Noua religie atee din Apus

Iraționalul atacă lumea prin tradiție rațională a vestului. E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Atenția unui public suprasaturat de știri se epuizează rapid. Chiar fulgerător, căci internautul e în căutare permanentă de frisoane. Or, și-ar putea procura lesne palpitații, urmărind crimele comise de regimurile autoritare sau totalitare. Ori protestând contra martirizării creștinilor africani.

În hăul iraționalului

Cum se explică, într-o societate care-și clamează neobosit moralitatea, disproporția dintre indiferența șocantă, imorală, față de un genocid, precum cel comis asupra uigurilor, și atenția maximă atribuită unor subiecte banale sau rezolvate, în bună măsură, de pildă prin arestarea și punerea sub acuzație a polițiștilor în custodia cărora a murit George Floyd?

Cum se explică insistenta sanctificare în massmedia a unor figuri ca Greta Thunberg, ecologista radicală, care a îmbrățișat mai nou și doctrina "woke" și e stăruitor comparată cu Isus? Și ce hram poartă obsesia condamnării permanente și pentru te miri ce, în presa apuseană, a micului stat evreu, în timp ce dușmanii teroriști care-și clamează dorința de a-l distruge, exterminându-i populația, se bucură de îngăduință, de critici blajine și de absurde justificări?

Se cască aici vădit un abis al iraționalității. Deloc tipic pentru o lume iudeo-creștină întemeiată de religii azi clasice și marcată de iluminism și de revoluțiile științifică și informațională, acest hău irațional n-ar trebui să aibă drept de cetate și, mai ales, de privilegii, în vestul secularizat și democratic. Și totuși, e sursa tipicelor lui excrescențe maligne.

Democrația, cancerul care corupe și religia

Continuarea pe www.dw.com/ro

Neomarxismul, cu ale lui linii de forță: political correctness, marxism cultural, sexomarxism, ateism agresiv - este în plină ofensivă. Va veni vremea să te întrebi ce mai cauți în UE, când tu abia ai scăpat din lagărul comunist...

ULUITOR! CINE MAI OPREȘTE DEMENȚA STÎNGIȘTILOR AMERICANI?

A spune că în funcție de cum se vor derula evenimentele în USA se decide soarta Occidentului nu este nicio exagerare. Ceea ce se întâmplă de trei săptămâni încoace bulversează ordinea Americii construită de generații.

Politicienii, companiile și organizațiile au anunțat o serie de măsuri menite să abordeze “rasismul structural”, o nouă doctrină care, de fapt, este un fake și lasă drumul liber revoltei stângiste. Uluitoare este viteza cu care autoritățile au aruncat prosopul, lăsând loc intereselor pur politice și demontării structurilor societății care au fost construite de-a lungul secolelor.

Din Minneapolis, orașul unde a murit Floyd, până în New York și Los Angels, se urmărește desființarea departamentelor de poliție. Ulterior, molima schimbărilor s-a extins mai abitir decât coronavirusul.

Alexis Ohanian, co-fondator al Reddit, a renunțat la locul său în consiliul de administrație al companiei și a cerut să fie înlocuit de o persoană de culoare. Zis și făcut, a fost numit Michael Seibel, CEO al firmei de start-up-Investment Y Combinator.

Pentru prima dată, Harper’s Bazaar a angajat o femeie de culoare – Samira Nasr – ca redactor-șef.

Cântăreaţa Barbra Streisand a ajutat-o pe fiica în vârstă de şase ani a lui George Floyd, Gianna Floyd, să devină acţionar al grupului Disney.

Texas Southern University i-a oferit tinerei afro-americane o bursă completă dacă aceasta va alege să urmeze în viitor cursuri universitare.

LeBron James și alți alți sportivi și animatori formează un grup de advocacy care va încuraja afro-americanii să voteze la alegerile prezidențiale din 2020 – de parcă i-ar fi împiedicat cineva.

Comisarul Ligii Naționale de Fotbal și-a cerut scuze că a ignorat “plângerile jucătorilor afro-americani de ani buni” și a spus că recunoaște dreptul lor de a protesta pașnic. Păi și cine i-a oprit pînă acum? A existat vreo lege care să-i oprească?

US Soccer, organizația care supraveghează echipele naționale de fotbal ale țării, a abrogat o regulă care interzicea jucătorilor să se îngenuncheze în timpul imnului național.

NASCAR intenționează să interzică afișarea steagului confederat la cursele sale, scrie The Atlantic.

IBM a încheiat cercetările și vânzările software-ului său de recunoaștere facială, citând îngrijorări cu privire la “profilarea rasială” atunci când software-ul este utilizat în contextul aplicării legii(!).

Amazon a suspendat utilizarea sistemelor sale de recunoaștere facială de către departamentele de poliție pentru un an.

Microsoft s-a angajat să nu vândă software de recunoaștere facială departamentelor de poliție.

Monumentele care onorează liderii confederați au fost sau vor fi eliminate în mai multe orașe – Alabama, Carolina de Nord, Kentuky, Richmond, Louisville etc.

Marina americană a interzis afișarea steagului confederat în bazele sale.

Alte aberații se numesc eliminarea filmului “Pe aripile vântului” de pe HBO, anularea emisiunii TV Cops din rețeaua Paramont sau, cea mai tare, redenumirea cuvântului rasism în dicționarul Webster.

Multe s-au schimbat în ultimele trei săptămâni, America e deja diferită. Ceea ce îngrijorează este că orice schimbare din America se va rostogoli ca un tăvălug peste popoarele Uniunii Europene. Le va da un suflu puternic neomarxistilor bruxellezi pentru a-și impune în forță ideile la nivel de UE.

Peter Costea 🔴 Coronavirusul și lumea lui Richard Dawkins

Toți știm ce spune nebunul în inima lui. Mă întreb, însă, ce gândesc ateii în aceste zile de pandemie globală? Ei, cei care se închină dumnezeilor științei, raționalismului, banilor și insistă că nu există un Dumnezeu care știe dinainte că vin ori că vor veni epidemii, că le îngăduie, dar și că tot El e acela care ne dă înțelepciunea să găsim o ușă de scăpare.

Asta e, la urma urmelor, lumea lor și lumea lui Richard Dawkins, ateul britanic cunoscut în toată lumea prin cărțile lui anti-creștine, închinarea la evoluționism și știința, și ura față de creștini și musulmani. The Selfish Meme și The God Delusion (2006) l-au făcut cunoscut pe Dawkins în toată lumea. Dawkins, împreună cu colegii lui de breaslă promit o nirvana, un paradis aici pe pământ, făurit de mintea omenească, „rațiune” și știință, spun ei.

Revin azi, cum am promis la începutul acestui an, cu încă un comentariu privind cartea lui John Gray: Seven Types of Atheism (2018). Raționalismul ateu își are originile în Secolul XIX și are, în cuvintele lui Gray, „saints of raționalism / sfinții raționalismului”. Un astfel de „sfânt al raționalismului” a fost John Stuart Mill, cel care promova ideea unui umanism secular în cadrul căruia scopul acțiunilor umane era să producă „satisfacerea maximă a doleanțelor” omului. Promova o „religion of huamnaity / religie a umanității” care propovăduia ridicarea nivelului civilizațional prin utilizarea „rațiunii”. Mills, ne informează Gray, era într-o stare perpetuă de depresie.

Un descendent a lui Mills, care a vrut și el să ne facă mai buni, să ne învețe o moralitate nouă, și să construiască o lume mai bună pe fundamente raționaliste, a fost Bertrand Russell, ateul britanic, care a trăit o viață de desfrâu. A fost căsătorit de patru ori și a avut o mulțime de amante și relații extraconjugale. Cu toate acestea, el promova ideea unei „moralități noi / new morality” fondată nu pe virtuți creștine ori de inspirație divină, ci pe principii etice izvorâte din „rațiune”. O moralitate unică, acceptată și împărtășită de toți oamenii planetei și din toate vremurile.

Așa a apărut, treptat, explică Gray, „a strange faith in science / o credință stranie în știință” pe la începutul Secolului XX, care continua să domine mintea și gândirea ateilor de azi. (Pagina 53) Este o convingere care domină gândirea secularistă a zilelor noastre și de care nu ne putem debarasa.

Este greu de conceput cum minți „luminate”, cum se consideră ateii, pot crede că realitatea zilelor noastre e punctul cel mai ridicat al existenței și experienței umane. COVID-19, apărut anul trecut prin infecția unei ființe umane mușcată de un mic animal, schimbă cursul istoriei. Ateismul nu are nicio relevanță pentru specia umană în aceste zile de pandemie globală. „Rațiunea” nu poate da pace și liniște oamenilor, ori nădejde. Încredințarea că lumea pe care o vedem e unica realitate este o autoînșelare a celor care se cred „raționali” și se închină științei.

Coronavirusul îi îngenunchează și pe cei mai înverșunați atei...

Articolul a fost eliminat.Sursa este incertă!

Peter Costea 🔴 Dacă ești ateu, ești ignorant!

Cuvintele acestea îi aparțin lui John Gray, ateul britanic care în 2018 a publicat Seven Types of Atheism. În opinia lui, ateii sunt ignoranți când e vorba de religie. Ceea ce ei scriu despre religie și cei care cred în Divinitate sunt o nulitate fără relevanță. Asta este una dintre concluziile Capitolului 1 din cartea lui, o carte foarte critică la adresa ateilor, fie contemporani, fie din trecut.

Capitolul 1 al cărții afirmă, în paragraful inițial, „the new atheists have directed their campaign against a narrow segment of religion while failing to understand even that small part / ateii contemporani și-au direcționat campania împotriva unui segment îngust al religiei, fără, însă, a fi capabili să înțeleagă nici măcar această mică parte”. (Pagina 9)

De ce atunci ateii fac atâta vâlvă, iar perspectivele lor anti-religie sunt promovate peste tot? Asta se datorează, crede Gray, faptului că "the organized atheism of the present century is mostly a media phenomenon and best appreciated as a type of entertainment / ateismul zilelor noastre e în mare parte un fenomen mediatic și apreciat cel mai mult ca o formă de divertisment”. (Pagina 23)

În Capitolul 1, Gray face o trecere în revistă a intelectualilor atei ai Veacului XIX, când era la modă să se creadă în știință, nu în Dumnezeu. Critica lor comuna adresată religiei a fost că știința explică (ori poate explica) totul, pe când religia nu. Credința în știință și capacitatea ei presupusă de a explica ceea ce religia tradițională explică este ea însăși, zice Gray, o religie, o credință.

Conform lui Gray, modul acesta de a ataca religia era la modă în Secolul XIX, mai ales în Marea Britanie. Gândirea lui Darwin a intensificat credința în știință în detrimentul credinței religioase. În Franța, gândirea asta a fost promovată, în principal, de Auguste Comte.

Gray numește oamenii de știință „preoții” religiei științei, înlocuindu-i pe preoții tradiționali ca lideri spirituali în noua societate fondată pe știință. Ateii Secolului XIX vedeau în autoritatea guvernamentală o instituție care poate conduce societatea prin metode științifice. Noua religie va deveni o religie care se va închina științei.

Aflăm detalii interesante, mai puțin cunoscute, despre viețile ateilor din trecut, detalii deloc plăcute. Gray nu se dă la o parte din a-l numi pe Comte „semi-deranged / pe jumătate nebun”, ateul francez căutând să lanseze chiar o nouă religie „pozitivistă”, care să înlocuiască creștinismul, o religie nouă, fondată pe știință. Despre Voltaire, Gray afirmă că a fost un rasist. La fel Darwin.

Gray îi numește pe ateii Secolului XIX discipoli ai lui Comte. Manualul de căpătâi al lui Comte, în care el a nuanțat noua lui religie, a fost publicat în 1852, Catehismul pozitivist.

Gray ne asigură că știința nu va putea niciodată da la o parte religia. „Science cannot replace a religious view of the world,” zice el, „because there is no such thing as a „scientific world view” / „știința nu poate înlocui perspectiva religioasă asupra lumii pentru că nu există o perspectivă științifică asupra lumii”.

Peter Costea 🔴 Ești ateu? Nu ai cu ce te lăuda!

Dacă ar fi să exprim în doar opt (8) cuvinte esența cărții lui John Gray, Seven Types of Atheism (Șapte forme de ateism), publicată în 2018, aceste cuvinte ar fi, în opinia, o foarte succintă, dar și corectă, concluzie despre ateism pe care o propune cartea lui Gray. Majoritatea ateilor, scrie el, au fost oameni imorali, hedoniști, care au lansat ideea inexistenței lui Dumnezeu motivați de ura față de Dumnezeu, creștini, religie în general ori situații tragice de viață.

Am avut ocazia să citesc cartea în decembrie 2018. De-a lungul anilor am citit multe cărți scrise de atei ori despre atei, dar, mărturisesc, în decembrie 2018 a fost prima dată când am avut prilejul să citesc o carte despre atei și gândirea ateilor scrisă de un ateu. Gray, profesor de filosofie politică la prestigioasa London School of Economics, e ateu. Dă, însă, impresia că scrie ca un teist, adică persoana care crede în divinitate și face apologetică creștină, nu ca un ateu. Până atunci nu mi-a fost dat niciodată să citesc un material atât de critic despre atei scris de un ateu.

Fără îndoială, asta surprinde. Șapte forme de ateism explică, pe înțelesul tuturor, de ce ateismul e o dogmă care nu se deosebește de teism (credința în Dumnezeu) decât prin afirmația simbolistă că nu există Dumnezeu. Ceea ce, la urma urmelor, spune Gray, e totuși o credință în ceva.

Gray explică, de asemenea, ceea ce foarte puțini dintre noi știam până acum: între atei se derulează un veritabil război civil ideologic care, dacă ar implica arme fizice, ar fi la fel de sângeros ca și războaiele religioase din Europa din Veacul XVI si XVII.

Cartea lui Gray e mai mult o „cărticică”. Poate fi lejer purtată în buzunarul hainei și are doar 158 de pagini. Împărțită în șapte (7) capitole, fiecare capitol e devotat unei versiuni specifice de ateism. Aflăm, astfel, că ateismul nu e monolitic, ci divers. Nu toți ateii gândesc la fel, se contrazic, se critică unii pe alții, și sunt intoleranți. Intoleranți unii față de alții, față de cei care gândesc diferit decât ei, și mai ales intoleranți față de teiști, în primul rând creștini.

Contrar impresiilor pe care le deținem despre atei, ei nu sunt liber-cugetători, scrie Gray: „chile atheists may call themselves freethinkers, for many today atheism is a closed system of thought / chiar dacă ateii se autodefinesc ca fiind liber-cugetători, pentru mulți ateismul zilelor noastre e un sistem de gândire închis".

Un alt merit al cărții lui Gray este că încearcă o definiție a „ateismului” și a „ateilor”. Surprinzător pentru noi, în primul secol grecii îi numeau pe creștinii „atei” / „atheos”, adică oameni „fără dumnezeu”, pentru că ei nu se închinau „dumnezeilor" cunoscuți grecilor ori lumii antice în general, ci unui singur Dumnezeu. Ceea ce noi numim azi monoteism grecii antici numeau „ateism”.

Conform lui Gray, ateismul cunoscut nouă înseamnă „oricine nu acceptă că o minte divină a creat lumea”. („I suggest that an atheist is anyone with no use for the idea of a divine mind that fashioned the world") O definiție similară e „atehism is simply the absence of the idea of a creator-god” / „ateismul înseamnă inexistența unui dumnezeu creator”, ceea ce, adaugă Gray, „does not amount to much”, adică „nu înseamnă mult".

Care sunt cele șapte (7) variante ale ateismului? Gray le identifică a fi (1) „the new atehism” sau ateismul nou care, în opinia lui, nu e interesat și nu adaugă nimic la arsenalul intelectual al ateilor veacurilor trecute; (2) „secular humanism / umanismul secular" care crede, la fel ca și creștinii, în salvare, dar nu o salvare spirituală, cum cred creștinii, ci una materială de vicisitudinile vieții zilnice; (3) „atheism which turns science into a religion / ateismul care transformă știința într-o religie"; (4) „the modern political religions / religiile politice moderne", printe ele: iacobinismul, nazismul, comunismul etc; (5) „the atheism of God-haters / ateismul celor care-l urăsc pe Dumnezeu; (6) ateismul lui Santayana și Conrad; și (7) „mystical atheism / ateismul mistic" a lui Spinoza.

Ateii sunt tot mai deranjați de crucile expuse în spaţiul public: În America ateii cer eliminarea unei cruci care comemorează victimele atentatelor din 11 septembrie...

Vezi articolul din Washington Examiner.com:

Atheists want famous 9/11 cross in Effingham, Illinois, erased in highway mural

Peter Costea 🔴 Declinul familiei și al creștinismului în America

Luna trecută, Pew Research Center a publicat ultimele date statistice privind creștinismul în America. Spre deosebire de multe țări, cum e și România, în America, cetățenilor nu li se cere să-și identifice religia la recensământ. De aceea, firmele de sondaje de opinie fac investigații masive care iau ani de zile și implică resurse colosale pentru a determina numărul aproximativ al creștinilor din SUA. Tot cam la aproximativ cinci (5) ani, Pew Research Center face și publică un astfel de sondaj. Ultimul a fost publicat pe 17 octombrie.

Rezultatele nu sunt bune, așa după cum indică titlul sondajului: In US, Decline of Christianity Continues at Rapid Pace („În SUA, declinul creștinismului continuă la un pas rapid"). Doar 65% dintre americani se identifică a fi creștini, cu 12% mai puțini ca acum 10 ani, când 77% dintre ei se identificau ca fiind creștini. [Link: www.pewforum.org]

Procentul celor care se identifică a fi fără religie a crescut de la 17% la 26% din populația Americii. Doar 43% dintre americani se identifică protestanți, cu 8% mai puțin ca în 2009. Procentul catolicilor a scăzut de asemenea de la 23% acum 10 ani la 20% anul acesta.

În 10 ani procentul ateilor s-a dublat de la 2% la 4%. Procentul evreilor a rămas constant la 2%, la fel cel al musulmanilor (1%), al budiștilor (1%), al hindușilor (1%) etc. Procentul populației ortodoxe a rămas constant, la aproximativ 1% din întreaga populație a Americii.

Singura creștere, dar și ea modestă, s-a simțit la neoprotestanți, care au crescut de la 53% la 56% din numărul întreg de protestanți, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 2 milioane de persoane în ultimii 10 ani, ajungând la aproximativ 80 până la 82 de milioane de persoane.

Care ar fi cauza principală a acestui declin? Studiul nu ne spune, dar Mary Eberstadt, Senior Research Fellow la Faith and Reason Institute (Washington) încearcă o explicație în cartea ei recent publicată, Primal Scream: How the Sexual Revolution Created Identify Politics. Citesc cartea ei în aceste zile și îi găsesc explicația plauzibilă. În opinia ei, declinul familiei ca instituție a mers paralel cu declinul creștinismului în America. Ea observă o corelație între declinul familiei și declinul afilierii religioase al americanilor. Acest fenomen s-a intensificat în paralel cu intensificarea revoluției sexuale.

Ne aflăm, spune Eberstadt, în perioada de post-revoluție sexuală. Revoluția sexuală a fost instituționalizată în majoritatea țărilor occidentale și asta a rezultat în abandonarea identității oamenilor pe linii de familie biologică. Explicația lui Eberstadt e logică. Credința și creștinismul se transmit în familie. Este, deci, inevitabil ca declinul familiei să nu afecteze, negativ, credința și numărul celor care se identific a fi creștini.

Peter Costea 🔴 Un musulman devine creștin – îndemnuri pentru cei sceptici sau atei

Ești ateu și nu crezi în Dumnezeu? Ești un intelectual al cărui nivel de educație e atât de mare încât te împiedică să crezi în Dumnezeu? Ești o persoană care iubește viața imorală atât de mult încât nu ai timp să te gândești la Dumnezeu ori la ce va urma după moarte?

Dacă ești una dintre aceste persoane, te rog să citești cu atenție. Dar și noi ceilalți care credem, pentru că materialul de astăzi, pe care îl voi discuta și săptămâna viitoare, sunt sigur că vă va captiva.

Redau pe scurt convertirea la creștinism a unui tânăr iranian, fost musulman, apoi ateu, iar apoi un om cu îndoieli al cărui nivel de educație l-a împiedicat să-l cunoască pe Dumnezeu.

Viața lui imorală l-a îndepărtat și ea de Dumnezeu, până într-o zi, când, din întâmplare, a citit în Matei 25 despre trădarea Mântuitorului. A fost momentul în care a început sa gândească rațional, să citească Biblia aprofundat, să se îndrăgostească de ea și să studieze cu amănunțit doctrina creștina.

La 31 de ani, în decembrie 2016 s-a încreștinat, îmbrățișând doctrina catolică, ramura, spunea el, cea mai veche a creștinismului.

Încep azi recenzia unei cărți de excepție publicată anul acesta și scrisă de iranianul Sohrab Ahmari, From Fire, by Water, My Journey to the Catholic Faith (Din foc, Prin apă, Călătoria mea la credința catolică). Lecturarea cărții de 207 pagini e lejeră, eu citind-o aproape în întregime călătorind cu avionul luna trecută.

Convertirea lui Sohrab la creștinism nu mai este o noutate de excepție. Explozia creștinismului în lumea musulmană e bine cunoscută și periodic sunt publicate cărți privind subiectul, cât și cărți care conțin mărturii personale despre convertirea la creștinism a multor musulmani. Dacă în 1979, când Revoluția Islamică a izbucnit în Iran, acolo trăiau doar 500 de creștini, astăzi numărul creștinilor din Iran se apropie de un milion, majoritatea lor fiind neoprotestanți.

Iar unii dintre creștinii iranieni, în special tinerii care trăiesc în Occident, au devenit scriitori prolifici privind adevărurile și atracția creștinismului pentru ei, iar unii dintre ei sunt foarte activi online și pe Facebook.

Ahmari s-a născut în Iran, în timpul Revoluției Islamice, într-o familie relativ înstărită, tatăl fiind arhitect, iar mama profesoară. A fost singur la părinți. Părinții erau musulmani, în sensul tradițional al cuvântului, dar nepracticanți. Acceptau tacit Revoluția Islamică, dar în spatele ușilor închise căutau scăpare pentru suflet și intelect în altă parte – în Occident. Prin ziare, posturi de televiziune americane, posturi de radio străine, iar apoi prin internet.

Educația religioasă primita de Ahrami în școală nu s-a prins de el. Era bătăuș, neascultător, dar, în anii adolescenței a început să discearnă o voce interioară care îi spunea că nu se comportă cum trebuie. A ignorat acea voce vreme de mulți ani, cu toate că ea era insistentă.

Sohrab redă detalii interesante privind viața în Iran sub tirania totalitară a islamiștilor, mai interesante pentru noi fiind raziile poliției moralității publice iraniene prin cartiere ori pe plajele Mării Caspice vara, în căutare de pornografie, alcool, droguri și pentru a asigura că femeile și bărbații rămân separați în spațiul public, mai ales pe plajă.

Panourile imense de pe plajele Mării Caspice aminteau femeilor să nu se dezbrace, iar bărbaților să-și stăpânească ochii și simțămintele. De interes pentru noi ar fi și detaliile privind traficul de vin făcut de creștinii armeni în Iran.

Anii trec. Părinții lui Sohrab divorțează, iar mama lui se recăsătorește. Mama are un frate în statul american Utah, unde locuiește de mulți ani. Fratele depune cerere de imigrare pentru sora lui și Sohrab, mama divorțează din nou și după patru ani de așteptare, Sohrab și mama aterizează în Țara Promisă: Statele Unite. La vremea aceea Sohrab era adolescent.

Peter Costea 🔴 Toți suntem creștini, chiar și ateii!

Vrem nu vrem, toți suntem creștini, chiar dacă nu credem în Divinitate ori în Învierea lui Hristos. Asta pare să fie tema principală a masivei cărți recent publicate de Tom Holland, profesor de drept și istorie la Yale University. Lungă de 624 de pagini, cartea e intitulată Dominion: The Making of the Western Mind, care în mare poate fi tradus în românește ca “Autoritate: Formarea minții occidentale”.

www.goodreads.com/book/show/43885149-dominion

Ce îl face pe Holland să facă afirmația asta ori să ajungă la concluzia asta? Câteva aspecte de netăgăduit ale Creștinismului. În primul rând, anihilarea superstiției și a credințelor religioase antice. În al doilea rând, faptul că fiecare dintre noi gândim și vorbim, vrem nu vrem, un discurs și dialog creștin, impregnat de un vocabular creștin, o structură gramaticală creștină, o gândire structurată și influențată în toată plinătatea ei de Creștinism.

Iar în al treilea rând, faptul că toate societățile și civilizațiile necreștine contemporane, la fel ca întreaga societate globală, sunt structurate politic și economic după principiile creștine.

Holland cere seculariștilor să admită că sunt creștini, chiar dacă nu cred în Divinitate ori în Înviere. În opinia lui, secularismul este o versiune modernă a Creștinismului, dar una fără un conținut creștin tradițional. Noțiunea de drepturi ale omului, egalitatea între bărbați și femei, noțiunea de toleranță, ideea statului asistențial și democrația, cât și dragostea față de aproapele (adică preocuparea cu bunăstarea lui ori a ei) sunt toate noțiuni izvorâte din doctrina creștină.

Noțiuni de acest gen nu existau înainte de apariția pe scenă istoriei a civilizației iudeo-creștine. Creștinismul a fost prima religie care l-a declarat pe Dumnezeu „dragoste”, afirmând „Dumnezeu este dragoste”. O civilizație clădită pe acest truism e total diferită de una fondată pe o religie care nu are conceptul de divinitate ca dragoste. Gândiți-vă, de exemplu, la o societate seculară, clădită, așa cum spunea Marx ori Lenin, pe „lupta de clasă” în care un grup uman caută să-l anihileze pe altul.

Creștinismul, spune Holland „is the greatest story ever told” („cea mai frumoasă poveste spusă vreodată”). Spre deosebire de alte religii, Creștinismul a devenit atât de pregnant în mintea occidentalilor, încât e practic imposibil să elimini influența lui. Ceea ce îl face pe Holland să afirme că „nu se impune a crede că Iisus a înviat din morți pentru a fi impactat profund și inevitabil de influența Creștinismului”. („It does not require a belief that He rose from the dead to be stamped by the formidable, indeed inescapable, influence of Christianity”)

Gabriel Popa 🔴 Religia creștină încalcă normele morale, dar educația sexuală ideologizată nu

Religia încalcă normele morale, dar nu și educația sexuală contraceptivă / ideologică / lgbtq și gender – care este în fapt un adevărat vehicul de colonizare ideologică.

„În unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice alte activități și comportamente care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar sau nedidactic, inclusiv comportamentele generatoare de bullying, oricare ar fi forma acestuia, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios", prevede un proiect legislativ de modificare a legii educației naționale.

Propunerea legislativă de modificare a Legii educației naționale a fost inițiată de 14 deputați de la PSD, PNL, UDMR, ALDE, PMP, minorități și a fost depusă la Camera Deputaților.

Două întrebări, la o primă privire, vizavi de paragraful de mai sus:

- Consiliul Național al Elevilor, acela care dă mereu comunicate „progresiste” care cer introducerea educației sexuale ideologice în școli, nu face prozelitism politic?

- Filosofia materialist-dialectică ce stă la baza unor doctrine predate încă de la vârste mici în școli, cum este darwinismul (darwinism care se află și la rădăcina eugeniei, a fascismului și a marxismului, trei dintre cele mai criminale ideologii din secolul XX) nu este tot o formă de prozelitism religios, sau quasi-religios?

Ca să îl citez și pe filosoful evoluționist Michael Ruse, fost profesor de filosofie și zoologie la Universitatea din Guelph, Canada:

„Evoluția este promovată de cei care o practică ca fiind ceva mai mult decât simpla știință. Evoluția este promovată ca o ideologie, o religie seculară – o alternativă completă pentru creștinism, cu sens și moralitate. Sunt un evoluționist ardent și un fost creștin, dar trebuie să recunosc că această obiecție – pe care o fac creștinii care cred că lumea a fost creată de Dumnezeu – este una cât se poate de fundamentată.

Și:

„Evoluția este o religie. Aceasta a fost adevărat în ceea ce privește evoluția la început, și este adevărat și în zilele noastre”

„Evoluția a luat, astfel, ființă, ca o ideologie seculară, un substitut explicit pentru creștinism.”

Așadar, nu numai că religia încalcă se pare normele morale, iar educația sexuală ideologică nu pare să le încalce. Dar și „prozelitismul religios” este rău dacă este vorba de creștinism și de cultele creștine – dar este bun, acceptabil și de dorit când este vorba de religii seculare foarte stângaci camuflate.

Toate aceste prevederi foarte parșive sunt ascunse sub pretextul transparent că în felul acesta îi apărăm pe copii de „bullying”.

Nu „neutralitatea religioasă” o doresc acești „progresiști”, să ne fie foarte clar. Ci ei doresc de fapt doar un singur lucru: și anume, să elimine creștinismul din școli și din spațiul public; și să îndoctrineze copiii încă de la cele mai mici vârste cu „religia” și ideologia lor.

P.S.: Iar zicerea lui Lucian Mândruță și a altor „seculariști”, „Darwin-ajută”, mi se pare o confirmare foarte bună pentru afirmațiile pe care le face profesorul Michael Ruse.

IL GIORNALE: China elimină cuvintele Dumnezeu, Isus şi Biblie din cărţile pentru copii

Valorile occidentale dăunează societăţii chineze. Din acest motiv, în China, în ultimele luni, autoritățile recurg din ce în ce mai mult la cenzură, ca mijloc de a nu permite conceptelor, principiilor și modului de a gândi al Occidentului să 'infecteze' noul Imperiu de Mijloc condus de Xi Jinping. Principalele valori care trebuie ţinute sub o supraveghere strictă sunt cele religioase, în special preceptele legate de creștinism; astfel încât termenii extrem de sensibili sau potențial periculoși pentru stabilitatea sistemului politic au fost limitați, iar în anumite cazuri, cenzuraţi în mod expres, scrie Rador, citând Il Giornale. 

Conform celor raportate de Asianews, cuvinte precum „Dumnezeu”, „Biblie” și „Hristos” au fost interzise dintr-un manual pentru școlile elementare cu dublul scop de a reduce adeziunea chinezilor la religii și de a supune diferitele credințe unei sinicizări forțate. 

Prin Constituţie, China garantează cetăţenilor săi libertatea de cult, cu condiția ca credincioșii să fie înscriși într-una dintre asociațiile patriotice controlate de stat. Acest organism intermediar între guvern și societate este un fel de filtru prin care Partidul Comunist Chinez adaptează preceptele religioase la linia politică a țării. Fiecare religie, de la islamism la creștinism, răspunde așadar în faţa propriei asociații patriotice și nu în faţa conducătorilor respectivelor autorități spirituale. 

Dacă Islamul este o problemă limitată la Xinjiang, creștinismul este o religie care ridică mult mai multe preocupări autorităților care au descoperit probabil că China riscă să devină țara cu cei mai mulți creștini din lume. 

Aici există aproximativ 100 de milioane de creștini, dintre care doar 36 de milioane aparțin asociațiilor de stat; cei mai mulți frecventează Biserica clandestină, care se disociază de asociaţiile statului, fiind sever reprimată. Făcând o proiecție pentru viitor, se pare că până în 2030, China ar putea conta pe aproape 250 de milioane de creștini, un număr uriaș, având în vedere că astăzi, Partidul are 90 de milioane de membri.

Beijingul se teme că germenele occidental se poate răspândi prin cultul religios și că virusul poate infecta organigrama socială pe care se bazează China. Una din măsurile de evitare a riscului este aplicarea unui control minuțios asupra celor mai sensibile sectoare, cum ar fi de exemplu cel cultural. 

Un exemplu clar în acest sens sunt cărțile publicate de Editura pentru Educația poporului, o editură controlată de guvernul chinez, care a publicat un text pentru elevii din clasa a cincea ce conține o serie de povestiri modificate ale unor autori străini. În povestea „Fetiţa cu chibrituri” a lui Hans Christian Andersen a fost cenzurată o propoziție spusă de bunica moartă a protagonistei. În versiunea inițială, bunica îi spune la un moment dat nepoatei că „atunci când o stea cade, un suflet merge să stea cu Dumnezeu”; în timp ce în versiunea chineză, expresia devine „când o stea cade, o persoană părăsește această lume”. 

Aceeaşi soartă a avut-o şi romanul „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, unde Bibliile recuperate de naufragiat de pe nava distrusă devin „puține cărți”; la fel s-a întâmplat cu rugăciunea din nuvela „Vanka” de Anton Cehov, unde a fost eliminat cuvântul „Hristos”. 

Adrian Pătrușcă 🔴 Stânga neo-marxistă, aflată de câteva decenii într-o ofensivă susținută, promovează pe bandă rulantă concepte și acțiuni eclectice precum imigrația necontrolată, multiculturalismul, eliberarea (!) minorităților sexuale, salvarea planetei… Însă acest ghiveci ideologic, care spulberă reperele și relativizează valorile, are efectul unei doze de otravă asupra unei societăți tot mai șubrezite...

Moare Occidentul: 

O tragedie istorică sub ochii noștri

Stânga neo-marxistă, aflată de câteva decenii într-o ofensivă susținută, promovează pe bandă rulantă concepte și acțiuni eclectice precum imigrația necontrolată, multiculturalismul, eliberarea (!) minorităților sexuale, salvarea planetei… Însă acest ghiveci ideologic, care spulberă reperele și relativizează valorile, are efectul unei doze de otravă asupra unei societăți tot mai șubrezite.

Istoricul belgian David Engels este șeful catedrei de Istorie Romană la Universitatea Liberă din Bruxelles și cercetător senior la Institutul polonez Zachodni din Poznan. Într-o serie de lucrări remarcabile, precum Declinul, Criza Uniunii Europene și căderea Republicii Romane (2013) sau Ce de de făcut? Martori la declinul Europei (2019), Engels avertizează că Europa zilelor noastre seamănă frapant cu Imperiul Roman din timpul crizei care i-a premers prăbușirea în fața loviturilor lumii barbare.

Declinul Europei nu este un fapt divers”

„Situația este gravă; nu doar un model politic, economic și social este pe cale să dispară, ci totalitatea a ceea ce a reprezentat, timp de o mie de ani, «Occidentul»”, spune istoricul de 39 de ani într-un interviu excepțional acordat ziarului francez Le Figaro. „Această evoluție este orice, numai un fapt divers nu, de a cărei gravitate trebuie să luăm notă înainte de a continua să ne vedem de treabă ca și cum nimic nu s-ar întâmpla: declinul masiv al Europei ca civilizație este o veritabilă tragedie istorică, o tragedie care ne privește pe toți, nu doar ca societate, ci și ca indivizi.”

„Nu îl ajuți pe canceros dacă îi spui că are guturai”

Continuarea pe www.evz.ro

Beniamin Lup 🔴 Stat Român, ai ucis din nou!

Ai ucis pentru că fiecare guvernare pe care ai girat-o de 30 de ani încoace și-a urmărit propria îmbogățire peste noapte, mințind cu nerușinare înainte de fiecare tur de alegeri...

Ai ucis suflete nevinovate pentru că ai permis unor incompetenți să scrie legi sau să le lase nescrise... dar și-au construit palate și domenii cu terenuri de tenis iluminate nocturn...

Ai ucis pentru că în fruntea Poliției și Jandarmeriei, a Agențiilor Naționale care trebuie să apere valorile, ai acceptat să fie numiți politruci, amante, și absolvenți cu diplome luate la facultați "fantomă"...

Ai ucis fete nevinovate pentru că ai acceptat parade ale pedofililor și deviaților sexual care au acum curaj să ne răpească copiii în virtutea "dreptului la exprimarea opțiunii sexuale"... și le permiți să strige tot mai tare...

Ai ucis pentru că ai permis unor netrebnici precum Nicolicea, Șerban Nicolae, Ștefănescu, Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader să elibereze din închisori violatorii și criminalii, ca să își scape de închisoare corupții din familiile lor....

Ai ucis, petru că în 30 de ani, prin "libertatea de alegere a femeii" ai ucis un popor întreg, mânjindu-te cu sângele a peste 25 de milioane de copii avortați, ființe umane fără nici un drept de exprimare...

Propaganda ateistă din școlile comuniste era o glumă față de agenda neo-marxiștilor

Un român care muncește ocazional în Marea Britanie a povestit pe o rețea de socializare ce se întâmplă cu educația în această țară. Începând din septembrie 2020, în această țară va intra în vigoare o lege care le interzice părinților să mai decidă cu privire la valorile în care vor să-și crească copiii.

„70 de școli din Marea Britanie cer ajutor guvernului pentru a face față protestelor părinților revoltați din cauza îndoctrinării copiilor cu ideologia de gen încă din clasele primare. Propaganda LGBT, care se face deocamdată doar în anumite școli, va fi obligatorie din Septembrie 2020, după ce legislația care garantează dreptul exclusiv al părinților de a-și educa copiii conform propriilor valori religioase și morale a fost modificată recent”, scrie românul.

El continuă, explicând ce fel de materiale studiază copiii la școală, pentru a-și însuși valorile impuse de agenda neo-marxistă:

Peter Costea 🔴 O lecție pentru România: colapsul Creștinismului în Marea Britanie

Periodic, agenția de sondaje de opinie britanică British Social Attitudes Survey, publică date statistice privind afilierea religioasă a britanicilor.

La începutul lunii mai a publicat ultimele date care corespund situației din 2018.

4.000 de persoane au fost întrebate privind afilierea religioasă si rezultatele dezamăgesc, în primul rând pe cei preocupați de secularizarea rapidă a societății britanice, dar mai ales de declinul creștinismului, nu doar la nivel numeric, dar și la nivel de trăire spirituală.

O discuție a pe tema sondajului aici: www.telegraph.co.uk

Conform sondajului, în 2018 doar 38% dintre britanici se identifică a fi creștini. Acum 10 ani, în 2008, procentul era de 50%, iar în 1983 de 66%.

Britanicii care se identifică musulmani a crescut de la 1% în 1983 la 3% in 2008 și la 6% în 2018.

Ateii, însă, au cunoscut cea mai rapidă creștere. În 1983, 10% dintre britanici se identificau ca fiind atei, 18% în 2008 și 26% în 2018. Asta înseamnă că peste un sfert din populația Marii Britanii se identifică a fi atee, în timp ce doar 55% dintre britanici afirmă credința „într-o formă de divinitate anume, inclusiv în existența lui Dumnezeu”.

Care e principala explicație pentru declinul Creștinismului în Marea Britanie? Decalajul între generații. Un procent relativ mic dintre tinerii britanici cred în Dumnezeu ori se identifică a fi creștini. Grupul celor care cred în Dumnezeu și se identifică a fi creștini consistă în mod special din persoane în vârstă, un grup care nu mai poate fi înlocuit în totalitatea lui.

Declinul Creștinismului în Marea Britanie va avea consecințe imense. Creștinismul a dat lumii noțiunea de drepturi individuale, inclusiv Magna Carta, primul document din istoria Europei (și a lumii) care listează drepturi civile. Pe acest fundament, noțiunea de drepturi civile și drepturile omului s-au extins de-a lungul sutelor de ani.

O altă consecință e islamizarea Marii Britanii. În 10 ani, populația musulmană a Marii Britanii s-a dublat ca procent, de la 3% în 2008 la 6% în 2018. Ne putem, deci, aștepta ca în 2028 12% din populația Marii Britanii să fie musulmană și un sfert din întreaga populație în 2038.

Asta va impune modificări radicale în sistemul juridic britanic, inclusiv aplicarea legii sharia în disputele dintre musulmani.

Care e lecția pentru România? În primul rând, să nu ne considerăm prea încrezători și să credem că o situație de acest gen nu s-ar putea produce în România. Se poate, dar trebuie să fim vigilenți. Ofer câteva soluții preventive.

1. Preveniți secularizarea României. Cum? Afirmând valorile și credința creștină în spațiul public și insistând ca orele de religie să se mențină în școli.

2. Respingeți educația sexuală care se predă în școli. E o forma de îndoctrinare anticreștină.

3. Practicați credința în familie și în spațiul public. Dacă generațiile tinere văd în părinții lor practicanți ai Creștinismului (citirea Sfintelor Scripturi; frecventarea bisericii; transformarea vieții spirituale și religioase într-un punct central pentru viața de zi cu zi a familiei; asigurând că fiii și fiicele voastre își aleg prietenii dintre cei care practică credința creștina), riscul ca urmașii lor să respingă Creștinismul e mult mai redus.

Teodor Baconschi 🔴 Îi respect pe atei și... mă rog pentru ei

Îi respect pe ateii definiți prin sobrietate: oameni adesea cultivați, dar incapabili să creadă în Dumnezeu, străduindu-se să rămână demni și integri într-o viață în care morala nu are o sursă divină, universul a apărut accidental și fără scop, iar moartea e revenirea în neant.

Știu că aceștia sunt onești intelectualmente și că pot face binele, în numele filantropiei. Mă rog pentru ei, sperând că golul metafizic pe care-l ascund în sufletul lor (deși nu cred că sufletul există ca atare) va fi cândva umplut de o altă convingere, de lumina unei revelații, de forța unei intuiții spirituale, de întâlnirea cu Cel ce este.

Penibili sunt doar ateii ”militanți”, ideologizați, inculți și agresivi, care practică blasfemia dintr-o încrâncenare grosolană și trolează pagini creștine cu faimosul auto-denunț al prostului: 🤣