress.com

Emanuel Conţac și Grupul Messis la Biserica Ekklesia Arad

Duminică, 30 aprilie 2017, vă invităm la Ekklesia!

Dimineaţă, de la orele 10:00 ne vom închina Domnului împreună cu Grupul Messis, iar mesajul biblic va fi adus de către Dr. Emanuel Conțac din București

După amiază, de la orele 17:00, vom continua să ne închinăm Domnului împreună cu Grupul Messis, iar pastorul bisericii noastre, OTI TIPEI, va avea mesajul biblic.

Vă aşteptăm cu drag!