Pe 16 noiembrie, 2019, va avea loc in Londra, prima conferință a Convenției Creștine Londra: ”30 de ani de libertate religioasă – Diaspora Încotro?”
Vor participa la acest eveniment invitați de excepție din România, intelectuali și teologi români din mai multe confesiuni care vor aborda problema secularizării și a libertății religioase în România si Europa: profesorul Adrian Papahagi, pastorii Viorel Iuga și Vasilică Croitor, scriitorul Mihail Neamțu și Pr. Profesor Doctor Stelian Tofană. Alături de ei vor fi și reprezentanți ai comunităților creștine londoneze.
Într-o lume puternic secularizată este nevoie să ne unim în ceea ce este esențial și să afirmăm public ceea ce credem. Tăcerea și retragerea în comunitățile noastre nu sunt garanții ale faptului că schimbările din societate nu ne vor afecta pe noi și copiii noștri. Ca și creștini suntem chemați la a fi lumină în lumea în care trăim, la a risipi întunericul, a rosti adevărul și a sesiza situațiile în care semenul nostru este nedreptățit.
”Doamne!...... Vino Doamne! Să vezi ce-a mai rămas din oameni”…vă amintiți acest refren al lui Valeriu Sterian?
Aniversăm anul acesta 30 de ani de la căderea comunismului în România și implicit 30 de libertate religioasă. Pentru cei mai mulți dintre români, acel moment de exaltare, de renaștere a speranței, de bucurie, a fost sintetizat într-un sentiment unic: LIBERTATE! Pentru creștini, cu precădere, libertatea de afirmare și manifestare publică a credinței, după o perioadă de peste 40 de ani de persecuție, cenzură, punere sub urmărire, pierderea locului de muncă, anchetare, închisoare, tortură. Nu puțini sunt cei care și-au pierdut viața în condiții de detenție groaznice sau au fost asasinați. Avem numeroase mărturii și scrieri despre gradul de dezumanizare al unui regim totalitar și ateu.
Noi, cei din diaspora, indiferent de vârsta noastră sau a părinților noștri la momentul Decembrie 1989, suntem beneficiari direcți ai deschiderii granițelor României. Mulți dintre noi au ales să își ducă viețuirea în altă patrie decât cea română, dar, deseori, pentru mulți dintre noi această alegere nu a fost una liberă ci a fost una dramatică, forțată de o direcție politică și economică deficitară a țării noastre. Dezamăgiți deseori de un sistem corupt și nedrept, simțindu-ne furați de acea libertate obținută cu atâta suferință, ni se pare că singura opțiune care ne rămâne este aceea de a ne retrage și a renunța în a ne mai implica.
Ne simțim astăzi liberi ca și creștini în societatea în care trăim, fie cea românească fie cea britanică? Numeroase cazuri de discriminare religioasă ne așează în contextul unui nou tip de tiranie – cea a corectitudinii politice, cea a unui alt tip de Om Nou care se ridică – un om fără convingeri religioase, condus de relativism în toate domeniile, fără gen, naționalitate, amorf, dar care sub limbajul toleranței este profund intolerant cu oricine afirmă alte principii.
În acest context în care valorile creștine sunt tot mai mult împinse în afara societății de o civilizație a cărei prosperitate și pace a fost determinată tocmai de aceste valori, în care apar tot mai frecvent cazuri de persecuție religioasă, cum vom răspunde ca și creștini în România sau în diaspora? Se simte puternic nevoia unei coeziuni a creștinilor din diverse confesiuni de a își uni vocile și a afirma ce este drept. Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog creștin german și un om care a plătit cu viața pentru că a stat drept împotriva lui Hitler și a fascismului, afirma că un creștin nu este chemat doar la a ajuta pe cei striviți de roata răului dar și la a încerca să oprească acest tăvălug al răului. "Tăcerea în fața răului este un rău in sine” afirma el.
