Om de bine, fără meserie: e activist profesionist.
Pentru ce activează? Pentru salvarea a orice mișcă, dar în principal pentru
salvarea sa de sărăcie (aici nu-l întrece nimeni).
Din ce trăiește? Din burse și fonduri guvernamentale/
europene. E consultant, tehnocrat, comentator, expert (puțin afiliat unor
servicii secrete, sau doar unor rețele de ong-uri globale, e oricum om de
rețea).
Dacă e inginer, n-a construit în viața lui un pod.
Dacă e doctor, n-a mânuit vreodată bisturiul sau stetoscopul. Dacă e jurist,
n-a pledat nicicând în tribunal. Dacă e agronom, n-a văzut niciodată câmpul.
Fără cultură temeinică, dar dotat cu un fabulos
mimetism, și-a dorat precaritatea intelectuală cu spoiala unei educații
occidentale. Din adevărata cultură a Angliei, Franței sau Germaniei nu a
înțeles nimic, dar știe oricând să citeze trei nume la modă și explică oricui e
dispus să-l asculte care sunt adevăratele valori europene.
Esențialmente leneș și oportunist, laș și carierist,
trăiește din poză. Adevărul nu îl interesează, el este pontiful ideologiei la
modă.
Abia și-a terminat licența, dar se crede doctor. Nu a
dat viață și nu a crescut un copil, dar știe cum trebuie să fie educați și
crescuți copiii altora.
E perfect croit pe tiparul corectitudinii politice:
bienpensant și droitsdelhommiste, cum zic francezii mai reacționari (adică
drept-cugetător și dreptomist).
E omul recent, noul om nou, mandarinul de plastilină,
perfect adaptat formelor la modă în politică și administrație, filistinul
modern: încântat de sine, convins că e destinat să-i conducă și să-i lumineze
pe ceilalți.
Cel mai mult detestă omul vechi – oglinda în
care nu suportă să-și privească impostura morală și precaritatea intelectuală.
Adrian Papahagi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.