E
ultima postare pe teme electorale și apoi mă întorc la Biblie, unde dezbaterile
pe traducere și revizuiri sunt mai puțin furtunoase.
Vestalele
despletite ale progresismului integral își smulg avan părul, jelind înfrângerea
usturătoare a lui Dan Barna și căutând în curtea vecinului țapul ispășitor care
este chiar sub nasul lor. USR trebuie să-și facă un examen de conștiință
serios, fiindcă a avut o companie slabă, cu rezultate previzibile pentru cine a
avut ochi de văzut și urechi de auzit.
Vina
pentru dezastru revine exclusiv USR-ului. Un mare om din Antichitate spunea că
nu e deloc înțelept să-i faci pe alții răspunzători pentru nefericirea proprie.
Theodor
Paleologu a avut un rezultat apropiat de scorul PMP și sper că va merge mai
departe în linia liberal-clasică (deschisă față de creștinism) pe care a
adoptat-o.
În
turul al doilea al prezidențialelor evanghelicii români se vor împărți în trei
categorii.
O
parte din votanți va merge pe mâna lui Iohannis, după ce va fi pus în balanță
plusurile și minusurile președintelui. Iohannis a dat semnale mixte în cei
cinci ani, ba luându-se de brăcinari cu PSD-ii, mergând peste ei la ședințe de
guvern și criticându-i în parlament, ba acceptând tot soiul de formule care
s-au dovedit toxice pentru România. În final, faptul că PNL & Co au
debarcat guvernul constituie o bilă albă pentru Iohannis, adept al proverbului
indian care spune: „Așază-te pe malul apei și așteaptă. Leșul inamicului tău nu
va întârzia să apară”. La capitolul plusuri ar conta receptarea lui bună pe
plan extern, faptul că știe limbi străine și că e înalt. La capitolul minusuri:
a strălucit prin absență, a evitat dezbaterile. Când a deschis gura, a alienat
o parte din publicul evanghelic cu declarațiile despre referendumul CpF. În
fine, există un public conservator care va trece peste acest, votând pragmatic
Iohannis, ca „rău mai mic”.
(2)
Un alt segment electoral va vota cu Viorica Dăncilă, „femeie și mamă”. Pentru
acest grup de votanți, doamnă Dăncilă face figură de femeie credincioasă „în
felul ei”. Ce nu știu sau ignoră acești alegători este că în timpul mandatului
de europarlamentar, în 2015, Viorica Dăncilă a votat cu ochii închiși raportul
colegului Pier Antonio Panzeri, care îndemna statele membre să reflecteze
asupra recunoașterii căsătoriilor sau a parteneriatelor civile între persoane
de același sex. (În paranteză fie spus, același raport a fost adoptat și de
alte matroane cu greutate ale politicii românești: Maria Grapini, Norica
Nicolai, Claudia Țapardel). După cum am văzut și în campania pentru primul tur,
există pastori dispuși să o evoce pozitiv pe doamna Dăncilă în context
bisericesc. Mulți însă o vor vota nu pentru presupusele ei calități, ci ca
alternativă la Iohannis, perceput ca promotor al ideologiilor progresiste prin
care se caută redefinirea instituției familiei.
(3)
În fine, un alt segment electoral nu va vota, preferând paradigma non-implicării.
Mulți dintre membrii acestui grup vor invoca suveranitatea divină „care urcă și
coboară pe împărați”. Ca nu cumva să-și încarce conștiințele slabe (nu sunt
ironic, ci vorbesc în limbaj paulin), votanții din această categorie nu vor
vota nici Iohannis, nici Dăncilă. Pentru exponenții taberei apolitice, nu poate
exista nicio legătură între Hristos și Belialul politic (în oricare dintre
variantele lui). Cu o asemenea viziune îngustă, contactul dintre acest grup și
spațiul social mai larg se va micșora vizibil. Refuzând să participe la jocul
electoral, evanghelicii apolitici se vor simți ostracizați de cei care nu au
probleme să participe la al doilea scrutin și să voteze un candidat sau altul.
Reversul ostracizării va fi un anumit sentiment de superioritate spirituală al
taberei apolitice („noi suntem cei puțini și drepți care nu intrăm în mocirla
politică, nu ne amestecăm cu lumea, nu votăm candidați compromiși”).
Emanuel Conţac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.