Peter Costea 🔴 Coronavirusul și lumea lui Richard Dawkins

Toți știm ce spune nebunul în inima lui. Mă întreb, însă, ce gândesc ateii în aceste zile de pandemie globală? Ei, cei care se închină dumnezeilor științei, raționalismului, banilor și insistă că nu există un Dumnezeu care știe dinainte că vin ori că vor veni epidemii, că le îngăduie, dar și că tot El e acela care ne dă înțelepciunea să găsim o ușă de scăpare.

Asta e, la urma urmelor, lumea lor și lumea lui Richard Dawkins, ateul britanic cunoscut în toată lumea prin cărțile lui anti-creștine, închinarea la evoluționism și știința, și ura față de creștini și musulmani. The Selfish Meme și The God Delusion (2006) l-au făcut cunoscut pe Dawkins în toată lumea. Dawkins, împreună cu colegii lui de breaslă promit o nirvana, un paradis aici pe pământ, făurit de mintea omenească, „rațiune” și știință, spun ei.

Revin azi, cum am promis la începutul acestui an, cu încă un comentariu privind cartea lui John Gray: Seven Types of Atheism (2018). Raționalismul ateu își are originile în Secolul XIX și are, în cuvintele lui Gray, „saints of raționalism / sfinții raționalismului”. Un astfel de „sfânt al raționalismului” a fost John Stuart Mill, cel care promova ideea unui umanism secular în cadrul căruia scopul acțiunilor umane era să producă „satisfacerea maximă a doleanțelor” omului. Promova o „religion of huamnaity / religie a umanității” care propovăduia ridicarea nivelului civilizațional prin utilizarea „rațiunii”. Mills, ne informează Gray, era într-o stare perpetuă de depresie.

Un descendent a lui Mills, care a vrut și el să ne facă mai buni, să ne învețe o moralitate nouă, și să construiască o lume mai bună pe fundamente raționaliste, a fost Bertrand Russell, ateul britanic, care a trăit o viață de desfrâu. A fost căsătorit de patru ori și a avut o mulțime de amante și relații extraconjugale. Cu toate acestea, el promova ideea unei „moralități noi / new morality” fondată nu pe virtuți creștine ori de inspirație divină, ci pe principii etice izvorâte din „rațiune”. O moralitate unică, acceptată și împărtășită de toți oamenii planetei și din toate vremurile.

Așa a apărut, treptat, explică Gray, „a strange faith in science / o credință stranie în știință” pe la începutul Secolului XX, care continua să domine mintea și gândirea ateilor de azi. (Pagina 53) Este o convingere care domină gândirea secularistă a zilelor noastre și de care nu ne putem debarasa.

Este greu de conceput cum minți „luminate”, cum se consideră ateii, pot crede că realitatea zilelor noastre e punctul cel mai ridicat al existenței și experienței umane. COVID-19, apărut anul trecut prin infecția unei ființe umane mușcată de un mic animal, schimbă cursul istoriei. Ateismul nu are nicio relevanță pentru specia umană în aceste zile de pandemie globală. „Rațiunea” nu poate da pace și liniște oamenilor, ori nădejde. Încredințarea că lumea pe care o vedem e unica realitate este o autoînșelare a celor care se cred „raționali” și se închină științei.

Dawkins preferă viața pământească, infectată de coronavirus, de moarte, de deznădejde. Realitatea, însă, e diferită. În aceste zile tragice, oamenii își caută refugiul mai mult în Adevăr, decât în The Selfish Gene ori The God Delusion. Cei înșelați sunt ateii, cei care zic în inima lor, dar și de la pupitrele universităților, că nu este Dumnezeu. Cei încredințați și plini de nădejde suntem noi, cei care avem credința și convingerea că Cel în care ne încredem ne va trece cu bine de cealaltă parte a acestei pandemii globale.

Peter Costea